Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1022/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1022
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 750 din 04.06.2009 a Tribunalului Vaslui, intimați fiind, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar note de ședință de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr- din data de 11.05.2009, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui și Ministerul Finanțelor, precum și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea primului pârâților la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50 % din salariul de bază brut lunar, actualizat cu indicele de inflație, pentru perioada lucrată începând cu data de 14.04.2009 până la data pronunțării hotărârii, precum pe viitor.
În fapt, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 72 din 14.04.2009 a Curții de Apel Iașia fost numita în funcția de grefier cu studii superioare juridice gradul III în cadrul Tribunalului Vaslui pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar". Acest text de lege a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, o normă legală ordinară, în speță, ordonanța de guvern nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea organică. În aceste condiții, apreciază că dreptul prevăzut de art. 47 subzistă, fiind abrogat neconstituțional și trebuie acordat în continuare.
De asemenea, a invocat Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a constatat că acest spor se acordă și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Legal citat, pârâtul Ministerul Justiției si Libertăților a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 sunt abrogate prin prevederile art. 30 din OG nr. 8/2008. În plus, pârâta învederează faptul că prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii, această instanță a stabilit că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, fără a stabili că acest spor se datorează si în prezent, dar mai ales pentru viitor.
Legal citat, pârâtul Ministerul Finanțelor, prin reprezentant Direcția Finanțelor Publice V, a invocat excepția lipsei procesuale pasive raportat la împrejurarea că acest pârât nu are calitatea de ordonator principal de credite pentru reclamantă, iar elaborarea proiectelor legilor bugetare si de rectificare bugetară cu includerea sumelor pretinse se face de către Ministerul Finanțelor Publice pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor de credite conform prevederilor art. 35 al.1 din Legea nr. 5000/2002.
Analizând acțiunea de față în raport de susținerile părților și actele depuse la dosar, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța de fond a constatat următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției invocate, respectiv asupra lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice, cu privire la care a reținut faptul că este neîntemeiată.
Astfel, potrivit prevederilor HG nr. 83/2005 si ale Legii nr. 304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, precum și a celor de rectificare, incumbându-i obligații privind alocarea de fonduri cu privire la plata drepturilor bănești care constituie obiectul prezentei cauze.
Pe fondul cauzei prima instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamantă în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul pârâtului Tribunalul Vaslui este întemeiată.
Reclamanta, în calitate de grefier în cadrul Tribunalului Vaslui face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al Tribunalului Vaslui începând din data de 14.04.2009.
Potrivit prevederilor Legii nr. 50/1996, pentru risc si suprasolicitare neuropsihică magistrații si personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Salarizarea personalului din organele autorității judecătorești nu face parte din domeniile care se reglementează prin legi organice, prevăzute în art.72 alin.3 din Constituția României în vigoare la data adoptării G nr.83/2000, așa încât, potrivit art.114 alin.1 din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, deci și în domeniul salarizării personalului din organele autorității judecătorești.
În aceste condiții, Parlamentul a adoptat Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să adopte ordonanțe în mai multe domenii, printre care și salarizarea. Astfel, potrivit art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La data de 29 august 2000, în temeiul legii de abilitare, Guvernul a adoptat Ordonanța nr.83 de modificare și completare a Legii nr.50/1996.
Deși Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996, prin G nr. 83/2000, art.1 pct.42, s-a prevăzut că art.47 se abrogă. Conform art.54 alin.1 din Legea nr.24/2000, în vigoare la data adoptării G nr.83/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimente legislative distincte, care pot interveni pe durata existenței unui act normativ. 2 prevede că evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv. Or, actul normativ ulterior de același nivel cu Legea nr. 50/1996 a fost Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul i-a fost delegată competența numai pentru două evenimente legislative, respectiv modificare și completare, nu și pentru abrogare.
În același sens, este și Decizia nr.21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art.329 alin.3 Cod proc. Civilă, care, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a G nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În ceea ce privește susținerea pârâtului Ministerul Justiției si Libertăților potrivit cărora prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate prin prevederile art. 30 din OG nr. 8/2008, instanța a reținut că acestea nu pot fi primite deoarece prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Justiție si Casație, s-a stabilit, admițându-se recursul în interesul legii, că magistraților și personalului auxiliar de specialitate li se cuvine sporul de suprasolicitare neuropsihică din anul 2000 până la data pronunțării acestei decizii, precum și pentru viitor. Practic, dacă s-ar adopta poziția contrară, decizia mai sus arătată ar rămâne fără efectele juridice obligatorii recunoscute de art. 329 din Cpc. Acest drept salarial ar putea fi înlăturat doar printr-o dispoziție de abrogare ulterioară adoptării deciziei nr. 21/2008, iar o asemenea dispoziție legală nu a fost adoptată până în prezent.
În consecință, față de considerentele expuse, reținând că pretențiile reclamantei sunt întemeiate s-a admis acțiunea reclamantei iar pârâții Ministerul Justiție si Libertăților, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui au fost obligați la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu prevederile art. 161 al.4 din Codul Muncii, pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului suferit de către reclamantă prin întârzierea plății drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate si considerând că în cauză sunt incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Arată recurentul că instanța de fond a aplicat greșit legea, acordând un drept care a fost abrogat.
Astfel, textul art. 47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare și trebuia aplicat - conform deciziei în interesul legii nr.21/10.03.2008 - până la data de 01.02.2007, când a intrat în vigoare OG8/2007, normă care a abrogat integral Legea 50/1996 (prin art.30 din acest act normativ).
Ca atare, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
În speță, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevedeau că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din indemnizația, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001".
Decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Acest lucru presupune cănici în prezentdispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece prin prevederile din OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991 (art.108 alin.3 în forma republicată a Constituției României).
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
Prin considerentele acestei decizii, s-a mai reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acesteaau produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996se cuvin și în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, se reține că reclamanta este îndreptățita la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 14 aprilie 2009 și în continuare, așa cum a constatat și instanța de fond, neputând fi reținute motivele de recurs prevăzute de art.304 pct. 9 Cod proc.civ.
În consecință, raportat tuturor considerentelor expuse, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.750/04.06.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
09.11.2009- 2 ex.-
Tribunalul Vaslui:
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
