Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1002/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1002/R/2009

Ședința publică din 16 aprilie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Laura Dima

JUDECĂTORI: Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu

-

GREFIER:

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta G & G împotriva sentinței civile nr. 3027 din 22 decembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 14 aprilie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.3027 din 22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea formulata de reclamantul împotriva pârâtei L și, în consecință, a fost obligată pârâta să înscrie în carnetul de munca al reclamantului mențiunile referitoare la perioada octombrie 2004 - 18.09.2005, și să îi achite 98 de lei, contravaloarea tichetelor de masa neachitate.

A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunii septembrie 2006, restituirea sumelor reținute pentru tichetele de masa în cuantum de 1.350 lei și plata sporului de noapte.

A fost respinsă ca nefondata cererea reconvenționala a reclamantei reconvenționale privind obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 619,74 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat societății.

A fost obligat reclamantul la plata către pârâta a sumei de 534 lei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte, având contractul de muncă nr. 51/18.09.2005 și nr. 73/23.08.2006, în perioada 19.09.2005-01.03.2006 și respectiv 24.08.2006-29.02.2006. Acesta a avut funcția de conducător auto, transport persoane în regim de taxi.

Conform declarației martorului, reclamantul lucra în cadrul societății în luna septembrie 2004, dată în care martorul s-a angajat.

Acesta mai arată că nu cunoaște dacă reclamantul și-a primit salariul pe luna septembrie 2006, tichetele de masă sau sporul de noapte, dar cunoaște faptul că la societate se acordau tichetele de masă, însă contravaloarea acestora era reținută din salariu.

Din declarația martorului reiese faptul că reclamantul a prestat activitate la societatea pârâtă din luna octombrie 2004, dar nu cunoaște dacă i-a fost plătit salariul aferent lunii septembrie 2006 au dacă i-a fost achitat sporul de noapte pentru perioada în care a prestat activitate având funcția de dispecer. De asemenea, precizează faptul că reclamantul nu și-a depășit niciodată consumul de carburant, dat fiind faptul că martorul era cel care primea raportul Z și primea o situație preliminară pe baza acestor rapoarte.

Din concluziile expertului de la filele 214-230, reiese faptul că în evidența contabilă a societății pârâte nu există evidențiate obligații de plată către salariați determinate pe bază de cotă procentuală din realizări, cheltuielile cu salariile s-au determinat și evidențiat având la bază salariul tarifar de încadrare, neexistând alte documente care să ateste acest fapt.

Tot expertul arată că în urma expertizării foilor colective de prezență în perioada reieșită ca lucrată de reclamant, acesta nu figurează că ar fi efectuat ore de noapte, în consecință prin statele de plată nu a beneficiat de spor de noapte.

Reclamantul a ridicat tichetele de masă în baza unor tabele nominale întocmite pe fiecare lună în parte, după cum arată și acesta. Conform acestor tabele, reclamantul a beneficiat în total de 44 de tichete de masă, mai puțin cu 14 bucăți decât cel cuvenit, în cuantum de 98 ei.

După cum reiese din expertiza contabilă, tichetele de masă s-au primit separat de drepturile salariale, neexistând dovezi care să ateste că acestea ar fi fost incluse în salariu.

De asemenea, nu se confirmă nici existența unor depășiri de consumuri de carburanți la 100 km parcurși. În conformitate cu actul adițional nr. 111/07.10.2005, prin care se completează art. 2 din cap. II al Regulamentului intern, consumul maxim de combustibil se stabilește la nivelul a 7 litri/100 km, pe timp de vară și 8 litri/100 km pe timp de iarnă. Reclamantul, conform centralizatoarelor rapoartelor "Z " a realizat un consum mediu pe lunile lucrate având funcția de conducător auto de 6,55 litri/100 km parcurși. Astfel, instanța a respins cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională privind obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 619, 74, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat societății.

Astfel, cât privește capătul de cerere prin înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului mențiunile referitoare la perioada octombrie 2004-18.05.2005, instanța urmează să îl admită, având în vedere prevederile art. 16 alin. 2 din Codul muncii care arată că: "în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe perioadă nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă". Astfel, reclamantul a făcut această dovadă prin declarațiile de martor de la dosarul cauzei.

Instanța a admis și capătul de cerere al reclamantului în ceea ce privește plata contravalorii tichetelor de masă neachitate acestuia, în cuantum de 98 de lei după cum reiese din expertiza contabilă efectuată în cauză.

Având în vedere art. 274 alin 1 din Codul d e procedură civilă precum și faptul că reclamantului i-a fost admisă acțiunea în parte, acesta a fost obligat la plata sumei de 534 de lei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta SRL a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale, cu consecința obligării reclamantului la plata integrală a cheltuielilor de judecată la fond, precum și în recurs.

În motivarea recursului s-a susținut că reclamantul nu a lucrat în perioada octombrie 2004 - septembrie 2005, aspect confirmat de martorii care au relatat că reclamantul și-a desfășurat activitatea în luna septembrie 2004, fără a se referi la perioada ulterioară.

Se arată că în lipsa unei precizări scrise conform, art.132 pr.civ. privind perioada de timp, în mod greșit a fost admisă cererea reclamantului.

Recurenta a invocat, de asemenea, că s-au achitat toate drepturile salariale cuvenite reclamantului și că anterior lunii ianuarie 2006 nu s-au acordat în cadrul societății tichete de masă, precum și că, în mod greșit, i s-a acordat un tichet de masă pentru luna martie 2006 în condițiile în care raporturile de muncă au încetat prin demisie în 01.03.2007.

În privința cererii reconvenționale, s-a arătat că prin răspunsul la obiectivul nr.8, expertul a evidențiat prejudiciul de 619,74 lei.

Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Criticile recurentei referitoare la perioada de timp lucrată de reclamant sunt infirmate de declarația martorului (197 fond) conform căreia reclamantul era angajatul pârâtei în luna septembrie 2004, fără a se referi la o încetare ulterioară a raporturilor juridice de muncă, ci din contră menționând că a fost coleg cu acesta "la început ca șofer și mai apoi ca dispecer", ceea ce evidențiază continuitate în timp a desfășurării activității, care nu poate fi limitată doar la luna septembrie 2002.

Mai mult, martorul (204 fond) a relatat că reclamantul a lucrat în cadrul societății pârâte din luna octombrie 2004, astfel încât mijloacele de probă administrate în cauză confirmă desfășurarea activității de către reclamant în favoarea pârâtei în perioada octombrie 2004 - septembrie 2005.

Motivul de recurs privind acordarea tichetelor de masă este, de asemenea nefondat deoarece reclamantul a dovedit, prin declarația martorului (197 fond) că în cadrul societății se acordau tichete de masă în momentul angajării acestuia (septembrie 2004), aspect în privința căruia pârâta nu a produs proba contrarie.

În acest context, Curtea observă, că data încetării raporturilor juridice de muncă dintre părți este 01.03.2006 (127 fond), care este ultim zi lucrată de reclamant în favoarea pârâtei, astfel încât i se cuvine un tichet de masă pentru această dată.

De asemenea, la data de 17.09.2008 reclamantul a depus o precizare de acțiune (fila 187 fond), comunicată pârâtei, prin care a solicitat înscrierea în carnetul de muncă a perioadei octombrie 2004-septembrie 2005, fiind respectate așadar, contrar afirmațiilor recurentei, dispozițiile art. 132.pr.civ.

În privința cererii reconvenționale, Curtea reține, contrar criticilor recurentei, că expertul nu a constatat prejudiciul imputat reclamantului, ci a concluzionat că nu se confirmă existența unor depășiri a consumului de carburanți la 100 km, astfel că și acest motiv de recurs este nefondat.

Având în vedere că soluția primei instanțe nu va fi modificată, Curtea va înlătura și apărările recurentei privind modul de acordare a cheltuielilor de judecată către pârâtă, care suportă, conform art.276 pr.civ. consecințele respingerii acțiunii sale reconvenționale, precum și ale admiterii parțiale a acțiunii principale.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SRL împotriva sentinței civile nr. 3027 din 22.12.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 16.04.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu

- - - - - -

plecată în concediu de maternitate

semnează președintele instanței

GREFIER

plecată în concediu medical

semnează prim-grefier

Red./

2 ex./06.05.2009

Președinte:Laura Dima
Judecători:Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1002/2009. Curtea de Apel Cluj