Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1255/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1255/
Ședința publică din 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.627/7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul ales la Judecătoria Brăila, cu sediul în B,- și intimații - pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- și TRIBUNALUL BRĂILA, cu sediul în B,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurentul - pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că recurentul a solicitat judecarea în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 627/07.07.2009 a Tribunalului Brăila, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 03.11.2008 la zi și până la modificarea reglementărilor legislative, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 3.11.2008 până la data pronunțării și în continuare până la data modificării legislative care să reglementeze acest spor, în raport de perioada lucrată. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că potrivit art.47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar". Acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct. 42 din OG nr. 83/2000. Reclamanta a susținut că sporul de 50% a fost abrogat neconstituțional cu încălcarea dispozițiilor art. 41 al.2 și art. 53 din Constituția României precum și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului. La data stabilirii dreptului, conform art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizată ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. Totodată, reclamanta a precizat că prin Decizia nr.21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001, iar potrivit art.329 al.3 civ Cod Penal dezlegarea dată problemelor de drept din recursurile în interesul legii este obligatorie. Reclamanta a solicitat obligarea și pe viitor, respectiv până la data modificării legislative întrucât dispozițiile deciziei în interesul legii trebuie aplicate întocmai ca și legea și câtă vreme Decizia ÎCCJ a recunoscut acest drept și pentru viitor nu mai poate fi vorba de un prejudiciu eventual ci de unul cert.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii întrucât începând cu luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv nr.OG 8/24.01.2007, iar potrivit art.30 din nr.OG8/2007 s-a abrogat Legea nr. 50/1996, astfel că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată în fapt următoarele:
Reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Brăila, făcând astfel parte din personalul auxiliar de specialitate al instanței în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004.
Prin decizia 21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a constatat că și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar.
Instanța Supremă a decis că norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 23/1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică. A mai statuat de asemenea că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și aplicabilității în continuare a normei abrogate, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 23/1 din Legea nr. 56/1996 să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Față de considerentele deciziei nr.21/10.03.2008, tribunalul apreciază că nu pot fi reținute susținerile pârâtului Ministerul Justiției din întâmpinare referitoare la OG 8/2007, ordonanță care de altfel este și anterioară deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Tribunalul reține că prin sentința civilă nr.35/F/3.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚIs -a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila la plata către reclamanta a sporului de 50% reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.02.2007-3.11.2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Având în vedere că potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, tribunalul constată că cererea reclamantei privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este fondată, aceasta făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate avut în vedere prin decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Referitor la cererea de actualizare a acestor drepturi salariale se reține că potrivit art.161 alin.4 Codul muncii, ntârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. eclamanta este deci îndreptățită să primească daune-interese pentru neplata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, constând în actualizarea cu indicele de inflație a sumei datorate.
Pentru considerentele mai sus reținute tribunalul va admite ca fondată acțiunea formulată de reclamantă și față de perioada reținută prin sentința nr.35/F/3.11.2008 tribunalul va obliga pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 3.11.2008, până la data pronunțării-7.07.2009 și în continuare până la data modificării legislative, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
A invocat excepția puterii de lucru judecat întrucât reclamanta a formulat aceleași pretenții prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- iar prin sentința civilă nr. 37/03.11.2008 a Curții de APEL GALAȚIa fost respins capătul de cerere privind acordarea sporului de 50% în continuare.
Pe fond, a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9.pr. civilă iar instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 4.pr. civilă.
Prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu mai este prevăzut de legislația în vigoare.
Astfel, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin art. 42 din OG nr. 83/2000.
Din februarie 2007 intrat in vigoare o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar și anume OG nr. 8/2007 prin care se abrogă Legea nr. 50/1996.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă dupa această dată iar instanța și-a arogat atribuții de legiferare.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței criticate în sensul respingerii acțiunii.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:
În speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1201 Cod civil, nefiind vorba de aceeași cauză.
Recurentul nu a arătat și considerentele sentinței civile nr. 35/03.11.2008 a Curții de APEL GALAȚI ce au fost avute în vedere atunci când s-a respins capătul de cerere privind acordarea sporului de 50% și pentru viitor.
Ori, se observă că a fost respins acest capăt de cerere motivat de faptul că dreptul nu era încă născut ci avea un caracter viitor, incert. Prezintă relevanță în cauză motivarea instanței care a reținut că dreptul nu era încă născut, fără să se analizeze pe fond cererea.
Prin acțiunea de față, reclamanta a procedat în mod corect solicitând plata sporului de la data de 03.11.2008 și în continuare astfel că nu se poate reține puterea lucrului judecat, întrucât nu a avut loc o verificare jurisdicțională a cererii și nu s-a soluționat fondul ei.
De asemenea, deși recurentul arată că prima instanță nu a analizat excepția autorității de lucru judecat, se poate observa că, în calitate de pârât, nu a formulat întâmpinare și nu a invocat nici un fel de excepție la fondul cauzei astfel că nu se poate reține nici o culpă procedurală a instanței de fond.
Pe fond, Curtea reține că, la data de 10 martie 2008, s-a pronunțat decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Referitor la apărarea formulată de către recurent cu privire la faptul că ulterior, Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin G nr. 8/2007, instanța nu o reține ca întemeiată.
Astfel, se observă că decizia nr. 21/10.03.2008 a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007, deci, la data pronunțării deciziei, se cunoșteau prevederile acestei ordonanțe și, totuși, instanța superioară a recunoscut dreptul categoriilor respective de personal de a beneficia de sporul de 50%. Situația învederată de către pârâtă ar fi putu fi luată în considerare numai în situația în care ar fi fost abrogată Legea nr. 50/1996 după pronunțarea deciziei în cadrul recursului în interesul legii. Odată interpretat actul normativ de către instanța superioară, nici o altă instanță nu poate da o interpretare diferită, pe baza unor norme legislative existente deja la data pronunțării întrucât s-ar diminua în tot efectul și importanța unui recurs în interesul legii.
Aceasta interpretare rezultă chiar din considerentele deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că " rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune cănici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
Cât privește noțiunea de "discriminare", avem în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).
A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului."
Chiar și prin decizia nr. 838/27.05.2009 invocată de către recurent, Curtea Constituțională arată clar că "-apare evident faptul că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329.pr. civilă - nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâi judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.". Mai arată Curtea Constituțională că "-efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională".
În consecință, recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins în consecință potrivit disp. art. 312 alin. 1.pr civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.627/7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /7.12.2009
:DC/2 ex/8.12.2009
Fond./
Asistenți judiciari:/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
