Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1118/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1118
Ședința publică din 19 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin DGFP T, împotriva sentinței civile nr. 200 pronunțată la 31 ianuarie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, (fostă ), M, OG, OG, (fostă ), (fostă ), (fostă ), a, G, De, și pârâta intimată Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect plata drepturilor bănești - spor 10%.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 14 mai 2008, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 15 octombrie 2007 sub nr. 7429, reclamanții, (fostă ), M, OG, OG, (fostă ), (fostă ), (fostă ), a, G, de, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul justiției B, Ministerul Finanțelor Publice B, Curtea de Apel Timișoara solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții, în solidar, la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut în perioada aprilie 2004- aprilie 2007, actualizată în raport de rata inflației la data plății efective a acestora; să oblige pârâții să acorde în continuare aceste drepturi până la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate, să oblige în solidar pârâții să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței,a acestor sume datorate de pârâți pentru perioadele menționate, cu cheltuieli de judecată.
Au mai solicitat citarea în cauză pentru opozabilitate a Consiliului Național al Discriminării.
In motivarea acțiunii arată că au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel Timișoara; că prin dispozițiile art.19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 a fost prevăzut un spor de 10% aplicat la salariul brut, în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități, în favoarea grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și pentru secretarii comisiilor de cercetare a averii, conducătorii de carte funciară; art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 menținând sporul pentru grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă.
Apreciază că prin acordarea sporului doar pentru o parte a grefierilor se aduce atingere principiilor instituite de art. 6 alin. 2 Codul muncii, art. 1 alin. 2 din OUG nr. 137/2000, art. 20 din Constituția României.
Prin sentința civilă nr. 200 pronunțată la 31 ianuarie 2008, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut, aferent perioadei 15 octombrie 2004 - 15 octombrie 2007, sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective a acestora, a obligat pârâții să acorde și în continuare aceste drepturi până la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate; a obligat pârâții să includă în bugetul de stat a acestor drepturi până la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate, a obligat pârâții să includă în bugetul de stat a acestor drepturi datorate de către pârâți pentru perioadele menționate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 2 din OG nr. 8/2007, legiuitorul a instituit un tratament diferit pentru persoane aflate în situații analoage, situație neîngăduită și de dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 6 alin. 2 Codul muncii.
A apreciat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, în temeiul art. 19 din Legea nr. 500/2002 acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul justiției a solicitat casarea sentinței recurate, invocând drept temei de casare dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 cod procedură civilă.
Arata ca obligarea Ministerului Justiției la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația de 10% din salariul brut și altor categorii de persoane decât cele prevăzute de lege, reprezintă o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Mai arata ca Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, deoarece discriminarea la care face referire instanța de fond nu rezultă din modul de interpretare și de aplicare a legii.
Sub aspectul fondului arata ca dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, respectiv art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 nu sunt discriminatorii în condițiile în care nu se poate vorbi de existența vreunei comparabilități sau analogii; că legiuitorul a înțeles să atribuie o indemnizație concretizată printr-un anumit procent la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat numai personalului care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, tocmai pentru că activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar.
In ce privește plata in viitor a sporului arată că interesul nu este actual; deoarece situația raporturilor juridice existente între părți este cunoscută și certă doar până la data pronunțării hotărârii, astfel că instanța nu poate prevedea existența și evoluția acestui drept ulterior, având în vedere posibilitatea încetării sau modificării raporturilor juridice dintre părți, precum și posibilitatea modificării legislației avute în vedere în momentul pronunțării hotărârii.
Prin recursul declarat în numele pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor, DGFP Tas olicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților în principal pe lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Invocă ca temei de modificare dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă.
Arată că atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților are în exclusivitate numai Ministerul justiției și că revendicarea drepturilor salariale poate fi făcut numai de către angajatori; că art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 prevede în mod expres categoriile de persoane căreia i se acordă sporul de 10%, acordarea indemnizației neputând fi extinsă și la categorii de salariați care nu îndeplinesc activitățile prevăzute de lege.
Intimații, deși legal citați, nu au depus întâmpinare prin care s-și exprime punctul de vedere față de cererea de recurs.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 4, 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:
In mod corect a reținut instanța de fond calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, date fiind atribuțiile pe care le are acesta în elaborarea bugetului de stat.
Calitatea procesuală pasivă nu derivă dintr-un raport de muncă, ci din raportul juridic bugetar existent între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata către ea a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante, pe perioada noiembrie 2004 la zi, constând din indemnizația lunară de 10% din salariul brut, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății, precum și acordarea în continuare a acestor drepturi până la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate, arătând că, față de prevederile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, art.3 alin.8 din OU nr.8/2007, art.6 alin.2 din Codul muncii, art. 1 alin. 2, din OG nr. 137/2000 și art.20 din Constituție, sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile sus - menționate la fel ca și grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă.
Potrivit hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Incze contra Austriei la 28.05.1995, noțiunea de discriminare, în sensul dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cuprinde, în general, cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se vede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispozițiile Convenției nu impun să-i fie acordat un tratament mai favorabil.
A distinge însă nu înseamnă a discrimina. Astfel, există situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat. Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, doar atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situați analoage și comparabile", fără ca ele să se bazeze pe "o justificare rezonabilă și obiectivă" (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Fredin contra Suediei, la 18.02.1991, paragraf 60, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Hoffmann contra Austriei, 23.06.1993, paragraf 31, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Spadea și Scalabrino contra Italiei, la 28.09.1995).
Conform art. 41 din Constituție, art. 6 alin. 2 din Codul muncii, art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 4 pct. 3 din Carta Socială Europeană revizuită, art. 7 lit. a pct. I din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale și art. 1 alin. 2 lit. i din OG nr. 137/2000, plata trebuie să fie egală pentru muncă egală sau de valoare egală.
În sistemul public, acest principiu este aplicabil în interiorul aceleași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile, însă, deosebiri întemeiate obiectiv și rezonabil între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării.
Prin urmare, angajatul trebuie să demonstreze că munca pe care a prestat-o are aceeași valoare comparativ cu alta pentru a beneficia de drepturile salariale recunoscute celor care prestează activitatea comparată cu a sa.
Salarizarea poate fi diferențiată după următoarele criterii: nivelul studiilor; importanța și complexitatea muncii; funcția, postul sau meseria îndeplinită; cantitatea, calitatea și valoarea muncii; condițiile de muncă, care pot fi vătămătoare, grele sau periculoase; vechimea în muncă.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice, prime și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, suspenda sau chiar anula.
În speță, reclamanții au un volum de muncă, responsabilitate și atribuții diferite față de grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă, așa cum rezultă din regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/22.09.2005, modificată și completată, astfel încât acordarea unui spor lunar de 10% din salariul brut grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă, conform dispozițiilor art. 19 alin.3 din Legea nr. 50/1996 și art.3 alin.2 din OG nr.8/2007, nu determină o discriminare între reclamanți și grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizări judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și de executare civilă.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție B prin decizia nr. 24/12 mai 2008, dată în interesul legii, interpretare care este obligatorie pentru instanțe conform art. 329 cod procedură civilă.
Față de cele arătate anterior, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.3041Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile declarate de către pârâtul - recurent Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de către DGFP T, și de către pârâtul Ministerul Justiției și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin DGFP T, împotriva sentinței civile nr. 200 pronunțată la 31 ianuarie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, (fostă ), M, OG, OG, (fostă ), (fostă ), (fostă ), a, p, ioschici, G, de, și pârâta intimată Curtea de Apel Timișoara.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 19 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru, aflat în, semnează
vicepreședintele instanței,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
12.07.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Mihail
