Daune cominatorii. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 197
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Andronic Adriana Elena
Grefier: - -
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul și pe intimat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I, având ca obiect daune cominatorii împotriva sentinței civile numărul 763 din 06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul și procuror pentru Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI. Lipsește intimatul Statul Român.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul - în stadiul procesual al apelului - este la al treilea termen de judecată;
Interpelat, apelantul arată că nu a depus la dosar înscrisuri întrucât acestea se află la avocat și solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Verificând, instanța constată că la dosarul cauzei nu se află nici o delegație de reprezentare pentru apelant și motivat de faptul că acesta este la doilea termen ce se acordă pentru ca apelantul să-și angajeze apărător, respinge cererea de amânare și acordă cuvântul pe excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Apelantul arată că nu a formulat în termen acțiunea întrucât nu i-a fost comunicată hotărârea pronunțată de
Interpelat apelantul arată că a fost achitat prin decizia pronunțată de Curtea de APEL IAȘI și a fost prezent la pronunțarea acestei decizii, fiind arestat.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI solicită respingerea apelului, hotărârea atacată fiind temeinică și legală. Instanța a constatat în mod corect prescrierea dreptului la acțiune, având în vedere că termenul în care apelantul se putea adresa instanței era de 18 luni.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 763 din 6 mai 2009 Tribunalului Iași admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în comuna, județul I, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pentru a se pronunța astfel, se rețin următoarele:
Prin sentința civilă nr. 921/14.12.2004 pronunțată de Tribunalul Iași, reclamantul din prezenta cauză a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 lit. "i", 176 lit. "c" Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal. Prin aceeași sentință s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu 31 mai 2004.
Prin decizia penală nr. 38/MF/7.06.2005, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr. 63/2005 (filele 3-10 dosar), s-a admis apelul inculpatului, s-a desființat în întregime sentința menționată în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 lit. i, art. 176 lit. c Cod penal, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 77/1.06.2004 a Tribunalului Iași și s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 31 mai 2004 și până la data punerii efective în libertate.
Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia nr. 6780/1.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
Prin acțiunea de față, reclamantul, a solicitat obligarea Statului Român la plata de despăgubiri pentru reținerea și arestarea sa nelegală, începând cu 1.06.2004, în condițiile art. 504 Cod procedură civilă.
Raportat la disp. art. 504 și 506 Cod procedură penală termenul de introducere al acțiunii este de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârilor instanțelor de judecată.
În raport de art. 506 al. 2 Cod procedură penală și față de data pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție acțiunea este formulată peste termenul de 18 luni prevăzut de art. 506 al. 2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul pentru următoarele motive:
Prin probele administrate în cauză a făcut dovada cu martori și înscrisuri că a fost condamnat și încarcerat în regim de penitenciar pe nedrept pentru 374 zile și că pe perioada detenției i s-au cauzat daune materiale ce au persistat și în prezent prin lipsa unui loc de muncă datorat refuzului angajatorilor de a angaja un fost deținut precum și suportarea unui șoc psihic pe care nu l-a depășit nici în prezent.
În mod greșit cererea reclamantului a fost respinsă prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 506 al.3 Cod procedură penală.
Această interpretare este greșită având în vedere că și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, prescriptibile în termenul general de prescripție, instanța de fond nefăcând nicio referire prin care să îi înlăture această apărare.
Consideră că nu îi sunt aplicabile nici prevederile art. 506 al. 2 Cod procedură penală avându-se în vedere faptul că prejudicial, atât material cât și moral cauzat prin condamnarea sa pe nedrept a început odată cu condamnarea sa și este în prezent sub forma continuă prin starea sănătății psihice și fizice, precum și prin imposibilitatea găsirii unui loc de muncă, dar sub forma presiunilor permanente la care este supus în comună fiind și în prezent categorisit ca un "pușcăriaș" având de suferit întreaga sa familie așa cum rezultă din declarațiile aflate la dosar.
Prin întâmpinarea depusă de Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat respingerea apelului.
Apelul este nefondat.
Reclamantul a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul d e Finanțe pentru a-i plăti suma de 100.000 Euro reprezentând daune morale și materiale ca urmare a arestării sale pe nedrept, invocând împrejurarea că prin decizia nr. 38/MF/07.06.2005 a Curții de APEL IAȘIa fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, decizie menținută prin decizia penală nr. 6780/02.12.2005.
În drept, și-a invocat acțiunea pe dispozițiile art. 504 și 998 Cod civil.
Raportat la cadrul procesual de investire și temeiul de fapt al achitării, în mod corect a constatat instanța din punct de vedere acțiunea ca fiind întemeiată în drept pe disp. art. 504 alin. 1 Cod procedură penală, aceasta deoarece reglementarea legală, ce stabilește în ce constau erorile judiciare pentru care poate fi angajată răspunderea statului este art. 504 Cod procedură penală raportat la art. 52 alin. 3 din Constituția României, care stabilesc că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale.
Așa fiind, dispozițiile art. 998-999 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală nu pot constitui temei pentru antrenarea răspunderii statului pentru erorile judiciare.
Răspunderea statului este o răspundere directă, limitată însă doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale.
De asemenea, dispozițiile art. 504 al. 1 Cod procedură penală nu constituie o aplicare a principiilor consacrate de art. 998-999 Cod civil, această interpretare putând conduce la ideea că statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, avea răspundere nelimitată și necondiționată, situație în care normele legale care reglementează răspunderea statului în alte domenii nu se mai justifică din moment ce principiile consacrate de art. 998-999 Cod civil sunt general aplicabile.
Așa fiind, în mod corect instanța a stabilit că în cauză sunt aplicabile numai dispozițiile art. 504 Cod procedură penală nu și ale art. 998-999 Cod civil.
Condițiile exercitării acțiunii pentru repararea prejudiciului sunt stabilite de art. 506 Cod procedură civilă.
Conform acestor dispoziții legale, acțiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanțelor de judecată sau a ordonanțelor procurorului, prevăzute de art. 504 alin.(2) Cod procedură penală, motiv pentru care termenul de exercitare a dreptului la acțiune se prescrie ca fiind cel reglementat de legea specială.
În raport de dispozițiile art. 506 Cod procedură penală față de data pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța a reținut corect că acțiunea înregistrată la 12.12.2008 a fost formulată peste termenul de 18 luni prevăzut de art. 506 alin. 2 Cod procedură penală.
Drept urmare, soluția fiind corectă și legală se va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 763 din 6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință, publică, azi 16.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.01.2010
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Andronic Adriana Elena
