Daune cominatorii. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1517/C/2005)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 280/
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant - domiciliat în Constanta- -.6...I.6 - împotriva deciziei civile nr.468/5.09.2005 a Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimații COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, județ C COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR C și PRIMARUL ORAȘULUI - județ
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-reclamant personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar adresa nr- emisă de Primăria Municipiului
După referatul grefierului de ședință;
Întrebat de instanță, recurentul-reclamant nu mai solicită o altă adresă către Primăria Municipiului
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurentul-reclamant având cuvântul, consideră că decizia civilă nr.468/2005 a Tribunalului Constanțaa fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.1/2000, care prevede la art.2 reconstituirea în natură a terenurilor dacă acestea sunt libere. Solicită punerea în posesie asupra terenurilor în suprafață de 21,2 ha teren agricol arabil și 1 ha teren cultivat cu de vie așa cum s-a decis irevocabil prin decizia civilă nr.1168/25.04.2002 a Tribunalului Constanța.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile nr.468/2005 a Tribunalului Constanța și a sentinței civile nr.1398/2004 a Judecătoriei Mangalia, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a formulat-o și obligarea pârâtelor la plata amenzilor civile.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civile de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 234/2004 pe rolul Judecătoriei Mangalia, reclamantul a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar, Comisia Județeană de Fond Funciar C pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului și Primarul orașului să dispună prin hotărâre judecătorească obligarea acestora în solidar la:
- plata unei amenzi în favoarea statului pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executor;
- plata de daune interese în valoare de 200.000 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executor;
- în subsidiar, în situația în care pârâții vor face dovada că nu pot să se conformeze titlului executor, să fie obligați în solidar la plata unei sume echivalente a valorii suprafetei de 21,20 ha teren arabil, stabilită în baza prețurilor care se practică în Uniunea Europeană.
În motivare a arătat că titlul executor îl reprezintă decizia civilă nr.1168/25.04.2002 a Tribunalului Constanța pe care pârâții au fost obligați să îi reconstituie dreptul de proprietate asupra unui teren arabil în suprafață de 21,20 ha și 1 ha teren cultivat cu de vie. Întrucât pârâții au refuzat să se conformeze s-a adresat BEJ din M, care după ce a trimis somații, a încheiat procesele-verbale din data de 10.12.2003 și 27.01.2004 prin care au constatat că debitorii nu și-au îndeplinit obligațiile. A considerat reclamantul că autorul moral al refuzului de a exercita hotărârea este primarul.
În drept, a invocat dispozițiile art.580 indice 3 al.1 și 2 art.574 indice 4 pct.1 și 2 Cod pr.civilă.
Pârâta Comisia Locală de fond funciar a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca nefondată. A susținut că a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului pentru întreaga suprafață solicitată, în felul următor: de la autor 25,5 ha; de la autor 6,7 ha. Au fost eliberate următoarele titluri de proprietate: nr.26035/1399- 0,5 ha autor, moștenitor; nr.26043/2255- 0,5 ha, autor, moștenitor; nr.26214/2841- 10,5 ha autor, moștenitor și -. Titlurile eliberate mai sus însumează suprafața de 20,5 ha, pentru diferența de 5 ha se acordă despăgubiri conform art.3 alin. 3 din Legea nr.1/2000, ce vor fi stabilite de autoritățile competente, nu de primărie.De pe urma autoarei a fost eliberat titlul de proprietate nr.2892 pentru 4,5 ha, moștenitor, urmând ca pentru diferența de 2,2 ha să se acorde despăgubiri.
A mai susținut pârâta că terenurile acordate prin cele patru titluri sunt în posesia moștenitorilor, iar pentru acordarea despăgubirilor au fost trecuți în anexa 39.
Reclamantul a formulat precizări la capătul trei de cerere, în sensul că solicită 2000 Euro/ha teren agricol și 6.000 Euro/ha de vie, respectiv 19.360.000.000 lei.
Prin sentința civilă nr.1398/9.09.2004 Judecătoria Mangaliaa admis în parte al treilea capăt de cerere, obligând pârâții în solidar să stabilească și să achite reclamantului suma echivalentă cu valoarea suprafeței de 7,2 ha teren arabil nerestituit, valoare ce urmează a fi stabilită pe bază de expertiză și care va fi actualizată la zi în funcție de indicele de inflație până la achitarea sumei; au fost respinse primele două capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a solicitat relații de la diferite instituții privind prețurile practicate la terenurile agricole din zonă, răspunsurile acestora fiind în sensul că acestea se stabilesc în funcție de cerere și ofertă.
Prin probele administrate, pârâții au făcut dovada bunei credințe în sensul că au fost dispuși să facă aplicarea disp.art.3 alin.3 din Legea nr.1/2000, dar în lipsa cadrului legislativ nu au fost în măsură să evalueze terenul, întrucât guvernul nu a adoptat o hotărâre care să stabilească modul de evaluare a terenurilor, sursele financiare și modalitățile de plată către foștii proprietari, astfel că primele două capete de cerere au fost respinse.
Daunele cauzate reclamantului urmează a fi acoperit prin actualizarea contravalorii terenului, iar expertiza va ține cont de evoluția prețurilor pentru terenurile situate în extravilanul localității, de gradul de fertilitate și alte criterii.
Instanța a admis capătul trei de cerere având în vedere sentințele civile pronunțate în cauză, susținerile pârâților care recunosc că se află în imposibilitate de a-l pune pe reclamant în proprietate și posesie pentru suprafața de 7,2 ha teren, întrucât pe raza localității nu mai exista teren disponibil.
A considerat prima instanță că pârâții s-au aflat în situația necunoașterii modalităților de plată, a modului de evaluare a terenurilor și a surselor financiare, în situația în care guvernul nu a emis o hotărâre așa cum prevăd dispozițiile art.40 din Legea nr.1/2000.Despăgubirile exagerate ale reclamantului, la nivelul prețurilor practicate în Uniunea europeană nu au putut fi stabilite pe cale amiabilă, caz în care ele vor fi stabilite pe calea unei expertize contabile.
În cauză sunt aplicabile disp.art.572 și 574 Cod pr.civilă raportat la art.1075 Cod civil.
Cum pârâții nu își îndeplinesc obligația de a emite titlul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren și de a-l pune în posesie și proprietate, reclamantul este îndreptățit să solicite despăgubiri care să reprezinte contravaloarea bunului nerestituit.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs în termen legal atât reclamantul cât și pârâta Comisia Locală de fond Funciar.
Reclamantul și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.8,9 și 10, art.304 indice 1 Cod pr.civilă. A susținut că titlul de proprietate nr.26214/2841 pentru suprafața de 10,5 ha nu a fost emis pe numele său și a fost ridicat de o persoană care nu apare în titlul executor pe numele său nefiind emis nici un titlu emis în baza Legii nr.1/2000 și în conformitate cu decizia civilă nr.1168/2002 a Tribunalului Constanța.
În mod greșit instanța a respins primele două capete de cerere deoarece art.2 din Legea nr.1/2000 prevede că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere, ori pârâții nu au produs nici o dovadă în sensul că terenul ar fi pierit sau este ocupat de construcții în sensul art.4 din lege.Instanța trebuia să admită acțiunea și să oblige pârâții să-i emită titlurile de proprietate pentru suprafața de 22,2 ha din care 21,20 ha teren arabil și 1 ha cultivat cu de vie.
În rezolvarea capătului trei de cerere, instanța trebuia să ia în considerare sumele solicitate care totalizau 1.936.000.000 lei și nu cum greșit a trecut în cererea de chemare în judecată 19.360.000.000 lei.
Ulterior, a invocat nulitatea titlului de proprietate nr.26214/12.12.2002 în ceea ce o privește pe - susținând că aceasta nu este îndreptățită prin decizia civilă nr.1168/2002 să primească teren și nu a formulat cerere de reconstituire, aflându-se în străinătate.
Pârâta Comisia Locală de fond funciar a susținut, în motivarea recursului că nu se poate conforma soluției instanței, deoarece prin nr.HG1546/10.10.2004 sunt aprobate Normele metodologice privind modul de stabilire a valorii terenurilor arabile și a celor forestiere, sursele financiare și modalitatea de plată către proprietari, astfel că nu se poate achita o altă valoare către proprietar în afara celei stabilite prin lege.
Și-a întemeiat recursul pe disp.art.59 din Legea nr.18/1991, art.304 pct.7,8,9,10 coroborat cu art.304 indice 1 Cod pr.civilă.
Recurentul a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului formulat de Comisia Locală de fond funciar ca nefondat.
Prin încheierea de ședință din 13.05.2005 Tribunalul a calificat calea de atac corespunzător ca fiind apelul, potrivit considerentelor expuse în respectiva încheiere de ședință.
Soluționând apelul, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 468 din 5 2005 - prin care a admis apelul declarat de apelanta Comisia Locală de Fond Funciar, împotriva sentinței civile nr. 1398 din 9 2004 pronunțată de Judecătoria Mangalia, în contradictoriu cu intimații pârâții Comisia Județeană de Fond Funciar C și Primarul orașului.
A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea în solidar a pârâților la plata unei sume echivalente cu valoarea suprafeței de 7,2 ha teren arabil nerestituit, actualizată la zi cu indicele de inflație, până la achitarea sumei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul împotriva aceleiași sentințe.
În baza deciziei civile nr. 1168 din 25 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 142/2002 pronunțată de Judecătoria Mangalia - în sensul că a fost modificată în parte hotărârea apelată, a fost admisă plângerea și obligate pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar și Comisia Județeană de Fond Funciar C să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 6,7 ha teren arabil, din care 1 ha de vie.
În executarea deciziei civile nr. 1168/2002 Comisia Locală de Fond Funciar a propus Comisiei Județene de Fond Funciar C reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,7 ha teren și prin hotărârea Comisiei Județene nr.377 din 6 noiembrie 2002 - reclamantul a fost trecut în anexa 39.
La o nouă propunere a Comisiei Locale, pentru rezerva de teren Comisia Județeană Cae mis hotărârea nr. 405 din 14 decembrie 2002 prin care a fost modificată anexa 39 în sensul că a fost diminuată suprafața de 6,7 ha teren la 2,2 ha, diferența de 4,5 fiind înscrisă în anexa 37. Ulterior a fost emis titlul de proprietate nr. 2892 din 6 august 2003, autor, moștenitor pentru 4,5 ha teren, titlul pe care reclamantul nu l-a ridicat de la Primărie.
Conform înscrisurilor existente la dosar, rezultă că anterior pronunțării deciziei civile nr. 1168/2002 s-a constatat că nu există teren disponibil suficient pentru reconstituirea în natură, motiv pentru care s-a hotărât aplicarea unui procent de diminuare de 67,1% la anexele 37 și 38 prin hotărârea Comisiei Județene nr. 31 din 1 februarie 2002.
Prin urmare, pârâtele nu au nicio culpă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești în susținerea soluției de respingere a primelor două capete de casare și anume obligarea acestora la plata unei amenzi împotriva statului pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu și respectiv plata de daune interese în valoare de 200 000 lei pe zi întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
Din considerentele expuse rezultă că pârâtele au executat titlul executoriu prin reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,5 ha și reconstituirea în echivalent bănesc pentru suprafața de 2,2 ha.
În mod corect a reținut instanța de apel că, suprafața în litigiu pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului este de 6,7 ha și nu 7,2 ha, iar despăgubirile pentru terenurile ce nu pot fi restituite în natură se acordă potrivit criteriilor prevăzute de Legea nr. 1/2000.
În termen legal împotriva deciziei civile nr. 468 din 5 2005 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat recurs reclamantul.
Motivează recursul arătând că a fost expropriat a doua oară de terenul proprietatea sa în suprafață de 21,20 ha teren arabil și 1 ha teren cultivat cu de vie pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform deciziei civile nr. 1168/2002 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Instanța de apel pronunțând decizia civilă nr. 468 din 4 2005 interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a indicat dispozițiile Legii nr. 1/2000.
în continuare că pârâtele intimate refuză să-l pună în posesie și să emită titlul de proprietate.
În mod greșit instanța de apel a reținut că pârâtele intimate nu au nici o culpă în executarea deciziei civile nr. 1168 din 25 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Constanța întrucât a fost emis titlul de proprietate pentru suprafața de 4,5 ha și pentru suprafața de 2,2 s-a propus acordarea de echivalent bănesc.
De asemenea, în mod greșit a respins și cele două capete de cerere privind obligarea pârâtelor la plata unei amenzi civile în favoarea statului pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu și plata de daune interese la 200.000 lei pe zi de întârziere - tot până la executarea obligației prevăzute în același titlu executoriu.
Pentru considerentele expuse recurentul a solicitat ca instanța de recurs că oblige pârâtele să-l pună în posesie pentru suprafața de 21,20 ha teren arabil și 1,0 ha de vie și obligarea la plata amenzilor civile, astfel cum s-a menționat mai sus.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a învestit Judecătoria Constanța cu o acțiune civilă în baza căruia a solicitat obligarea pârâtelor la plata unei amenzi civile și daune interese ca urmare a nerespectării unei hotărâri judecătorești și anume decizia civilă nr.1168 din 25 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța rămasă definitivă și irevocabilă.
Conform deciziei civile mai sus menționate a fost admis recursul împotriva sentinței civile nr.192/2002 pronunțată de Judecătoria Mangalia, pe care a modificat-o în tot în sensul că au fost obligate pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar și Comisia Județeană să reconstituie în favoarea reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 6,7 ha teren agricol din care 1 ha de vie.
Prin urmare, dispozitivul deciziei civile nr.1128/2002 astfel cum a fost retinut de instanța de apel, se referă la suprafața de 6,7 ha pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autoarei și nu la 21,2 ha.
În vederea executării deciziei civile nr.1168/2002 Comisia Locală de Fond Funciar a propus Comisiei Județene de Fond Funciar C, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,7 ha.
Conform dispozițiilor Legii nr.18/2001 Comisia Județeană a emis Hotărârea nr.377/2002, în baza căreia recurentul a fost trecut la anexa 39 avându-se în vedere că dispozițiile legale prevăd reconstituirea în natură,iar când nu există disponibil în natură în echivalent bănesc.
La o nouă propunere a Comisiei Locale pe rezerva de teren, Comisia Județeană a emis Hotărârea nr.405/2002 în baza căruia a modificat anexa 39, în sensul că suprafața de 4,5 ha a fost înscrisă în anexa 37 pentru care s-a emis titlul de proprietate nr.2892 din 6 august 2003, pe care recurentul a refuzat să-l ridice.
Cele relatate mai sus, precum și înscrisurile existente la dosar - protocoalele de predare-primire a terenurilor, din care rezultă suprafața de teren predată asigură necesarul de teren pentru reconstituirea dreptului de proprietate, demonstrează că organele în drept nu au dispus de terenul necesar pentru reconstituirea în natură a dreptului de proprietate în natură în ceea ce-l privește pe recurent.
În această situație comisia județeană cât și cea locală au procedat ca atare, aplicând întocmai dispozițiile legale prevăzute de Legea nr.18/1991 precum și Normele metodologice de aplicare a acestei legi, ele neavând nicio culpă cu privire la punerea în executare a titlului executor, împrejurare care a condus la respingerea celor două capete de cerere privitor la aplicarea unei amenzi civile și daune interese, aspect reținut de altfel de către alte două instanțe de fond și apel.
Ba, mai mult la cererea recurentului, instanța de recurs a făcut demersuri solicitând organele în drept ca după definitivarea punerii în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, a rămas suprafața disponibilă pentru punerea în posesie a persoanelor înscrise în anexa 2.3. printre care figurează și recurentul.
În urma răspunsurilor negative primite precum și a faptului că recurentul a refuzat să se facă în continuare demersuri privitor la cele menționate mai sus, instanța a pășit la soluționarea recursului, menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art.312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELED LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant - domiciliat în Constanta- -.6...I.6 - împotriva deciziei civile nr.468/5.09.2005 a Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimații COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, județ C COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR C și PRIMARUL ORAȘULUI - județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 14.09.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:;
Jud.apel:;
Red.dec.jud./09.10.2009
Tehnored.dec.gref./14.10.2009
2 ex.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea
