Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1011/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1011
Ședința publică din 7 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Vasilica
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 803 pronunțată la 17 decembrie 2007 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâții Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului ei la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C S la 5 noiembrie 2007 sub nr. 3261/115, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției, Tribunalul CSs olicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata în solidar a sporului de stres în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu luna noiembrie 2004 și până în prezent, precum și la acordarea lunară a acestui spor și în continuare în condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
In motivarea acțiunii arată că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar; că prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/2006, abrogare care a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006; că la acordarea sporului, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică; că aceste condiții s-au acutizat în timp.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că acordarea sporului este lipsită de temei, nefiind reglementat de nici un act normativ în vigoare, că nu face obiectul dispozițiilor art. 41 din Constituție invocat de reclamantă și nici a art. 155 Codul Muncii care se referea la alcătuirea generică a salariului; nu face obiectul deciziei în interesul legii nr. XXXVI din 7 mai 2007 ICCJ; nu face obiectul Directivei Consiliului nr. 89/391 din 12 iunie 1989 care nu reglementează drepturi salariale, ci crearea de condiții care să reducă stresul și suprasolicitarea.
Apreciază că acordarea sporului de vechime reprezintă o problemă de legiferare.
Prin sentința civilă nr. 803 pronunțată la 17 decembrie 2007, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut începând cu luna noiembrie 2004 până la pronunțarea hotărârii, a respins pretențiile de acordare în viitor a sporului și cele privitoare la cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de judecător la Judecătoria Caransebeș, calitate în care a beneficiat de un spor de stres și solicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, spor care a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000.
A apreciat că sporul de 50% este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului și că prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun; că lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică, cauză care nu există în speță.
A mai reținut că există conflict între art. 1 pct. 42 la Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului și a dat preponderență și a făcut aplicarea dispozițiilor Convenției.
In termen legal, impotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta Ministerul Justiției, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Invocă drept temei de modificare dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 cod procedură civilă.
Arată că instanța a acordat un drept abrogat și neprevăzut de lege, depășind atrbuțiile puterii judecătorești și dându-și atribuții de legiferare, că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG nr. 83/2000; că Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun, ci se aplică numai cu privire la bunurile actuale ale reclamantului care nu se poate plânge de o atingere a dreptului său de proprietate câtă vreme nu demonstrează existența lui; că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care legislația internă nu îl prevede; că textul reținut de tribunal și interpretat în mod eronat nu are rostul de a împiedica statele membre să schimbe sistemele de salarizare, să abroge sau să prevadă drepturi în alt conținut.
Mai arată că abrogarea unor sporuri prevăzute de Legea nr. 50/1996 este o măsură legislativă care trebuie interpretată în contextul modificării întregului sistem de salarizare, guvernul fiind abilitat să introducă o astfel de modificare; că salariile nu au scăzut, ci au crescut în acest interval de timp.
Reclamanta, deși legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare prin care să-și spună punctul de vedere față de motivele de recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 4 și 9 coroborat cu art. 3041cod proecdură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
În mod corect prima instanță a apreciat că reclamanta este îndreptățită la recunoașterea sporului de stres și solicitare neuropsihică de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și solicitare neuropsihică.
Sporul de risc și solicitare neuropsihică reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din OG nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 23 ^1 din Legea nr. 56/1996, modific ată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
abrogării dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și ale art. 23^1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, prin art. 1 pct. 42, respectiv prin art. IX alin. (2) din OG nr. 83/2000 a fost constatată de ÎCCJ B prin decizia în interesul legii nr. 21/2008, decizie obligatorie pentru instanțe în condițiile art. 329 cod procedură civilă.
normelor de abrogare parțială determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată și respectiv ale art. 23^1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată să se producă și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 23 ^ 1 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care fac referire textele de lege.
Mai mult, sporul în discuție a fost acordat de legiuitor la momentul respectiv în considerarea specificului profesiei, ulterior neintervenind modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
In consecință, instanța de recurs apreciază că în cauză instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente speței și nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 cod procedură civilă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul declarat de pârâtă ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 803 pronunțată la 17 decembrie 2007 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâții Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 7 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru, aflat în, semnează
președintele secției,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
18.06.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul C
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Vasilica
