Daune cominatorii. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/
Ședința publică din 29 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de:
1) apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul procesual ales în C, str. -. -, nr. 18,
2) apelantul reclamant, domiciliat în C,-, -.4,
împotriva sentinței civile nr. 1605 din 2.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul civil nr- ( nr. format vechi R 1473/2006), având ca obiect art. 504 Cod pr. penală.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelurilor la data de 29 aprilie 2008 când, a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față;
La data de 26.03.2004 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca în contradictoriu cu acesta și prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata următoarelor sume:
- 1.435.644.962, 63 ROL, cu titlu de daune materiale, plus 40% din aceste sume cu titlu de impozit pe venit, ambele actualizate în raport de rata oficială a inflației până la achitarea integrală;
- 1.200.000.000 ROL cu titlu de daune morale, sumă actualizată în raport de rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că daunele cerute reprezintă reparația prejudiciului cauzat printr-un proces penal pornit împotriva sa și încetat ulterior, în cadrul căruia a fost supus unei percheziții și arestului preventiv. A mai arătat că a fost trimis în judecată, reținându-se în sarcina sa, săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 19 teza II din Legea 51/1991, iar în perioada11.03.1998 - 10.04.1998a fost arestat preventiv.
Procesul penal a parcurs mai multe grade de jurisdicție, pe parcursul cărora a fost schimbată încadrarea juridică a faptei imputate reclamantului în infracțiunea prevăzută de art. 195 din Codul penal și s-a finalizat prin încetare la data de 10.09.2003 ca urmare a lipsei plângerii prealabile a părții vătămate -, fără ca prin hotărârea de încetare a procesului penal instanța să fi dispus revocarea măsurii privative de libertate.
Tribunalul Constanța - secția civilă - prin sentința civilă nr. 893 din 15.07.2004 a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului.
Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr. 673/C/8.06.2005 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant.
Instanțele au reținut, în esență, că dispozițiile art. 504 Cod pr. penală nu sunt aplicabile în speța de față, întrucât beneficiul daunelor materiale și morale nu este aplicabil în acest caz, deoarece se pot acorda numai în cazul în care procesul penal s-a dispus pentru cauza prevăzută de art. 10 al.1 lit. "j" din Codul d e procedură penală și nu atunci când încetarea procesului penal a avut loc ca efect al lipsei plângerii prealabile a părții vătămate.
În recursul declarat de reclamant, Înalta Curte de Casație și Justiție B prin decizia civilă nr. 14/5.01.2006 a admis recursul acestuia, a casat decizia atacată și sentința civilă nr. 983/15.07.2004 a Tribunalului Constanța și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță Tribunalul Constanța.
S-a respins ca rămas fără obiect recursul declarat de același reclamant împotriva încheierii din 6.05.2005 a Curții de APEL CONSTANȚA - dosar nr. 262/C/2004.
Instanța superioară în grad a reținut că scopul legii este de a repara prejudiciul cauzat pe nedrept, prin condamnare pe nedrept, cât și prin nelegala privare de libertate sau restrângerea de libertate din cursul procesului penal. Aceste susțineri sunt în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragr.5 din, iar legile interne trebuie interpretate în funcție de Constituție.
În fond după rejudecare Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 1065/2.10.2007 a admis în parte acțiunea reclamantului.
A obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale, celelalte pretenții s-au respins ca nefondate.
Instanța de fond a acordat un prejudiciu moral raportat la perioada de arest preventiv, finalizat cu sentința penală de încetare a procesului penal ca efect al lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate, -.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel reclamantul și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice -
1.În apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice -., apelantul arată că este nemulțumit de hotărârea instanței de fond întrucât i s-au acordat reclamantului daune morale.
Acestea nu pot fi luate în considerație întrucât prin natura lor, acestea reprezintă prejudicii de natură neeconomică ce nu permit evaluarea în bani, pentru că nu pot fi prețuite.
Dispozițiile art. 505 al.1 Cod pr. penală au în vedere daunele materiale, în nici un caz daunele morale. Pentru faptul că reclamantul a fost arestat se justifică acordarea unei compensații materiale, în nici un caz daune morale care nu pot fi cuantificate.
2.În apelul declarat de apelantul,acesta este nemulțumit de suma acordată cu titlu de daune morale, care nu este în concordanță cu suferința pricinuită de cele 29 de zile de privare de libertate.
Apreciază apelantul că nu se justifică nici respingerea celorlalte capete de cerere. Mai arată că nu i s-au acordat cheltuieli de judecată. Aceste sume se justifică a fi acordate întrucât în perioada în care a fost arestat demnitatea i-a fost pătată. În penitenciar i s-au furat lucruri și mâncare, a fost jignit, organele de securitate l-au contactat pentru a deveni informator, cazierul i-a rămas pătat.Mai arată că a fost în imposibilitate de a se angaja - este ofițer navigator- datorită cazierului. Timpul pierdut pe drum cu trenul la Tribunalul Militar București, pentru număratele termene, modul în care a fost tratat ca un pușcăriaș de drept comun, imposibilitatea efectuării stagiului de ambarcare sunt aspecte care demonstrează încălcarea drepturilor sale.
A mai ridicat excepția tardivității apelului Statului Român.
Examinând criticile formulate, Curtea reține următoarele:
1.Referitor la apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice:
În conformitate cu art. 284 (1) cod pr. civilă termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speța de față hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost comunicată Statului Român conform dovezii de comunicare - fila 54 dosar fond - la data de 20.11.2007, iar apelul a fost declarat la data de 12.12.2007, deci peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
În această situație se va reține că apelul este tardiv declarat, motiv pentru care nu se vor mai analiza motivele pe fondul cauzei evidențiate în motivele de apel.
2.Referitor la apelul declarat de apelantul reclamant:
Constituția României consacră principiul răspunderii statului sub aspect patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale.
Principiul constituțional este în acord cu art. 3 din protocolul nr. 7 adițional la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Statul Român răspunde pentru erorile judiciare conform art. 504 al.1-2 Cod pr. penală și în cazul în care persoana împotriva căreia s-a luat o măsură preventivă, este scoasă de sub urmărire penală sau a fost achitată " în temeiul oricăruia dintre cazurile de achitare prevăzute de același cod".
În cauza de față apelantul reclamant a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 19 teza II din legea 51/1991, iar în perioada 11.03.1998 - 10.04.1998 a fost arestat preventiv. Procesul penal a parcurs mai multe faze procesuale, pe parcursul cărora s-a schimbat încadrarea juridică, în infracțiunea prevăzută de art. 195 din Codul penal, acțiune finalizată la data de 10.09.2003, întrucât nu exista plângerea prealabilă a părții vătămate -, fără ca prin hotărârea de încetare a procesului penal instanța să fi dispus revocarea măsurii privative de libertate.
În aceste condiții instanța de fond a apreciat în mod corect că toate condițiile cumulative impuse de art. 504 Cod pr. penală sunt îndeplinite pentru antrenarea răspunderii materiale a statului prin erori judiciare.
După anul 1990, practica judiciară a admis repararea materială a prejudiciilor rezultate din atingerile aduse cinstei, onoarei, reputației, demnității și prestigiului persoanei, deci atingerea vieții private.
Aceasta este în deplină concordanță cu jurisprudența curții Europene a Drepturilor omului care a reținut constant în cazurile de violare a art. 5 paragraful 1 din Convenție ( privarea nelegală de libertate), că sunt îndeplinite cerințele de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul fizic și moral suportat ca urmare a detenției nelegale, simpla constatare a violării neconstituind în toate situațiile prin ea însăși, o satisfacție echitabilă suficientă. Trebuie apreciat de la caz la caz, în funcție de condițiile în care a intervenit privarea de libertate și consecințele ei asupra victimei, gradul de disperare, incertitudinea prelungită și sentimentele de frustrare pe care le-a simțit reclamantul în perioada detenției, astfel încât reparația să fie echitabilă.
În acest sens s-a pronunțat și prin hotărârea din 20.03.1997 - Lonkanov vs. Bulgaria.
Cele 29 de zile pe care reclamantul le-a petrecut în penitenciar, multiplele termene acordate în procesul penal, schimbarea încadrării juridice, lipsa plângerii prealabile a părții vătămate îl îndreptățesc să solicite aceste daune morale într-un cuantum mai mare.
De fapt procesul penal nu putea fi pornit în lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate.
de frustrare accentuată creat reclamantului, de dezumanizare și de afectare gravă a prestigiului său profesional și a personalității sale morale constituie elemente semnificative pentru conturarea prejudiciului psihic de netăgăduit, un prejudiciu de imagine multiplu și complex, ce se impune a fi reparat în condițiile legii.
În aceste condiții apreciem că se impune prin despăgubirile acordate să se asigure o ușurare a suferinței produse reclamantului și obținerea unor satisfacții de către acesta.
Pentru considerentele mai sus expuse, cu ocazia analizării apelului reclamantului referitor la cuantumul daunelor morale, se reține că această critică este fondată, prima instanță nu a realizat o evaluare adecvată, echilibrată a prejudiciului moral suferit de reclamant.
În legătură cu cheltuielile de judecată, în raport de deplasările făcute de reclamant la multiple termene atât în procesul penal cât și în procesul civil, casările cu trimitere, reluarea judecății, instanța de apel apreciază că și această critică este fondată, urmând a fi admisă. Celelalte pretenții referitoare la prejudiciul material nu au fost dovedite.
În raport de considerentele arătate mai sus urmează a respinge ca tardiv formulat apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de
Urmează a admite apelul formulat de.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1605/2007 a Tribunalului Constanța și obligă Statul Român către apelant la daune morale în sumă de 100.000 RON și la 1.000 RON cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul procesual ales în C, str. -. -, nr. 18, împotriva sentinței civile nr. 1605 din 2.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul civil nr- ( nr. format vechi R 1473/2006).
Admite apelul declarat de apelantul reclamant, domiciliat în C,-, -.4,împotriva sentinței civile nr. 1605 din 2.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul civil nr- ( nr. format vechi R 1473/2006), schimbă în parte sentința civilă nr. 1605 din 2.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța și obligă Statul Român către apelant la daune morale în sumă de 100.000 RON și la 1.000 RON cheltuieli de judecată - dovedite.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
14.05.2008
Dact.gref.
6 ex./14.05.2008
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu
