Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 112/CM
Ședința publică din data de 24 martie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Vanghelița Tase
V- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN T, cu sediul în- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 104/CM/16.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Tulcea,-, județul și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat și că părțile au solicitat judecata și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL CONSTANȚA sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL TULCEA, pentru ca în baza unei hotărâri judecătorești să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de bază, brută de încadrare începând cu 01.08.2008 până la zi, precum și pe viitor, în conformitate cu dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru drepturile salariale solicitate, obligarea pârâtei Curtea de APEL CONSTANȚA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plăților.
În motivarea acestei cereri, reclamanții au arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Cu toate că acest spor era un drept câștigat, de natură să compenseze condițiile de muncă ce influențează negativ sănătatea celor din sistem, fără nicio justificare rațională, prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobata prin Legea nr. 334/2001, a fost abrogat și nu a mai fost prevăzut de nr.OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
În prezent, drepturile de natură salarială ale judecătorilor sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006 care prevede în art. 2, că salarizarea și celelalte drepturi ale magistraților, ale personalului asimilat acestora și magistraților asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Atâta timp cât recunoașterea riscurilor funcției nu este concretizată în acordarea sporului, judecătorii sunt prejudiciați direct prin neplata unui drept, recunoscut prin legislația anterioară, pentru condițiile de muncă existente în sistemul judiciar.
Mai arată reclamanții, că asupra acestui aspect s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/10.03.2008, constatând că și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 judecătorii au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară.
În raport de această situație, reclamanții solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata sumelor datorate cu acest titlu, sume ce vor fi actualizate la data plății.
Prin întâmpinare Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamanții nu sunt îndreptățiți la actualizarea sumelor solicitate, atât cu indicele de inflație cât și cu dobânda legală.
Pe calea întâmpinării, Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât nu are atribuții directe legate de plata drepturilor salariale solicitate, iar atribuțiile privitoare la adoptarea bugetului sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorul principal de credite, în speța de față Ministerul Justiției.
Prin sentința civilă nr. 104/CM/16.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a admis în parte acțiunea în sensul că au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL TULCEA și Curtea de APEL CONSTANȚA la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% în favoarea reclamanților începând cu 01.08.2008 și în continuare, reactualizat cu indicele de inflație; a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților; a fost obligată Curtea de APEL CONSTANȚA să efectueze mențiunile necesare în carnetele de muncă ale reclamanților; a fost respinsă cererea de obligare a pârâților la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a expus următoarele considerente:
Reclamanții au funcția de judecători stagiari, desfășurându-și activitatea la Judecătoria Tulcea.
Aceștia au solicitat plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% astfel cum este prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, apreciind că acest text a rămas în vigoare și după abrogarea nr.OUG 177/2002 prin nr.OUG 27/2006.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Însă, aceste dispoziții, fac parte dintr-o lege organică, ceea ce înseamnă că nu puteau fi abrogate prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, câtă vreme pe calea unei ordonanțe simple a Guvernului (act normativ de inferior unei legi) nu poate fi infirmată o prevedere reglementată într-o lege organică adoptată de Parlamentul României.
n acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia civila nr. 21/10.03.2008 cu ocazia soluționării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești această instanță, a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunara, respectiv salariul de baza brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, astfel că, instanța urmează a se conforma acestei decizii.
Față de considerentele precedente se reține că, reclamanții sunt îndreptățiți la plata acestor diferențe salariale începând cu 01.08.2008 până la zi, precum și în continuare.
Avându-se în vedere dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul Muncii, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese - pentru repararea prejudiciului produs salariatului, instanța va obliga pârâții la actualizarea acestor sume cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește obligarea pârâților la plata dobânzilor legale, instanța reține că, în măsura în care sumele pretinse urmează a fi actualizate cu rata inflației, acordare dobânzii legale nu se mai justifică, întrucât s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și implicit la o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților. Față de aceste aspecte, instanța urmează a respinge acest capăt de cere, ca nefondat.
Pentru considerentele expuse, se va admite în parte acțiunea reclamanților și vor fi obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL TULCEA să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din îndemnizația brută de încadrare începând cu 01.08.2008 până la zi, precum și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
De asemenea, în temeiul Decretului nr. 92/1976 pârâta Curtea de APEL CONSTANȚA va fi obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Totodată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce sumele necesare plăților cuvenite.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35 din Legea nr. 500/2002 în sensul că proiectul de bugetul al fiecărui minister se întocmește chiar de către acestea, în calitate de ordonatori de credite, în final fiind aprobat de Guvern și în final prin lege de către Parlamentul României, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are un atribut de decizie în această privință, fiind implicat doar în discutarea fundamentării bugetelor fiecărei instituții, având în vedere că deține informațiile privind veniturile la bugetul de stat. Ca urmare, s-a arătat că sentința pronunțată, prin care Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile pentru plata sumelor cuvenite reclamanților, adaugă la lege.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
1. Cu privire la competența Curții de APEL CONSTANȚA în soluționarea recursului:
Cauza a fost soluționată în fond tot de către Curtea de Apel Constanța, respectiv un complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă, în baza prevederilor art. I din nr.OUG 75/2008.
Prin decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din nr.OUG 75/2008 care stabileau și competența de soluționare a recursurilor în cauzele privind drepturile salariale solicitate de personalul din justiție în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, într-o practică constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursurilor formulate împotriva unor hotărâri pronunțate în această materie către curțile de apel. un temei legal, derogatoriu, care să atribuie competența de soluționare a acestor recursuri Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul urmează a se soluționa de către instanțele competente potrivit normelor aplicabile anterior adoptării nr.OUG 75/2008, respectiv curțile de apel.
Faptul că recursul este soluționat de către aceeași instanță care a pronunțat și fondul cauzei nu constituie o încălcare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale atâta vreme cât recursul este soluționat de un alt complet de judecată decât cel care a pronunțat sentința recurată, fiind asigurată imparțialitatea instanței, astfel cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (hotărârea din 7 februarie 2008 în cauza Silimon și împotriva României). În cauză au fost respectate prevederile art. 24 (1) Cod procedură civilă.
2. Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 282 din Codul Muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice-, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
Între reclamanți și acest pârât nu există raporturi de muncă sau asimilate acestora, astfel încât nu ar fi putut fi admisă o cerere de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor salariale neachitate.
În ceea ce privește însă cererea de obligare la alocarea fondurilor necesare plății acestor sume, cerere formulată de reclamanți, se constată că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesual pasivă și cererea este fondată.
Sigur că, în principiu, potrivit art. 16, 19, 20, 28 și 34 din Legea nr. 500/2002, elaborarea bugetului de stat presupune parcurgerea unor etape stabilite de lege, formularea propunerilor privind bugetul propriu de către ordonatorii de credite, discutarea acestor propuneri, pentru ca în final bugetul să fie aprobat prin lege de către Parlamentul României.
Dar, proiectul final al bugetului este elaborat potrivit art. 35 din aceeași lege de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe de altă parte, potrivit art. 3 (1) lit.A pct. 2, 3, 5, 7, 10, 12, 25 și 31 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, între altele, și următoarele atribuții în domeniul finanțelor publice: elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare; stabilește echilibrul bugetar în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a rectificării acestuia; analizează periodic modul de realizare a prevederilor bugetare, în corelare cu indicatorii macroeconomici, și prezintă informări Guvernului, cu propuneri de îmbunătățire; urmărește execuția operativă a bugetului general consolidat; stabilește măsurile necesare pentru încasarea veniturilor și limitarea cheltuielilor, în vederea încadrării în deficitul bugetar aprobat; deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar; monitorizează, în condițiile legii, numărul de posturi și cheltuielile de personal din instituțiile publice; administrează contul general al Trezoreriei Statului, deschis la Banca Națională a României, scop în care încheie convenții cu aceasta; elaborează lucrările privind contul general anual de execuție a bugetului de stat, contul general al datoriei publice a statului și, respectiv, a bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și conturile anuale de execuție a bugetelor fondurilor speciale și proiectele de lege referitoare la aceste conturi de execuție, pe care le prezintă spre însușire Guvernului, în vederea transmiterii pentru adoptare Parlamentului.
Ca urmare, în exercitarea acestor obligații, Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi obligat în principiu să ia măsurile necesare asigurării fondurilor necesare executării unor obligații stabilite în sarcina unor instituții publice prin hotărâri judecătorești.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Obligația acestora ar fi însă lipsită de orice efect dacă Ministerul Economiei și Finanțelor, nu ar include în proiectul bugetului de stat sumele necesare și nu ar deschide creditele necesare.
Mai trebuie avut în vedere că aceste creanțe, cum sunt cele ale reclamanților asupra Ministerului Justiției și Libertăților, Curții de APEL CONSTANȚA și Tribunalului Tulcea, sunt creanțe asupra statului în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului astfel încât, ca părți ale statului, toate autoritățile acestuia implicate, sunt ținute să acționeze pentru a executa hotărârea judecătorească. Refuzul instituțiilor statului de a plăti despăgubiri stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile constituie în sine o încălcare a dreptului de acces la o instanță deci a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (hotărârea în cauza Dragne contra României). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai stabilit că pentru executarea de către stat a unor obligații stabilite prin hotărâri judecătorești în sarcina unor instituții ale sale, nu este necesară realizarea unor noi demersuri, repetitive, ale creditorului, în acest scop (hotărârile pronunțate în cauzele Popescu contra României și Dragne contra României). Curtea a avut în vedere că autoritățile administrației constituie un element al statului de drept și interesul lor se identifică cu cel al bunei administrări a justiției, iar când acestea refuză, omit sau întârzie să execute o hotărâre judecătorească, garanțiile instituite de art. 61 din Convenție, de care a beneficiat justițiabilul în faza de judecată, își pierd rațiunea de a exista (hotărârile pronunțată în cauzele Dragne contra României, Durdan contra României, Miclici contra României și Mihăescu contra României).
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și obligațiile stabilite în sarcina unor instituții ale statului sunt tot obligații ale statului iar în cazul în care aceste instituții nu execută obligațiile de plată potrivit procedurii prevăzute de nr.OG 22/2002, în final, statul este răspunzător pentru această neexecutare astfel încât, prin reprezentantul său - Ministerul Finanțelor, trebuie să ia măsurile necesare efectuării plăților fie direct fie prin alocarea fondurilor în bugetul unei anumite instituții.
Statul este titular al obligației instituite de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de a asigura executarea hotărârilor judecătorești și în acest mod accesul efectiv la o instanță de judecată.
Ca titular al acestei obligații, al cărei creditor este persoana care a obținut o hotărâre judecătorească prin care i s-a admis cel puțin în parte acțiunea formulată împotriva statului sau a unei instituții a acestuia, statul este reprezentat în raportul obligațional de Ministerul Finanțelor, așa cum stabilește art. 25 din Decretul nr. 31/1954.
Ca urmare, pentru a garanta executarea obligației de plată a unor drepturi bănești restante de către instituții ale statului și a nu pune creditorul în situația de a demara alte proceduri pentru punerea în executare a titlului executoriu - sentința pronunțată de instanță, este necesar ca Ministerul Finanțelor să fie obligat să realizeze operațiunile administrative pregătitoare pentru alocarea din bugetul de stat a fondurilor necesare realizării creanțelor reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN T, cu sediul în- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 104/CM/16.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Tulcea,-, județul și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel | JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Vanghelița Tase | Judecător, VB.ița |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
jud.
2 ex./ 27.03.2009.
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Vanghelița Tase
