Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 889/2009. Curtea de Apel Galati
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.889
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 5.10.2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Mărioara Coinăcel
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, -, împotriva sentinței civile nr.305/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A COMUNEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a depus la dosar încă un exemplar al recursului declarat în cauză, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.305/15.04.2009 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea promovată de reclamanții, și, prin reprezentant ales, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna județ
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.3193/113/11.12.2008 reclamanții, și, cheamă în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna, județul B pentru a fi obligată să le plătească drepturile salariale, reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.01.2004 și în continuare în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant, actualizată cu rata inflației la data plății.
Al doilea capăt de cerere l-a constituit completarea cărții de muncă a fiecărui reclamant cu indemnizația de dispozitiv.
Reclamanții susțin că în perioada pentru care cer plata drepturilor bănești au fost salariați cu contract individual de muncă în cadrul Unității Administrativ Teritoriale Comuna, județul În această calitate, în temeiul art.13 din Legea nr.138/1999 și Ordinului nr.496/2003, pârâta trebuia să le plătească indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază. Întrucât reclamanții nu au încasat acest drept au formulat acțiunea de față.
Pârâta prin întâmpinare a cerut respingerea acțiunii ca nefondată, datorită insuficienței fondurilor bănești.
Tribunalul, analizând acțiunea pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, a reținut cele ce vor fi arătate în continuare:
Reclamanții au calitatea de salariați și au încheiat contracte individuale de muncă cu pârâta, care este o unitate a administrației publice locale, așa cum este definit acest concept de Legea nr.215/2001.
Legea art.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede în art.1 că dispozițiile sale se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ordinul nr.496/28.07.2007 emis de Ministerul Administrației și Internelor nu a fost publicat în Monitorul Oficial pentru a deveni opozabil erga omnes, dar chiar în situația în care ar fi fost publicat, nu putea adăuga la legea, în aplicarea căreia a fost dat, fiind un act normativ de o putere inferioară Legii nr.138/1999.
Așadar, întrucât dispozițiile legale invocate de reclamanți nu sunt aplicabile în speță, acțiunea apare nefondată.
Instanța a apreciat ca nefondată și susținerea reclamanților, potrivit căreia, făcând parte din Ministerul Administrației și Internelor, art.13 din Legea nr.138/1999 le este incident, întrucât reorganizarea administrativă a Ministerului d e Interne prin cuprinderea autorităților locale ale administrației publice sub aceeași autoritate publică centrală, Ministerul Internelor și Reformei Administrative - nu are drept consecință extinderea aplicării dispozițiilor legale de la un domeniu la altul: din domeniul apărării, ordinii și siguranței naționale în domeniul administrației publice și invers.
Pentru considerentele expuse, acțiunea pentru plata indemnizației de dispozitiv este nefondată, fiind respinsă ca atare.
Al doilea capăt de cerere privind completarea cărții de muncă este și el nefondat ca urmare a respingerii primului, așa cum s-a arătat anterior.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanți, -, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond apreciind că personalul din administrația publică nu are dreptul la acest spor încalcă principiul constituțional și legal al egalității între cetățeni.
-În mod similar alți funcționari publici din cadrul instituțiilor publice din țară au primit indemnizație de dispozitiv iar acolo unde conducerea instituțiilor nu a aprobat acordarea indemnizațiilor, funcționarii publici au obținut acordarea acestui drept prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
-Pentru personalul angajat în cadrul Serviciului Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor această indemnizație este acordată în temeiul actului normativ respectiv Legea 154/1990.
În această situație, deși serviciul se află sub autoritatea Consiliului Județean B, se află în prezența unei situații discriminatorii privind cele două categorii de personal aflate în același sistem al administrației publice locale.
-Prin acordarea sporului de dispozitiv se asigură egalitatea de tratament economic, salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități, fiind întemeiat pe prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 care se aplică în cazul autorității publice locale.
În concluzie, au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept au invocat disp.art.299 și următoarele pr.civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr.1, care, conform art.64 din Legea nr.138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.
Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare legii, astfel cum este circumscrisă în art.1 al acesteia.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr.275/200 completat prin Ordinul nr. 496/2003 și anume: personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate, clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin, s-a statuat:,După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut:,9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.
Curtea opinează că împărtășește astfel punctul de vedere al instanței de fond.
Faptul care a generat această eroare de interpretare, precum cea a reclamanților este că emitentul noului ordin este, în anul 2003,ministrul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.
Or, o atare interpretare este total eronată. Prin urmare, se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct.9.2,care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.
Pentru a determina aceasta, trebuie examinat mai întâi ce spune Legea nr.138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.
Astfel, din art.13 al Legii nr.138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului, reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil;,Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr.138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt menționate în art.1.
Revenind la completarea adusă prin pct.9.2. introdus prin Ordinul nr.496/2003, Curtea reține că, pentru se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională,instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Prin urmare, ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil: personalul militar - cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct.9.1 din Ordinul nr.275/2002);personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Or, reclamanții sunt angajați în cadrul Primăriei com., iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, astfel că reglementările art.13 din Legea nr.138/1999 și ale art.9.2. din Ordinul nr.275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu le sunt aplicabile.
Faptul că acest spor este acordat funcționarilor publici nu are nici o relevanță în cauză, aceștia desfășurând raporturi de serviciu sub regimul unei alte legi speciale (Legea nr. 188/1999), având drepturi și obligații diferite de cele ale personalului contractual.
De altfel, prin Decizia nr. 838/27.05.2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, arătându-se că autoritatea judecătorească nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege.
S-a statuat că instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a aplica justiția conform disp. art. 126 alin. 1 din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Jurisprudența nu reprezintă un izvor primordial de drept în dreptul românesc, judecătorii fiind obligați să se supună doar legii potrivit Constituției.
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea pronunțată la data de 6.12.2007 în cauza Beian împotriva României, a precizat faptul că, divergențele de jurisprudență constituie prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței revine instanței supreme.
PENTRU ACESATE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr.305/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./20.10.2009
Dact./4 ex/26.10.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Mărioara Coinăcel