Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1116/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1116
Ședința publică din 19 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 179 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâții Tribunalul Timiș, Tribunalul Militar Timișoara, Consiliul Național al Discriminării B, având ca obiect drepturi bănești - spor de 10%.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 14 mai 2008, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 22 noiembrie 2007 sub nr. 8650, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției B, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Timiș și Tribunalul Militar Timiș, iar pentru opozabilitate Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții, în solidar, la plata drepturilor salariale restante constând în indemnizația lunară de 10% din salariul brut începând cu noiembrie 2004, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora; pârâții să acorde în continuare aceste drepturi până la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate; să oblige pârâții să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor datorate, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii a arătat că a îndeplinit funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Timișoara, iar în prezent în cadrul Tribunalului Militar Timiș; că deși art. 6 alin. 2 Codul Muncii, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 20 din Constituția României consacră principiul retribuirii egale pentru muncă egală, prin art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată și OG nr. 83/2000, a fost prevăzut un spor de 10% în favoarea unei categorii aparte de persoane.
Prin sentința civilă nr. 179 pronunțată la 29 ianuarie 2008, instanța a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâții la plata către reclamantă a drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut, aferent perioadei 2004-mai 2007, sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective a acestora și până la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate, a obligat pârâții să includă în bugetul de stat aceste drepturi datorate de către pârâți pentru perioadele sus-menționate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 2 din OG nr. 8/2007, legiuitorul a instituit un tratament diferențiat pentru persoane aflate în situații analoage, situație neîngăduită de dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 6 alin. 2 Codul Muncii.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice a fost reținută dat fiind rolul acestui minister de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor legilor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 cod procedură civilă.
Arata ca prin interpretarea data de instanța de fond dispozițiilor legale și statuând în sensul obligației stabilite în sarcina pârâților prin dispozitiv, de a plăti "un drept" care nu este prevăzut de lege, se instituie noi norme, se adaugă la lege, ceea ce constituie o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești în condițiile în care competența de a reconsidera poziția față de drepturile salariale cuvenite personalului auxiliar de specialitate revine legiuitorului și nu instanței de judecată, reprezentând o problemă de legiferare și nu de interpretare a unei legi.
Mai arata ca reclamanta nu a îndeplinit activitățile pentru care legiuitorul a prevăzut acordarea sporului de 10%; ca așa cum a statuat și Curtea Constituționala, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite; că în speță nu se poate reține discriminarea în condițiile în care nu se poate vorbi de situații analoage sau comparabile; că Ministerul Justiției nu are nici o culpă, activitatea de legiferare aparținând Parlamentului.
Arata ca prejudiciul pentru întârziere nu poate consta decât în dobânda legală și că în mod greșit s-a dispus plata și în viitor, dreptul nefiind născut.
Prin recursul declarat în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, DGFP T, a solicitat în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, în baza art. 3041cod procedura civila respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arata ca nu are atribuții în angajarea și salarizarea reclamantei și că Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorii principali de credite.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 4, 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:
In mod corect a reținut instanța de fond calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, date fiind atribuțiile pe care le are acesta în elaborarea bugetului de stat.
Calitatea procesuală pasivă nu derivă dintr-un raport de muncă, ci din raportul juridic bugetar existent între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata către ea a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante, pe perioada noiembrie 2004 la zi, constând din indemnizația lunară de 10% din salariul brut, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății, precum și acordarea în continuare a acestor drepturi până la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate, arătând că, față de prevederile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, art.3 alin.8 din OU nr.8/2007, art.6 alin.2 din Codul Muncii, art. 1 alin. 2, din OG nr. 137/2000 și art.20 din Constituție, sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile sus - menționate la fel ca și grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă.
Potrivit hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Incze contra Austriei la 28.05.1995, noțiunea de discriminare, în sensul dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cuprinde, în general, cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se vede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispozițiile Convenției nu impun să-i fie acordat un tratament mai favorabil.
A distinge însă nu înseamnă a discrimina. Astfel, există situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat. Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, doar atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situați analoage și comparabile", fără ca ele să se bazeze pe "o justificare rezonabilă și obiectivă" (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Fredin contra Suediei, la 18.02.1991, paragraf 60, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Hoffmann contra Austriei, 23.06.1993, paragraf 31, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Spadea și Scalabrino contra Italiei, la 28.09.1995).
Conform art. 41 din Constituție, art. 6 alin. 2 din Codul Muncii, art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 4 pct. 3 din Carta Socială Europeană revizuită, art. 7 lit. a pct. I din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale și art. 1 alin. 2 lit. i din OG nr. 137/2000, plata trebuie să fie egală pentru muncă egală sau de valoare egală.
În sistemul public, acest principiu este aplicabil în interiorul aceleași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile, însă, deosebiri întemeiate obiectiv și rezonabil între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării.
Prin urmare, angajatul trebuie să demonstreze că munca pe care a prestat-o are aceeași valoare comparativ cu alta pentru a beneficia de drepturile salariale recunoscute celor care prestează activitatea comparată cu a sa.
Salarizarea poate fi diferențiată după următoarele criterii: nivelul studiilor; importanța și complexitatea muncii; funcția, postul sau meseria îndeplinită; cantitatea, calitatea și valoarea muncii; condițiile de muncă, care pot fi vătămătoare, grele sau periculoase; vechimea în muncă.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice, prime și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, suspenda sau chiar anula.
În speță, reclamanta are un volum de muncă, responsabilitate și atribuții diferite față de grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă, așa cum rezultă din regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/22.09.2005, modificată și completată, astfel încât acordarea unui spor lunar de 10% din salariul brut grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă, conform dispozițiilor art. 19 alin.3 din Legea nr. 50/1996 și art.3 alin.2 din OG nr.8/2007, nu determină o discriminare între reclamanți și grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție B prin decizia nr. 24/12 mai 2008, dată în interesul legii, interpretare care este obligatorie pentru instanțe conform art. 329 cod procedură civilă.
Față de cele arătate anterior, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.3041Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile declarate de către pârâtul - recurent Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de către DGFP T, și de către pârâtul Ministerul Justiției și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T, împotriva sentinței civile nr. 179 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâții Tribunalul Timiș, Tribunalul Militar Timișoara, Consiliul Național al Discriminării
Modifică sentința menționată mai sus în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Timiș, Tribunalul Militar Timișoara, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 19 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru, aflat în, semnează
vicepreședintele instanței,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
12.07.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Mihail
