Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1007/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1007/
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.522/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL G și CURTEA DE APEL G și intimatul-reclamant, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, intimații-pârâți TRIBUNALUL G și CURTEA DE APEL G și intimatul-reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul-pârât a solicitat judecarea recursului în lipsă; după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat iar recurentul-pârât a solicitat judecarea recursului în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 522/17.04.2008 a Tribunalului Galați, s-a respins acțiunea pentru perioada 01.01.2005-27.03.2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară corespunzător perioadei 28.03.2005-01.05.2006, actualizate cu rata inflației la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1636/28.03.2008 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați, Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției B, plata drepturilor salariale cu luarea în considerare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică cu 50% din salariul brut, pe perioada 01.01.2005 - 01.05.2006, reactualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești și obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Prin Sentința Civilă nr. 522/17.04.2008 Tribunalul Galația admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2005 - 27.03.2005 și a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
A admis în parte acțiunea formulată și i-a obligat pe pârâți să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizația brută lunară pentru risc și suprasolicitare, corespunzător perioadei 28.03.2005 - 01.05.2006, actualizate cu rata inflației la data plății.
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Galați la data de 15.05.2008, reclamantul a solicitat completarea dispozitivului Sentinței Civile nr. 522/17.04.2008 Tribunalul Galați în sensul obligării pârâtului Tribunalul Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Analizând sentința menționată, instanța a constatat că cererea reclamantului este întemeiată.
Astfel, instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind efectuare cuvenitelor modificări în carnetul de muncă al reclamantului.
Având în vedere că prin sentința menționată i s-au recunoscut reclamantului niște drepturi salariale care nu sunt în prezent trecute în carnetul de muncă, în temeiul art. 281 ind. 2 Cod de procedură civilă instanța a admis cererea și a dispus completarea dispozitivului Sentinței Civile nr. 522/17.04.2008 în sensul obligării pârâtului Tribunalul Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, considerând-o nelegală și netemeinică pentru motivul de recurs prevăzut la punctul 9 al art. 304.pr. civilă, dar fără să aducă o critică
hotărârii primei instanțe și fără să arate de ce nu se aplică decizia pronunțată în cadrul recursului în interesul legii.
Astfel, arată recurentul că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin art. 42 din OG nr. 83/2000.
Din februarie 2007 intrat in vigoare o nouă lege de salarizare și anume OG nr. 8/2007 prin care se abrogă Legea nr. 50/1996.
În consecință, sporul de 50% nu subzistă întrucât nu este recunoscut de lege.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței criticate în sensul respingerii acțiunii.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Ca și instanța de fond, Curtea reține că, la data de 10 martie 2008, s-a pronunțat decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, nu sunt incidente disp. art. 304 pct. 9 pr. civilă și, potrivit disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.522/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/10.11.2009
Tehnored./6 ex./ 10 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Com.4 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
