Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1092/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1092/
Ședința publică din 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.30/30.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, TRIBUNALUL BRĂILA,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII și intimata-reclamantă, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.10.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 21.10.2009.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.30/F/30.10.2008 Curtea de Apel Galația admis excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL și TRIBUNALUL
A obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila să plătească reclamantei sporul de 50% din salariul de bază brut reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 01.02.2007 - 30.06.2007.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sporului menționat pentru viitor.
A respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Brăila, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea acestora să îi plătească și pe viitor drepturile bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază de încadrare începând cu 01.02.2007.
În fapt, a motivat că, prin sentința civilă nr.55 din 23 ianuarie 2008 Tribunalul Vrancea - Secția civilă pentru motivele arătate în considerente a obligat pârâții prin dispozitivul sentinței civile nr. 55 din 23 ianuarie 2008 să-i plătească drepturile bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază de încadrare aferente perioadei septembrie 2004 - februarie 2007 actualizate cu indicele de inflație.
Prin același dispozitiv a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Întrucât Tribunalul Vranceaa omis să se pronunțe cu privire la plata acestui spor pe viitor a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.
A mai menționat că procedând în acest mod Tribunalul Vranceai -a creat un prejudiciu întrucât Casa Județeană de Pensii B nu poate recalcula și plăti după data de 1 februarie 2007 pensia actualizată conform acestui spor câștigat prin hotărâre.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.1,2 din OUG nr.22/2002 și art. 73 - 78 din Legea nr. 168/1999 a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dovedirea acțiunii a depus copie de pe sentința civilă nr. 55 din 23 ianuarie 2008 Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr-.
Pârâta Ministerul Justiției a solicitat declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Galați conform art. 1 din OUG nr. 75/2008.
Tribunalul Brăila, prin Încheierea din data de 26.06.2008, în baza disp. art. II alin. 2 din OUG nr. 75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de Apel Galați -Secția litigii de muncă.
La Curtea de Apel Galați, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi salariale ca urmare a muncii prestate de reclamantă în cadrul unei instituții subordonate Ministerului Justiției și nu la instituții subordonate Ministerului Economiei și Finanțelor.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele.
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate.
Astfel, s-a reținut ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât, obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi de natură salarială ca urmare a muncii prestate de reclamantă într-o instituție aflată în subordinea pârâtei Ministerul Justiției. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are raporturi juridice de muncă directe cu reclamanta și nu are calitatea de angajator pentru a putea fi obligat la plata unor drepturi salariale. Chiar sentința nr. 55/2008 a Tribunalul Vrancea invocată de reclamantă a fost modificată în parte prin decizia nr. 369/2008 a Curții de Apel Galați prin care s-a respins acțiunea față de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive. În consecință, în baza disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru aceste considerente apare ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii față de aceeași pârâtă.
Pe fondul cauzei, acțiunea este întemeiată în parte pentru următoarele motive.
Reclamanta a lucrat la Tribunalul Brăila până la 30.06.2007 conform adresei nr.3533/18.09.2008 a Tribunalului Brăila
Față de această situație, perioada pentru care pot fi acordate drepturi salariale este doar începând cu data de 01.02.2007 până la 30.06.2007 și nu pentru viitor, reclamanta nemaiavând calitatea de salariată.
Aferent aceste perioade, acțiunea este întemeiată față de decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea rn. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Referitor la cererea de constatare a sporului ca având caracter permanent, instanța a respins această cerere pentru următoarele motive.
După cum s-a arătat mai sus, prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul în interesul legii, constatându-se că Legea nr. 50/1996 este încă în vigoare în ceea ce privește disp. art. 47, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică fiind legiferat deja.
Este astfel atribuția legiuitorului să stabilească dacă un spor de natură salarială are caracter permanent și nu instanței de judecată.
Obiectul acțiunii îl constituie plata despăgubirilor ca urmare a neacordării unui spor la salariu și astfel, nu poate fi constatat caracterul permanent al acestuia.
Față de toate aceste considerente, s-a admis în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Brăila, să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.02.2007 până la data de 30.06.2007.
S-au respins ca nefondate capetele de cerere privind plata aceluiași spor pentru viitor inclusiv cererea de constatare a sporului ca având caracter permanent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii,motiv de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat prin art.42 din nr.OG83/2000.
Din februarie 2007 a intrat în vigoare o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar și anume nr.OG8/2007 prin care se abrogă Legea nr.50/1996.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă după această dată.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
A formulat întâmpinare intimatul prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin notele de ședință, recurentul a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Galați de a judeca prezenta cauză în recurs.
În baza disp.art.137 al.1 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată de către recurentă.
Este adevărat că potrivit art.4 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri în cazurile prevăzute de lege, însă dosarul a fost înregistrat inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr- în vederea soluționării recursului declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.30/F/30.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Dar, Înalta Curte de Casație și Justiție având în vedere prevederile Curții Constituționale nr.104/20.01.2009 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a disp.art. I și II din OUG nr.75/2008 a restituit spre competentă soluționare dosarul nr- și deci, s-a dezînvestit.
Codul d e procedură civilă nu prevede conflictul de competență între Înalta Curte de Casație și Justiție și oricare din celelalte instanțe.
În consecință Curtea de Apel Galația fostînvestităcu soluționarea prezentului recurs chiar de către instanța ierarhic superioară Înalta Curte de Casație și Justiție astfel că excepția de necompetență materială este neîntemeiată.
A trimite dosarul înapoi pentru a se înregistra la Înalta Curte de Casație și justiție înseamnă a tergiversa soluționarea cauzei ceea ce afectează dreptul părții la un proces echitabil prev.de art.6 din CEDO în condițiile în care Înalta Curte de casație și Justiție a restituit toate dosarele aflate pe rolul său vizând recursurile la hotărârile pronunțate în fond de către Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea reține că, la data de 10 martie 2008, s-a pronunțat decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Referitor la apărarea formulată de către recurent cu privire la faptul că ulterior, Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin G nr. 8/2007, instanța nu o reține ca întemeiată.
Astfel, se observă că decizia nr. 21/10.03.2008 a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007, deci, la data pronunțării deciziei, se cunoșteau prevederile acestei ordonanțe și, totuși, instanța superioară a recunoscut dreptul categoriilor respective de personal de a beneficia de sporul de 50%. Situația învederată de către pârâtă ar fi putu fi luată în considerare numai în situația în care ar fi fost abrogată Legea nr. 50/1996 după pronunțarea deciziei în cadrul recursului în interesul legii. Odată interpretat actul normativ de către instanța superioară, nici o altă instanță nu poate da o interpretare diferită, pe baza unor norme legislative existente deja la data pronunțării întrucât s-ar diminua în tot efectul și importanța unui recurs în interesul legii.
Aceasta interpretare rezultă chiar din considerentele deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că " rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune cănici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
Cât privește noțiunea de "discriminare", avem în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).
A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului."
În consecință, recursurile sunt nefondate urmând a le respinge potrivit disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.30/F/30.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./06.11.2009
Tehnored./8 ex./ 11 2009
Fond: -
Asistenți jud. -
Com. 6 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Mihaela Neagu
