Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1015/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1015
Ședința publică din data de 10 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, și de anții, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în P,-,.3,.11, județul P, împotriva sentinței nr. 175 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 03 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea recurenților-anți să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 10 iunie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 175 din data de 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamanții, -, au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumelor de 7480 lei, reprezentând prima C 2005 - 1400 lei, primă Paște 2006 - 1850 lei, primă C 2006 - 1850 lei, drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și dobânzile legale pentru neacordarea la termen a primelor cuvenite în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin.1 din OG nr. 9/2000, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii anții au arătat că au fosst angajații unității pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu brut mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de anți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să plătească anților drepturile salariale suplimentare restante cuvenite și neacordate pe anii 2004-2006, în cuantum de 7480 lei pentru fiecare ant, sume ce reprezintă prime de C și Paște pentru anii 2004-2006.
Prin aceeași sentință, tribunalul a respins cererea privind plata dobânzilor legale ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că anții au avut calitatea de salariați ai pârâtei, iar potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
În ceea ce privește solicitarea anților de a se dispune obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale pentru neacordarea la termen a primelor cuvenite, în conformitate cu art. 3 alin.1 din nr.OG 9/2000 instanța a respins această solicitare întrucât în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul nu datorează dobânda decât de la data introducerii cererii de chemare în judecată, potrvitit dispozițiilor art. 1088 civ. și nu de la data scadenței drepturilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe, pârâta și anții au declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Astfel, în recursul său, pârâta SC SA critică hotărârea instanței de find în sensul că în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că antul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Reclamanții, -, în recursul lor, au invocat că instanța de fond nu a procedat la actualizarea sumelor în raport cu indicele de inflație, reprezentând drepturi salariale.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de pârâtă și anți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată anților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta la câte 4783 lei pentru fiecare ant, sumă care se va actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă.
Urmează a fi admis și recursul anților deoarece într-adevăr, așa cum au susținut în motivele de recurs, instanța de fond în mod greșit nu a procedat la actualizarea sumelor datorate și solicitate prin acțiune, situație în care se impune modificarea corespunzătoare a sentinței și actualizarea drepturilor salariale stabilite de instanța de fond.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, și de anții, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în P,-,.3,.11, județul P, împotriva sentinței nr. 175 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta la câte 4783 lei pentru fiecare ant, sumă care se va actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
3 ex./25.06.2008
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
