Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 107/CM
Ședința publică din data de 24 martie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin, cu sediul în- Bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 329/LM/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu domiciliul ales în T,-, parter, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că Tribunalul Tulceaa depus la dosar relații, intimatele reclamante au depus cerere de intervenție și părțile au solicitat judecata și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța apreciază că cererea intitulată de intervenție reprezintă de fapt precizări formulate de reclamante în legătură cu prima de vacanță solicitată și achitată de Tribunalul Tulcea, în conformitate cu nr.OUG 146/2007.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004, 2005 și 2006, actualizată cu rata inflației la data executării.
În motivare, reclamantele au arătat că potrivit art. 411 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, așa cum a fost modificată și completată prin OG nr. 83/2000 "magistrații și celelalte categorii de personal salarizat în baza prezentei legi, (deci inclusiv personalul de probațiune) au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Au arătat reclamantele că, acest drept prevăzut de lege, nu le-a fost acordat la efectuarea concediilor de odihnă din anii 2004, 2005 și 2006, întrucât, prin actele normative succesive, a fost suspendată aplicarea dispoziției legale susmenționate, dispozițiile legale prin care s-a admis suspendarea acestui drept fiind: art. 3 alin. 2 din nr.OUG 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/ 2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2003 și art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, în acest din urmă act normativ arătându-se că se suspendă plata primelor de concediu până la 31 decembrie 2004.
Referitor la prima de concediu aferentă anilor 2004, 2005 și 2006 reclamantele au arătat că măsura suspendării plăților primelor de concediu contravine dispozițiilor art. 49 din Constituția României adoptată în anul 1991, dispozițiile acestui articol fiind preluate și în art. 53 din Constituția României revizuită în anul 2003.
Au precizat reclamantele, că, suspendarea aplicării legii, prin care se recunoaște un drept, echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept și, practic, prin dispozițiile legale prin care s-a dispus suspendarea plății primelor de concediu li s-a restrâns acest drept, fără a exista vreuna din situațiile prevăzute de art. 49 din Constituția din 1991 și art. 53 din Constituția revizuită în anul 2003, care ar fi permis această restrângere.
Prin urmare, au învederat reclamantele că textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanță anuală prevăzută în favoarea magistraților și a personalului auxiliar și a restului personalului salarizat în baza Legii nr. 50/1996, s-au dat în disprețul normelor constituționale, cu atât mai mult cu cât în plata concediului de odihnă se înțelege a fi inclusă, pe lângă indemnizația de concediu și prima de vacanță și, ca atare, asemenea drepturi nu pot fi suspendate printr-o ordonanță de urgență. Aceasta cu atât mai mult cu cât normele constituționale prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nicidecum suspendarea acestora, un drept câștigat neputând fi restrâns decât printr-un act normativ de aceeași putere, ce nu a fost însă emis.
Prin sentința civilă nr. 329/LM/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis acțiunea și ca urmare au fost obligate pârâtele să plătească reclamantelor drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004, 2005 și 2006, actualizate cu rata inflației la data executării.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului, Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că în mod greșit s-au admis pretențiile reclamantelor pentru anul 2006 întrucât din acest an consilierii de probațiune nu au mai fost salarizați conform Legii nr. 50/1996 ci conform Legii nr. 327/2006.
În motivarea recursului său Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea față de acest minister deoarece nu acesta decide sumele alocate prin buget fiecărui minister ci Parlamentul României prin lege, iar proiectul de buget se elaborează de către fiecare minister.
Recursurile au fost înregistrate la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin decizia civilă nr. 6332/28.10.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a declinat competența de soluționare a cauzei către Curtea de Apel Constanța. În motivarea deciziei s-a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. I din nr.OUG 75/2008.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanța la 19.01.2009.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Cu adresa nr. 301/11.03.2009 Tribunalul Tulceaa comunicat faptul că prima de concediu aferentă anilor 2004, 2005 și 2006 fost achitată intimatelor în baza nr.OUG 146/2007, apreciindu-se că cererea reclamantelor a rămas fără obiect.
Prin concluzii scrise intitulate "intervenție", intimatele reclamante au adus la cunoștința instanței de recurs faptul că prima de vacanță solicitată și admisă de prima instanță prin sentința civilă nr. 329/06.02.2008 le-a fost achitată de către Tribunalul Tulcea pe baza dispozițiilor ministrului justiției și în conformitate cu nr.OUG 146/2007. În consecință s-a solicitat să se ia act de lipsa de obiect a cauzei.
Într-adevăr, prin nr.OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, s-a reglementat modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006 (art. 1). Prin art. 2 și 3 din acest act normativ s-au stabilit termene de eșalonare a plății acestor drepturi bănești.
Din preambulul și prevederile acestui act normativ rezultă că este vorba de o plată de bună voie a acestor drepturi de către stat care a recunoscut că plata acestor drepturi a fost doar suspendată însă acestea nu au fost pierdute. Ca urmare, sumele plătite intimatelor reclamante cu titlu de primă de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 au fost plătite nu în executarea sentinței recurate ci de bună voie de către stat. Rezultă astfel că în cursul procedurii judiciare a fost recunoscută obligația de plată a cestor drepturi și a fost executată de către pârâți în temeiul nr.OUG 146/2007 ceea ce înseamnă că prezenta cauză a rămas fără obiect.
Potrivit art. 3041Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Constatând că în cursul procedurii cauza a rămas fără obiect și față de cererea intimatelor de a se avea în vedere această împrejurare în soluționarea recursului, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se vor admite recursurile formulate în cauză și se va modifica în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin, cu sediul în- Bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 329/LM/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu domiciliul ales în T,-, parter, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel | JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Jelena Zalman | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
jud.
4 ex./ 27.03.2009.
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
