Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1056/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂNr. 1056/
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 503/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, reprezentanți legal de, toți cu domiciliul procesual ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, din G,-, jud. G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, ambele instituții cu sediul în G,-, jud. G și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, fiind consemnate în încheierea care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009 și ulterior la data de 20.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 503/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice B pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați către reclamanți la plata drepturilor salariale, reprezentând o indemnizație corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut în anexa Ia O. nr. 27/2006, începând cu luna aprilie 2006 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, actualizate cu rata inflației la data plății efective, avându-se în vedere data începerii sau încetării raporturilor de muncă ale fiecărui reclamant,precum și funcția ocupată, după cum urmează:
- prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunal - coeficientul de multiplicare 21,5;
- prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunal - coeficientul de multiplicare 21,00;
- procurorul șef secție - coeficientul de multiplicare 20,50;
- procurorii cu funcție de execuție - coeficientul de multiplicare 19,00.
Au fost obligați acești pârâți la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție pentru lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Au fost respinse excepțiile inadmisibilității și necompetenței materiale invocate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 7911/121/26.11.2007, reclamanții procurori, au solicitat obligarea paraților Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI,Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice B la înlăturarea discriminării ca urmare a neacordării de indemnizații legale cu cele ale procurorilor din cadrul DIICOT, repararea prejudiciului cauzat prin plata acestor drepturi începând cu aprilie 2006, precum si efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Au învederat că procurorii (magistrații DIICOT) și personalul auxiliar din aceiași structura beneficiază de o indemnizație superioara față de a celorlalți magistrați și personal auxiliar în condițiile în care rațiunile legiuitorului la instituirea acestei indemnizații nu sunt valabile și pentru faza judecații acest lucru apărând ca nefiresc și nelegal, faza în care iau parte atât judecători cât și procurorii de pe lângă aceste instanțe, desigur asistați de personal auxiliar corespunzător.
Statutul conferit magistraților de Constituția României da putere în statul drept salariul acestora nu poate fi inferior celui primit de o structură specială creată pentru îndeplinirea unor acte prealabile judecații.
Pentru eliminarea discriminării au solicitat reclamanții - magistrați procurori obligarea pârâților la plata diferențelor salariale existente în prezent.
În drept au invocat reclamanții Constituția României articolul 16, Declarația Universală a Drepturilor Omului - articolul 7, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - art. 1, OG nr. 137/2000 - art. 1 al. 2 lit. e pct. J, art. 2 al. 1, Decizia Curții Constituționale 1/08.02.1994, Legea nr. 53/2000.
Au depus la dosar în susținere o serie de acte și înscrisuri.
Pârâta MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată motivat de faptul că discriminarea ce ar exista în raport de salarizarea procurorilor DIICOT și ceilalți procurori, pârâta a apreciat că nu există această discriminare deoarece acești procurori sunt asimilați procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, astfel că, a apreciat pârâta ca nefondată și această solicitare.
A formulat de asemenea cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin care a solicitat obligarea acestuia la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public aferent anului 2007 deoarece potrivit HG736/2006 instanțele judecătorești sunt finanțate integral de la bugetul de stat iar acesta potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 are atribuții privind coordonarea și elaborarea rectificărilor necesare la bugetele ministerelor.
A mai invocat de asemenea excepția inadmisibilității acțiunii.
Analizând cererile reclamanților și susținerile pârâților din întâmpinări precum și actele dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajații altor instituții și nu se află în raporturi de muncă cu pârâta respectiv nu subzista obligația de plată a drepturilor salariale în sarcina pârâtei sens în care a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție în contradictoriu cu pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Raporturile de muncă și caracterul salarial al pretențiilor solicitate impun și competența materială a Tribunalului Galați potrivit art. 2 lit. c din Cod procedură civilă precum și art. 284 din Codul muncii.
Cererile părților sunt solicitate în baza nr.OG 137/2000, ca urmare a aplicării unui tratament discriminatoriu și nu în baza unor texte legale în vigoare la acest moment. Reclamanții au susținut ca au fost discriminați de legiuitor prin diferite reglementări legale.
Se impune, în prealabil, a se stabili dacă instanța de judecată are puterea și competența de a constata sau măcar de a verifica dacă un text de lege este sau nu discriminatoriu, mai exact, dacă se poate supune controlului judecătoresc opțiunea legiuitorului de a da unei anumite categorii profesionale un drept și de a nu acorda alte categorii profesionale acest drept.
Tribunalul a înlăturat aceasta susținere și a considerat că poate verifica dacă există sau nu discriminare în textele de lege invocate în urma căreia reclamanții solicită despăgubiri civile și asta deoarece art. 2 din OG nr. 137/2000 atunci când definește noțiunea de discriminare arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie limbă, religie, categorie socială, etc.. care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentate sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniu politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice". Prin urmare, dacă analizam acest text rezultă că poți fi discriminat într-un drept recunoscut de lege, dar poți fi discriminat și în alte drepturi. Aceasta rezultă din exprimarea "care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii. a drepturilor omului. sau a drepturilor recunoscute de lege in toate domeniile". Prin urmare nu este obligatoriu ca dreptul sa fie clar recunoscut de lege deci poate fi orice alt drept. Aici reclamanții au invocat că sunt discriminați de legiuitor atunci când a dat una sau mai multe legi.
Discriminarea poate izvorî chiar și din lege. nr.OG 137/2000 apăra pe toți cetățenii de orice fel de discriminare în modul de exercitare a drepturilor lor (recunoscute de lege sau drepturile fundamentale) dar și de discriminările rezultate din lege fără o rațiune firească, logică, rațională și de bun simț.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 2 alin. 1 unde se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, etc.. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect înlăturarea, recunoașterii, folosinței, exercitării.". Prin urmare discriminarea poate rezulta din orice chiar și din lege! La art. 18 alin. 1 din OG nr. 137/2000 se prevede că unul din rolurile CNCD este și acela de armonizare a dispozițiilor din cuprinsul actelor normative care contravin principiului nediscriminării și pot fi verificate prin această perspectivă de CNCD sau de instanțe pe cale incidentală.
Având în vedere plenitudinea de jurisdicție a instanțelor precum și dispoziția legală menționată s-a apreciat că prin intermediul instanțelor judecătorești se poate constata pe cale incidentala ca o anumita lege reglementează in mod discriminatoriu anumite drepturi si poate repara prejudiciile aduse persoanei discriminate prin despăgubiri.
Toate cererile reclamanților au vizat acordarea de drepturi bănești în mod preferențial pentru anumite persoane cu excluderea nefirească și fără o explicație logică a magistraților-procurori reclamanți.
Pentru a analiza dacă există sau nu o discriminare adusă magistraților procurori, categoria din care fac parte reclamanții, trebuie găsit criteriul și rațiunea legiferării, scopul legii. Odată găsit acest criteriu putem determina sfera persoanelor cărora li se aplica respectiva reglementare și găsind sfera persoanelor putem constata mai apoi daca anumite persoane sau categorii profesionale/sociale etc. sunt sau nu justificat excluse și dacă sunt excluse trebuie analizate în final cauza excluderii și utilitatea acestei excluderi.
S-a constatat că procurorii DIICOT și personalul auxiliar aferent sunt asimilați Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție conform nr.OUG 43/2002 și Legii nr. 508/2004.
Sunt asimilați procurori și personal auxiliar care au grad de Judecătorie, Tribunal sau C de Apel ca procurori și personal ai Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție fără o justificare concretă. Singura explicație logică a acestei soluții adoptate de legiuitor ar fi aceea de gravitate și specificitate a faptelor cercetate de procurorii DIICOT.
Dispozițiile legale creează o discriminare evidentă între participanții la înfăptuirea justiției între procurorii și personalul DIICOT și ceilalți procurori și grefieri în cadrul aceleiași profesii.
Nu ne putem însă subroga în voința legiuitorului pentru a stabili modul în care să fie retribuite profesiile, dar putem însă verifica dacă prin asimilarea procurorilor si personalului auxiliar de Judecătorie, Tribunal sau C de Apel ca procurori ai Înaltei Curți de Casație și Justiție legiuitorul nu creează un tratament preferențial acestora cu excluderea nejustificata a categoriei magistraților - judecători și ceilalți procurori -, personal auxiliar fără ca aceasta excludere să fie necesară și cerută de un interes public. Așa cum s-a mai amintit, discriminarea poate apărea și în cadrul unor categorii profesionale diferite și aceasta deoarece important este să nu fim în situații absolut identice pentru a putea fi discriminați, ci sfera persoanelor reglementate se determina funcție de criteriul reglementarii (scopul legii care instituie un avantaj). Atât timp cât aceste persoane din cadrul DIICOT nu au nici o specializare, nici o calificare deosebită și nici nu au fost selectați printr-un examen aparte, atunci singurul scop al legiuitorului în crearea unui asemenea avantaj este al specificității, naturii faptelor cercetate de procurorii DIICOT. Aceasta excludere nu apare ca rațională.
Prin urmare suntem din nou pe tărâmul dispozițiilor art. 2 din OG nr. 137/2000 în sensul că suntem în prezența unei discriminări deoarece se creează o excludere ce are ca efect înlăturarea unui drept.
Față de aceste considerente instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice B pentru lipsa calității procesuale pasive, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați către reclamanți la plata drepturilor salariale, reprezentând o indemnizație corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut în anexa Ia O. nr. 27/2006, începând cu luna aprilie 2006 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, actualizate cu rata inflației la data plății efective, avându-se în vedere data începerii sau încetării raporturilor de muncă ale fiecărui reclamant, precum și funcția ocupată, după cum urmează:
- prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunal - coeficientul de multiplicare 21,5;
- prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunal - coeficientul de multiplicare 21,00;
- procurorul șef secție -coeficientul de multiplicare 20,50;
- procurorii cu funcție de execuție -coeficientul de multiplicare 19,00.
A obligat pe acești pârâți la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
respins cererea de chemare în garanție pentru lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Au fost respinse excepțiile inadmisibilității și necompetenței materiale invocate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
- hotărârea instanței de fond fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe;
A considerat ca fiind competentă în soluționarea pricinii instanța de drept comun, Judecătoria Galați, și fiind o acțiune în pretenții se impunea a fi timbrată la valoare;
- instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea sa la plata drepturilor salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I pct. 6-13 ale nr.OUG 27/2006, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea reclamanților fiind inadmisibilă;
Nu există discriminare întrucât lipsește orice dispoziție imperativă privind asimilarea salarizării reclamanților cu cea a procurorilor din cadrul DIICOT, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.2 al.2 din nr.OG137/2000.
Prevederile criticate au un scop legitim iar metodele de realizare a acestui scop sunt adecvate și necesare, pentru structura DIICOT care funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție salarizarea efectuându-se potrivit coeficienților de multiplicare corespunzători nivelului parchetului din cadrul Ministerului Public.
- instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației, recurentul-pârât neputând să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate iar acordarea unor sume de bani ca o consecință a indicelui de inflație reprezintă o obligație imposibilă, în afara surselor de finanțare alocate prin lege.
- instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în situația în care a admis acțiunea reclamanților;
Obligația de garanție există avându-se în vedere finanțarea activității parchetelor de la bugetul de stat și rolul ce revine Ministerului Finanțelor Publice în elaborarea proiectului de buget și a proiectelor de rectificare bugetară.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 4 și 9 Cod procedură civilă.
Recursul astfel declarat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 698/121/01.09.2008, prin decizia civilă nr. 1962/23.02.2009 dispunându-se declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de APEL GALAȚI.
Drept urmare, recursul a fost înregistrat sub nr. 401/44/17.03.2009 pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Intimații-reclamanți au depus la dosarul cauzei concluzii scrise solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, activitatea depusă specifică unui procuror DIICOT se impune să fie salarizată corespunzător.
Nu au fost formulate întâmpinări în cauză.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat cu următoarea motivare:
Excepția necompetenței materiale a instanței de fond ca instanță competentă să soluționeze litigiile de muncă astfel cum a fost invocată de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, nu poate fi primită.
Este adevărat că reclamanții magistrați nu au încheiate contracte individuale de muncă dar aceștia se află totuși într-un raport de muncă sui generis cu statul, deci există un raport de muncă special iar pentru munca prestată primesc un salariu cu titlu de indemnizație.
Or și acestei categorii de "salariați" le sunt aplicabile într-o anumită măsură reglementările Codului muncii privind drepturile salariale, OUG nr. 27/2006 și Legea nr. 303/2004 folosind noțiunile de salarizare a judecătorilor și procurorilor.
De altfel dispozițiile art. 295 (2) din Codul muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reflementăr4ilor speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Și în ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de același recurent-pârât, aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
În susținerea excepției pârâtul a invocat obiectul acțiunii, respectiv că prin acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege prin care se tinde la modificarea actelor normative, acțiunea are caracter inadmisibil în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pretențiile reclamanților s-ar circumscrie așadar unei probleme de legiferare și reprezintă opțiunea legiuitorului să aprecieze și să stabilească ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați.
A accepta o asemenea excepție după modul în care a fost invocată și argumentată, ar însemna să nu mai poată fi analizat fondul juridic litigios, aducându-se atingere principiului liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în accepțiunea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei, recursul declarat este găsit întemeiat pentru următoarele considerente:
Intimații-reclamanți au îndeplinit sau îndeplinesc funcțiile de procurori și de personal auxiliar de specialitate în cadrul intimatului-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
Salarizarea categoriei magistraților este reglementată prin dispozițiile OUG nr. 27/2006, astfel cum au fost aprobate prin Legea nr. 45/2007.
Pe de altă parte, înființarea, organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reglementată de Legea nr. 508/2004, ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Potrivit art. 3 din nr.OUG 27/2006, udecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din actul normativ.
Conform art. 11 alin. 1 din același act normativ, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6 - 13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Prin urmare, diferența de tratament în salarizarea celor două categorii de personal decurge din situarea acestora pe poziții diferite în ceea ce privește gradul instanței sau parchetului la care funcționează.
Câtă vreme reclamanții nu se află în situații analoage sau comparabile cu procurorii din cadrul, curtea constată că nu poate fi reținută existența discriminării, în condițiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în jurisprudența sa că diferența de tratament devine discriminare în sensul art.14 din Convenție numai atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță însă diferența de salarizare în cadrul categoriei profesionale a magistraților rezultă din gradul diferit al instanței sau parchetului în care aceștia funcționează.
Principiul instituit prin dispozițiile art. 3 al. 1 din OUG nr. 27/2006 este acela al salarizării judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților asistenți în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din ordonanța de urgență.
Prin acțiunea de față, intimații-reclamanți au invocat existența unei discriminări privind modalitatea de salarizare a acesteia în raport cu cea prevăzută pentru procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, salarizați potrivit art. II raportat la art. 6-13 al. 1 de la lit. A din anexa la OUG nr. 27/2006, în raport de funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Numai că, pentru asemenea structuri legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile art. 75 și 80 din Legea nr. 304/2004 ca acestea să funcționeze în cadrul Ministerului Public la nivelul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, situație ce corespunde unei modalități de salarizare diferită după nivelul parchetului, potrivit principiilor instituite de art. 3 al. 1 din OUG nr. 27/2006, cu modificările ulterioare.
Intimații - reclamanți au funcționat și funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, față de aceștia devenind incidente dispozițiile înscrise la pct. 14-19 din Anexa la OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, potrivit funcțiilor îndeplinite.
De menționat că nu s-a făcut dovada instrumentării de către intimații-reclamanți a cauzelor date în competența structurilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Discriminarea nu rezultă din posibilitatea magistraților de a participa la soluționarea unor asemenea cauze, ci din îndeplinirea efectivă a acelorași acte de cercetare și soluționare ca și procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sau Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin OG nr. 137/2000.
Potrivit art. 1 din OG nr. 137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr. 818/20908 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art. 27 al. 1 din OG nr. 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art. 1 art. 2 al. (3) și art. 27 al. (1) lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 al. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 al. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 al. (1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Față de caracterul nefondat al pretențiilor astfel formulate de reclamanți, nu se mai impune a fi examinate celelalte motive de recurs având caracter subsidiar ori accesoriu capătului de cerere principal, referitoare la actualizarea sumelor nedatorate ori modalitatea de soluționare a cererii de chemare în garanție a intimatului Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință, pentru considerentele arătate în sensul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va fi admis recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 503/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
Va fi modificată sentința civilă nr. 503/14.04.2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare, va fi respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 503/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 503/14.04.2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
RESPINGE ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, reprezentanți legal de, toți cu domiciliul procesual ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, din G,-, jud.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 Octombrie 2009.
Președinte, pt. Judecător, JUDECĂTOR 1: Alina Savin
cf. art. 261 al. 2.
PREȘEDINTE: Alina Savin
Dr.
Grefier,
-
: - -/20.11.2009
: 7 ex.//28.01.2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Comunicat: 5 ex.//03.02.2010
Pentru intimații-reclamanți comunicarea a fost făcută reprezentantului legal - procuror
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
