Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1124/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1124
Ședința publică din 20 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr.57/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație la decizia de concediere.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul intimat personal și asistat de avocat, iar în reprezentarea pârâtei recurente B, avocați și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții recurentei depun împuternicirile avocațiale și se comunică reprezentantului recurentei un exemplar de pe întâmpinarea depusă de intimat.
Instanța pune în discuția părților excepția nulității recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, în temeiul art.3021lit.b Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției de nulitate a recursului, deoarece cererea de recurs nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 3021lit.b Cod procedură civilă, fiind indicată sentința civilă nr.674/4.05.2005 a Tribunalului Constanța, ca hotărâre supusă recursului.
Reprezentantul recurentei solicită respingerea excepției, arătând că dintr-o eroare materială a fost indicată sentința civilă nr. 674/4.05.2005 a Tribunalului Constanța, deși dosarul nr- al Tribunalului Arada fost menționat corect în cererea de recurs. De altfel, prin motivele de recurs, recurentul a indicat corect sentința recurată.
Având în vedere că, în cuprinsul cererii de recurs, recurenta a indicat corect dosarul în care s-a pronunțat hotărârea contestată, aceasta fiind menționată corect în motivele de recurs depuse la dosar, Curtea respinge ca neîntemeiată excepția de nulitate a cererii de recurs, invocată de intimat prin raportare la dispozițiile art. 3021lit.b Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatului depune la dosar încheierea de la termenul din 7.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Arad - Secția Penală.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte, avocat a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației ca nefondată, fără cheltuieli de judecată. a se avea în vedere că prima instanță a omis să cerceteze cauza prin perspectiva normelor legale incidente; nu a avut în vedere că măsura suspendării contractului de muncă s-a luat în urma constatării gravității faptei sesizate de A doar pe durata cercetării prealabile, fiind emisă decizia nr.214/21.12.2006, comunicată intimatului - sub semnătură - la data de 22.12.2006 și că, la șase zile de la emiterea deciziei de suspendare, intimatul a prezentat șefului său direct, un concediu medical ce cuprindea perioada 19.12.2006 - 31.12.2006, deși în perioada 19.12.2006 - 27.12.2006 acesta a fost prezent la serviciu și a prestat muncă. În atare situație, este de reținut că societatea, la momentul emiterii deciziei nu avea cunoștință de existența certificatului medical, aspect ignorat de către instanță, neavând în vedere că nu poate să suspende un act juridic deja suspendat. Pe de altă parte, cere a se avea în vedere că ultimul certificat medical nu a fost depus la societate ci direct la instanță al treilea termen de judecată.
Reprezentantul recurentei, avocat, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației, fără cheltuieli de judecată. a se avea în vedere că intimatul a prezentat certificatul medical după emiterea deciziei de suspendare a contractului de muncă, iar în perioada menționată ca fiind în incapacitate de muncă el era prezent la serviciu, iar aceste aspecte în mod greșit au fost ignorate de instanța de fond.
Reprezentantul intimatului a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Susținerile recurentei nu au suport legal, deoarece, așa cum corect a reținut prima instanță, intimatul, la data emiterii deciziei, era în concediu medical. Or, potrivit legislației în materie, concedierea personalului în timpul incapacității de muncă este interzisă. Susținerea privind pretinsa abatere disciplinară constând în crearea unei pagube societății, nu este reală și nu poate fi reținută, câtă vreme aceasta nu a fost dovedită în vreun fel.
De altfel, intimatul în cauză a formulat plângere împotriva soluției procurorului, unde partea vătămată este, care este în curs de soluționare.
În replică, reprezentantul recurentei, avocat, arată că greșit se face referire la incapacitatea de muncă. Aceasta este o susținere făcută cu intenția de a induce instanța în eroare, iar avocat solicită a se avea în vedere că în decizia emisă este stipulat că încetează efectele deciziei de suspendare dacă se constată nevinovăția acestuia.
Reprezentanta intimatului susține că decizia de suspendare nu a fost atacată, însă este susceptibilă de discuții, deoarece cercetarea administrativă se suspendă până la recăpătarea capacității de muncă.
Reprezentantul recurentei solicită acordarea unui termen de pronunțare.
Instanța respinge cererea și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.57/24.01.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei B, a anulat decizia nr.22/19.01.2007 privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de mecanic locomotivă la Depozitul A, a obligat pârâta la plata concediului medical pentru perioada 19.12.2006 - 31.01.2007, a obligat pârâta la plata către reclamant a salariului începând cu data de 1.02.2007 și până la reintegrarea efectivă pe funcția deținută, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii, concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical. Or, în perioada 20.12.2006 - 31.01.2007, reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, așa cum rezultă din certificatul medical cu seria - nr.-/20.12.2006 și certificatul medical "în continuare", depuse la sediul pârâtei. Pe cale de consecință, contractul individual de muncă se suspendă de drept în temeiul art.50 lit.b din Codul muncii, nefiind posibilă o suspendare ulterioară a acestuia în conformitate cu prevederile art.52 din Codul muncii.
De altfel, prin art.2 din Decizia nr.22/2007, pârâta a anulat Decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr. 214/21.12.2006, recunoscându-și greșeala făcută prin suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului.
Având în vedere considerentele expuse anterior și dispozițiile art.60 alin.1 și art.78 alin.1 din Codul muncii, art.100 alin.1 coroborat cu art.101 alin.1 din Legea nr.19/2000 și art.274 Cod procedură civilă, Tribunalul Arada admis acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată.
Pârâta Baf ormulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 57/24.01.2007 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs se arată că, având în vedere adresa nr. -/18.12.2006 a Inspectoratului Județean de Jandarmi A și raportul de cercetare nr. 593/22.12.2006, întocmit de comisia de cercetare numită de unitate, pârâta-recurentă a emis Decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr. 214/21.12.2006, pe durata cercetării disciplinare prealabile a acestuia, în temeiul art.52 alin.1 lit.a din Codul muncii, decizie comunicată reclamantului la data de 22.12.2006 sub semnătură.
La data de 28.12.2006, reclamantul a depus un certificat de concediu medical pe perioada 19.12.2006 - 27.12.2006, deși acesta a fost prezent la locul de muncă și a prestat muncă. Suspendarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului era inaplicabilă, deoarece, la data de 22.12.2006, salariatului i-a fost comunicată decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr. 214/21.12.2006.
Având în vedere refuzul salariatului de a întocmi nota explicativă, concluziile cercetării disciplinare prealabile și dispozițiile art.266 din Codul muncii, societatea a emis decizia de concediere disciplinară nr. 22/19.01.2007.
Instanța de fond a ignorat, prin motivarea sentinței atacate, faptul că societatea a suspendat contractul individual de muncă al salariatului, astfel încât certificatul de concediu medical nu putea să suspende un act juridic suspendat, iar sancționarea disciplinară nu s-a dispus cu încălcarea prevederilor art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii. Pe de altă parte, pe perioada 19.12.2006 - 27.12.2006, în care se pretinde că salariatul a fost în concediu medical, acesta a prestat muncă la locul său de muncă, context în care certificatele medicale au fost obținute retroactiv și după data suspendării, fiind depuse ulterior suspendării la societatea pârâtă.
Art.2 alin.2 al deciziei nu reprezintă o recunoaștere a suspendării nelegale a contractului individual de muncă, ci o încetare a efectelor deciziei de suspendare ca urmare a sancționării disciplinare a reclamantului.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.8 - pct.10 și art.3041Cod procedură civilă.
La cererea de recurs a fost anexată fișa colectivă de prezență pentru luna decembrie 2006, conform căreia salariatul a fost prezent la locul de muncă din data de 19.12.2006.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că Tribunalul Arada reținut corect starea de fapt și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Intimatul învederează instanței că a fost consultat medical la data de 20.12.2006, dată la care i s-a eliberat certificatul medical și la care a predat acest certificat șefului direct, domnul, care l-a predat curieratului poștal - rapid, cu destinația sediul central al pârâtei, pentru a fi plătit în luna ianuarie, așa cum rezultă din declarația acestuia din fața Tribunalului Arad, însă acesta nu a fost plătit până în prezent.
colectivă de prezență pe luna decembrie 2006, reprezintă un act unilateral, contrafăcut "pro causa", motiv pentru care reclamantul nu a fost plătit pentru această perioadă și pârâta a consemnat în procesul-verbal nr.9/10.01.2007 că reclamantul a depus, pe perioada cercetării disciplinare prealabile, un certificat medical, care atestă " o eventuală stare de incapacitate temporară de muncă ".
Intimatul arată că nu a săvârșit abaterea disciplinară, pentru care a fost sancționat, deoarece a fost bolnav, așa cum rezultă din certificatele medicale depuse la dosar.
Examinând cererea de recurs prin raportare la motivele invocate, la probele administrate în cauză și la dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia nr. 22/19.01.2007, emisă de pârâta recurentă, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul art.61 lit.a raportat la art.264 alin.1 lit.f din Codul muncii, reținându-se că salariatul a săvârșit o abatere disciplinară deosebit de gravă, constând în sustragerea de produse petroliere din vagoanele cisternă aflate în manevră și operate de personalul de manevră angajat al societății pârâte, așa cum rezultă din adresa nr. -/18.12.2000 a Inspectoratului Județean de Jandarmi A și din raportul de cercetare a evenimentului, înregistrat sub nr.593/22.12.2006.
La art.2 alin.2 din această decizie se menționează că la data emiterii deciziei de concediere încetează efectele deciziei nr.214/21.12.2006, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului până la finalizarea cercetării disciplinare, în temeiul art.52 alin.1 lit.a din Codul muncii. Prin urmare, instanța de fond a reținut în mod greșit că angajatorul a anulat decizia de suspendare nr. 214/21.12.2006, recunoscându-și greșeala făcută prin emiterea deciziei de suspendare.
În cuprinsul deciziei nr.214/21.12.2006 se menționează că suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului are loc cu începere de la data de 27.12.2006.
Conform certificatului de concediu medical cu seria - nr. - din 20.12.2006, reclamantul a beneficiat de concediu medical pe perioada 19.12.2006 - 31.12.2006.
Reclamantul s-a aflat în concediu medical și în perioada 1.01.2007 - 31.01.2007, așa cum rezultă din certificatele de concediu medical cu seria - nr.-/30.01.2007 și seria - nr.-/15.01.2007, depuse la dosar.
Martorul, audiat de către instanța de fond, a declarat că reclamantul i-a predat primul certificat medical după emiterea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantului, însă nu își aduce aminte data, și că a expediat acest certificat la sediul central al unității din B, prin intermediul poștei, fără a întocmi borderou de corespondență. De asemenea, a arătat că a procedat în același mod cu toate certificatele de concediu medical depuse de către reclamant.
Recurenta susține că intimatul a depus certificatul de concediu medical la șeful direct la data de 28.12.2006, însă nu depune nici o dovadă din care să rezulte data înregistrării acestuia la punctul de lucru sau la sediul central al societății și data expedierii prin poștă a certificatului de către șeful direct, conform art.287 din Codul muncii, deși salariatul susține că a predat certificatul de concediu medical șefului direct în ziua în care l-a obținut.
Art.67 alin.1 din rdinul nr. 60/32 din 27 ianuarie 2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate prevede că: " certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul".
Având în vedere prevederile art.287 din Codul muncii și faptul că martorul a declarat că reclamantul i-a predat certificatul de concediu medical după emiterea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, respectiv după data de 21.12.2006, iar nu după ce decizia de suspendare și-a produs efectele, adică după data de 27.12.2006, precum și dispozițiile art.67 alin.1 din rdinul nr. 60/32 din 27 ianuarie 2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, Curtea apreciază că, în temeiul certificatului de concediu medical cu seria - nr.-/20.12.2006, contractul individual de muncă al reclamantului a fost suspendat de drept, conform art.50 lit.b din Codul muncii, pe perioada 20.12.2006 - 31.12.2006, astfel încât efectele deciziei de suspendare a contractului individual de muncă nr.214/21.12.2006, emisă în baza art.52 alin.1 lit.a din Codul muncii, sunt ulterioare suspendării de drept a contractului individual de muncă al reclamantului.
Prin urmare, instanța de fond a reținut corect că, în perioada 20.12.2006 - 31.01.2007, reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, așa cum rezultă din certificatele de concediu medical menționate anterior și depuse la dosar.
colectivă de prezență pe luna decembrie 2006, reprezintă un act unilateral al societății recurente, contestat de către intimat, care nu poate fi luat în considerare pentru a înlătura efectele juridice ale certificatului de concediu medical cu seria - nr.-/20.12.2006, deoarece nu este coroborat cu alte probe din care să rezulte că situația atestată de acesta corespunde realității.
Astfel, societatea nu a depus la dosar condica de prezență semnată de către angajat și statul de plată pentru luna decembrie 2006, din care să rezulte că reclamantul a fost la serviciu în perioada 20.12.2006 - 29.12.2006, așa cum rezultă din foaia colectivă de prezență și că a încasat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în această perioadă.
Deși contractul individual de muncă al reclamantului a fost suspendat, prin decizia nr.214/21.12.2006, cu începere de la data de 27.12.2006, reclamantul a fost pontat ca fiind la serviciu în perioada 27.12.2006 - 29.12.2006.
Certificatele de concediu medical pe perioada 20.12.2006 - 31.01.2007, eliberate reclamantului-intimat, nu au fost anulate, astfel încât ele își produc efectele juridice ca urmare a depunerii la societatea angajatoare. Prin urmare, această societate trebuie să le ia în considerare, iar apărările recurentei referitoare la faptul că salariatul a obținut retroactiv certificatele medicale după data suspendării și le-a depus la angajator după această dată sunt neîntemeiate pentru motivele arătate mai sus.
Față de considerentele expuse anterior, în mod legal și temeinic, instanța de fond a apreciat că decizia de concediere disciplinară nr.22/19.01.2007 este lovită de nulitate absolută, deoarece a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și pct.9 Cod procedură civilă.
Art.304 pct.10 Cod procedură civilă a fost obligat prin art.I pct.1111din nr.OUG138/2000, astfel încât nu poate fi invocat ca motiv de recurs.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art.60 alin.1 și art.78 alin.1 din Codul muncii, art.67 alin.1 din rdinul nr. 60/32 din 27 ianuarie 2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă ca neîntemeiat.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă, va obliga recurenta la plata către intimat a sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând din onorariu de avocat în recurs, conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă B împotriva sentinței civile nr.57/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2008.
Pt. PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - DR.- -
În în
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
GREFIER,
- -
Red./14.07.2008.
Thred./16.07.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Carmen Pârvulescu
