Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1126/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1126/
Ședința publică din 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.715/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, intimații-pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL GALAȚI, TRIBUNALUL IALOMIȚA, TRIBUNALUL BRĂILA, TRIBUNALUL VASLUI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.10.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 21.10.2009 și apoi la data de 23.10.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.715/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor și a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu aceasta pentru lipsa calității procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea promovată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Galați, TRIBUNALUL IALOMIȚA, TRIBUNALUL BRĂILA, TRIBUNALUL VASLUI și Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților spor de 50% risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 27.03.2005 - 19 august 2006, corespunzător perioadei efectiv lucrate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamanții, și s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada martie 2005 - 19.08.2006, sume actualizate cu indicele de inflație și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plății drepturilor.
În fapt, s-a arătat că reclamanții sunt angajații Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, dar, în timp au activat în cadrul diferitelor servicii de probațiune după cum urmează:
- a activat în perioada 13.12.2002- 30.06.2007 în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL IALOMIȚA;
- a activat în perioada 13.12.2002 - 30.03.2007 în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, iar de la data de 01.04.2007 în cadrul serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;
- a activat în perioada 13.12.2002 - 30.11.2006 în cadrul Serviciului de Probațiune de pa lângă TRIBUNALUL VASLUI.
Art.41 alin. 2 din Constituție"Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații, stabilite prin lege".
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată prevede "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar".
S-a precizat că personalul serviciilor de probațiune a fost salarizat în perioada 2001 - august 2006 în baza Legii nr. 50/1996.
OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, prin dispozițiile art. 50, abrogat prevederile art.47 din Legea nr. 50/1996. Această abrogare a fost însă înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, act normativ ce abrogă în întregime nr.OUG 177/2002.
Legiuitorul a avut în vedere la data stabilirii acestui drept faptul că judecătorii și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea în condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au diminuat de la data adoptării Legii nr. 50/1996, ci dimpotrivă, au crescut prin cerințele înfăptuirii actului de justiție, calitatea actului de justiție, eficiența actului de justiție odată cu intrarea României în Uniunea Europeană. La aceste cerințe se adaugă și volumul mare de dosare, o legislație uneori contradictorie, un sistem legislativ stufos, presiunile indirecte exercitate de justițiabili. Toate acestea au determinat creșterea solicitărilor neuropsihice și a stresului, ceea ce face cu atât mai justificat sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru judecători și personalul auxiliar de specialitate. Legea nr. 50/1996 este o lege organică, conform dispozițiilor art. 73 pct. 1, lit. e din Constituție. Acest text de lege este abrogat prin art. 42 din OG. Nr. 83/2000, abrogarea nu poate să își producă efecte juridice întrucât OG nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996 și astfel s-ar încălca prevederile Constituției României și ale art. 54 pct. 2 al Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Agenția Europeană pentru Securitate în Muncă a elaborat un set de fișe informative destinate să ajute la abordarea stresului în muncă, a cauzelor acestuia. Această fișă informativă prezintă o metodă de evaluare și prevenire a riscului, care poate fi aplicată stresului la locul de muncă, precum și cauzelor acestuia.
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea lucrărilor.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca vădit neîntemeiată arătând că textul art. 47 din Legea nr. 50/1996, invocat de reclamante în susținerea pretențiilor lor, a fost abrogat total si explicit prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Curtea de APEL GALAȚI, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamante, motivat de faptul că dispozițiile legale care reglementau acordarea acestui drept, au fost abrogate prin art. 1 pct. 42 din nr.OG83/2000, intrată în vigoare la data de 1 octombrie 2000, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Public a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
În temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procesuală civilă, instanța s- pronunțat mai întâi asupra excepției invocate.
Astfel, având în vedere că între reclamante și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu există raporturi juridice de muncă, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, sens în care a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanța reținut următoarele:
Reclamantele, sunt angajate ca personal de specialitate în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalului Galați.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii, a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Într-adevăr art.47 din legea nr. 50/1996 a fost abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice, atâta vreme cât Ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Pe de altă parte art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or,lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar, există conflict între art.1 pct.42 din OG nr. 83/2000, care a abrogat art.48 din Legea nr. 50/1996 și art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
În cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Cu privire la actualizarea prejudiciului cu indicele de inflație, s-a apreciat că au incidență prevederile art. 1082 din cod civil și art. 161 din Codul muncii.
Instanța față de dispozițiilor art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, a avut în vedere dispozițiile Deciziei nr. 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5/2008, prin care a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Întrucât problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia pronunțată în interesul legii de, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, în cauză nu mai pot fi făcute interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale și apărările pârâtei fiind înlăturate.
Față de aceste considerente, a fost admisă acțiunea, au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească fiecărui reclamant sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 27.03.2005 și până la data de 19.08.2006 (dată când a intrat în vigoare Legea nr. 324/2006), corespunzător perioadei lucrate, la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o ca fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
A invocat faptul că potrivit Deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată în materia recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție consilierii de probațiune nu beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică astfel încât cererea reclamanților este neîntemeiată.
Sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost stabilit pentru această categorie de salariați nici prin Legea nr.50/1996 care l-a prevăzut doar pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu și pentru consilierii de probațiune care reprezintă o categorie aparte a sistemului bugetar.
A mai invocat faptul abrogării adusă art.47 din Legea nr.50/1996 prin dispozițiile nr.OG83/2000, acesta fiind inclus în coeficientul mărit al valorii de referință sectorială și al indicatorului de prioritate sectorială pentru membrii autorităților legislativă și executivă, ar însemna să se realizeze o dublă acordare a sporului de 50% ceea ce nu poate fi admis.
În referire la art.20 al.2 din Constituția României nu este vorba de reglementări cu privire la proprietate care să aibă un conținut în contradictoriu cu reglementările internaționale,prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului nu vin să suplinească sau să recunoască un drept pe care formal legislația internă nu îl prevede (cauza Gaygusus c/Austriei).
Instanța de fond ar fi trebuit să constate că reclamanții nu au un drept recunoscut de lege și să dea eficiență dispozițiilor legale în vigoare referitoare la salarizare.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9, art.312 al.3 Cod procedură civilă.
Recursul astfel declarat a fost înregistrat sub nr.1609/121/01.09.2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție iar prin decizia civilă nr.1305/9.02.2009 a fost declinată competența de soluționare în favoarea Curții de APEL GALAȚI motivat de declararea ca nefiind constituționale prevederile art.I și II din nr.OUG75/2000 prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Drept urmare, recursul a fost înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Nu au fost formulate întâmpinări în cauză.
Au fost solicitate și s-au depus relații referitoare la funcțiile îndeplinite și perioadele lucrate de către intimații-reclamanți.
Examinând recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente,sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Obiectul judecății îl reprezintă pretențiile intimaților-reclamanți, și de obligare a pârâților chemați în judecată la plata drepturilor bănești reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada martie 2005 - 19.08.2006, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune, sume solicitate a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
Și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, considerând abrogarea intervenită prin nr.OUG177/2002 ca fiind înlăturată prin efectul abrogării acestui din urmă act normativ prin nr.OUG27/2006.
În primul rând trebuia menționat faptul că pretențiile intimaților-reclamanți vizează perioada în care aceștia au îndeplinit funcțiile de consilieri de probațiune în cadrul intimaților-pârâți TRIBUNALUL IALOMIȚA, TRIBUNALUL BRĂILA și Tribunalul Galați (adrese filele 32-35 dosar recurs).
Funcțiile specifice serviciilor de probațiune au fost reglementate ca atare prin dispozițiile art.7 din Legea nr.123/2006.
În ceea ce privește salarizarea acestei categorii profesionale,prin dispozițiile art.81 din Legea nr.3/2006 s-a prevăzut că, până la adoptarea legii privind salarizarea personalului din serviciile de probațiune, să rămână aplicabile dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată,cu modificările și completările ulterioare.
Aceste dispoziții privind salarizarea personalului din serviciile de reintegrare socială și supraveghere au fost introduse urmare a modificării adusă Legii nr.50/1996 prin dispozițiile art.I pct.22 și 23 din nr.OG83/2000, personalului din serviciile de probațiune fiindu-i recunoscută stabilirea salariului de bază valorii de referință sectorială și a coeficientului de multiplicare din Anexa 51sporurile prevăzute de art.23 și cele prevăzute în Anexa 7 din lege acordate în condițiile stabilite prin Ordin al Ministrului Justiției.
Deși intimații-reclamanți și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, asemenea dispoziții nu li se aplică, din reglementarea textului de lege rezultând ca subiecți de drept categoriile magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
În consecință, nici Decizia nr.21/21.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu li se aplică intimaților-reclamanți, aceasta fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea art.47 din Legea nr.50/1996 în referire strictă la categoriile judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului auxiliar de specialitate.
Atingerea adusă dreptului la un bun în înțelesul prevăzut de art.1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, poate fi constatată numai în condițiile în care dreptul respectiv este reglementat de legislația în vigoare și există în patrimoniul persoanei care invocă protecția sa.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate în favoarea unei asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG137/2000.
Potrivit art.1 din nr.OG137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.24 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din nr.OG137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000, și anume prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin. (1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor,consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.(1),în conformitate cu care parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifică și abrogă norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.(1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Practica judiciară invocată în cauză nu constituie izvor de drept,cu atât mai mult cu cât vizează hotărâri pronunțate în primă instanță care nu poartă mențiunea irevocabilității.
Într-o asemenea situație, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea (cauza Beian contra României, 2007).
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.312 al.1 Cod procedură civilă,va fi admis recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.715/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Va fi modificată în parte sentința civilă nr.715/30.05.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Va fi respinsă acțiunea formulată de reclamanții, ca nefondată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.715/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.715/30.05.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/30.11.2009
Tehnored./ 17 ex./04 2009
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Com.15 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
