Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1134/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1134/
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de reclamantul -,cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat -, cu sediul în G,- și pârâta - SRL G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.388/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în acțiunea având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21.10.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.10.2009, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.10.2009, când,
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 6735/121/15.10.2008 pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata - SRL G reintegrarea in funcția deținută anterior, plata salariului cuvenit începând cu luna iunie si pana la data reintegrării, precum si plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
A mai solicitat obligarea intimatei la completarea carnetului de muncă cu toate mențiunile corespunzătoare la zi, la plata sumei de 8000 lei RON daune morale și cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt contestația a arătat este salariatul intimatei în funcția de barman conform contractului de munca nr. 41431/15.11.2007. A învederat că la data de 13.12.2007 a fost victima unui accident de muncă (cădere de la aprox.10m) in urma căruia a fost spitalizat si apoi sub îngrijire medicala si refacere pana la data de 12.06.2008.
A mai arătat că societatea pârâtă a refuzat eliberarea unei adeverințe necesare pentru prelungirea concediului medical invocând ca nu mai este salariatul unității, deși pe perioada incapacității sale de munca contractul de munca a fost suspendat si angajatorul nu a emis nici o decizie de încetare a raporturilor de munca.
În drept a invocat disp. art.50 si 60 din Codul muncii.
În susținerea contestației s-a folosit de proba cu înscrisuri.(filele: 17-37)
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A învederat ca reclamantul a încheiat cu societatea pârâtă un contract de muncă pe perioadă determinată, respectiv 3 luni, de la 01.11.2007 până la 31.01.2008 pe funcția de barman.
A mai arătat că la data de 13.12.2007 reclamantul, fără a avea atribuții în acest sens, a urcat pe o scara metalică mobilă pentru a închide/deschide instalația de climatizare a restaurantului, cazând de la înălțime si beneficiind ulterior de concediu medical pana la 12.06.2008, dată de la care nu a mai adus la societate nici o dovada medicală de prelungire a contractului de munca și nu s-a mai prezentat la serviciu, raporturile de munca încetând de drept la termenul stabilit de părți. (filele 38-56).
Prin sentința civilă nr.388/2009 a Tribunalului Galațis -a admis în parte acțiunea, s-a constatat că-n perioada 13.12.2007-12.06.2008 contractul de muncă al contestatorului a fost suspendat de drept. A fost obligată pârâta - SRL să-l reintegreze pe reclamant, pe postul deținut anterior pentru o perioadă de 2 luni și 18 zile reprezentând diferența de timp rămasă până la împlinirea termenului de 3 luni pentru care s-a încheiat contractul său de muncă pe perioada determinată. A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului drepturi salariale cuvenite începând cu data de 13.06.2008 și până la reintegrarea efectivă în muncă. S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Reclamantul este salariatul intimatei în funcția de barman conform contractului de munca nr. 41431/15.11.2007.
In data de 13.12.2007 a fost victima unui accident de munca (cădere de la aprox.10m) in urma căruia a fost spitalizat si apoi sub îngrijire medicala si refacere pana la data de 12.06.2008.(adeverință, fisa medicala, certificat medical -filele 19-37)
Reclamantul a încheiat cu societatea parata un contract de munca pe perioada determinată, respectiv 3 luni de la 01.11.2007 pana la 31.01.2008 pe funcția de barman.
Incapacitatea de muncă a reclamantului a survenit la data de 13.12.2007, după 1 lună si 12 zile de la data încheierii contractului de muncă, iar conform art. 50 lit. b din Codul muncii, pe aceasta perioada contractul de muncă se suspenda de drept.
Deși în cazul contractelor de munca pe perioadă determinată se consideră ca salariații își asumă caracterul precar al convenției încă de la data încheierii acestuia, iar la expirarea termenului acesta încetează de drept in baza art.56 lit. j din Codul muncii, in speță unitatea nefiind obligata la emiterea si comunicarea către reclamant a unei decizii de constatare a încetării raporturilor de munca era obligata in virtutea dispozițiilor art. 9 si 10 din 130/1999 să depună la inspectoratul teritorial d e muncă la care se păstrează și se completează carnetele de muncă ale salariaților actele privind executarea, suspendarea, modificarea și încetarea contractului individual de muncă al petentului, în termen de 5 zile de la perfectarea acestora sau sa prezinte carnetul de muncă al acestuia la inspectoratul teritorial d e muncă, la încetarea contractului individual de muncă al acestuia, în vederea certificării înscrierilor efectuate.
Or în speță unitatea reclamantă, neefectuând aceste demersuri legale obligatorii, a achiesat tacit la reconducțiunea contractului de munca si implicit a acceptat suspendarea de drept a acestuia pe durata incapacității de munca conform art. 50 lit. b din Codul muncii, situație de fapt confirmată de însăși unitatea pârâtă care a achitat pana la data de 12.06.2008 toate obligațiile reclamantului către bugetul asigurărilor sociale de stat, iar ulterior a arătat că petentul a figurat in statele de plata ca salariat fără însă a fi pontat. (precizări-filele 99-102, stat de plata - fila 90
Încetarea unui contract de muncă la termen dă posibilitate părților să procedeze la "tacita reconducțiune". reconducțiune presupune prelungirea condițiilor contractuale prin acordarea acelorași drepturi salariatului sau prin prestarea activității salariatului in continuare și acceptarea/plata acestora in condițiile generale contractuale fără a se mai încheia un acord scris expres. reconducțiune încetează la simplul refuz al unei părți de a mai acorda locațiunea sau de a accepta locațiunea fără ca cealaltă parte sa îi poate opune vreun drept.
Potrivit art. 269 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, reține că în speță cadrul legal al răspunderii patrimoniale îl constituie normele și principiile răspunderii contractuale civile, respectiv contractul de muncă al contestatorului în al cărui cuprins părțile au libertatea de a negocia și o astfel de formă de acoperire a prejudiciului nepatrimonial, lipsa unei astfel de clauze rezultat al voinței exprese a părților contractante neputând fi suplinită decât în anumite situații prevăzute de lege. (accidente de muncă, discriminare).
Pe de alta parte daunele materiale se acoperă implicit prin achitarea drepturilor salariale neacordate, respectiv plata obligațiilor contractuale neefectuate la termen.
Impotriva sentinței civile nr.388/2009 a Tribunalului Galați au declarat recurs ambele părți.
Reclamantul a atacat soluția pe capătul de cerere privind acordarea de daune morale considerând-o nelegală atâta vreme cât însăși instanța apreciază că-n cazul accidentelor de muncă se justifică o astfel de solicitare.
In plus, nu s-a avut în vedere situația în care s-a aflat: lipsă venituri, refuzul pârâtei de a-i elibera adeverință și implicit a fost lipsit de posibilitatea de a beneficia de asistență medicală, de medicație sau de recuperare post-operatorie gratuită. pârâtei i-au cauzat un prejudiciu moral ce nu poate fi acoperit prin achitarea drepturilor salariale restante.
Recurenta intimată - SRL a apreciat că sentința Tribunalului Galați este nelegală și netemeinică pentru că în mod greșit s-a considerat că a operat tacita reconducțiune a contractului de muncă.
Chiar dacă nu a informat ITM-ul cu privire la încetarea contractului de muncă, faptul că intimatul-reclamant nu s-a prezentat la muncă în data de 13.06.2008 nu conduce la concluzia instanței de fond precum că a operat tacita reconducțiune (motivul 1).
Pe de altă pate, plata drepturilor salariale către intimatul-reclamant este nejustificată având în vedere că nu a prestat nici o activitate în contrapartidă, nici nu s-a prezentat la serviciu, iar societatea nu i-a interzis să se reîntoarcă la lucru. Dovada faptului că nu l-a interesat reintegrarea în muncă este refuzul intimatului reclamant de a se prezenta la serviciu la cererea lor expresă formulată în acest sens (motivul 2).
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că ambele recursuri sunt nefondate.
In ceea ce privește recursul intimatei - SRL nu poate fi primit pentru că în cazul unui contract de muncă încheiat pe durata determinată, acesta încetează la data expirării termenului prevăzut în actul juridic (contract). Insă, incapacitatea temporară de muncă este o cauză de suspendare de drept a contractului (art.50 din Codul muncii ).
Suspendarea operează până la însănătoșirea salariatului și redobândirea capacității de muncă.
In speță, intimatul-reclamant a avut certificat pentru concediu medical până-n 12.06.2008, dar a fost în imposibilitate de a-și prelungi acest concediu datorită faptului că recurenta-pârâtă nu i-a eliberat adeverință de salariat la 12.06.2008. Dovadă a faptului că intimatul-reclamant nu se însănătoșise și se impunea prelungirea concediului medical cu încă 90 de zile este avizul nr.1266/07.07.2008 transmis prin adresa nr.85/17.07.2008 Spitalului Județean G de către Oficiul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de (26 dosar fond).
Drept consecință, afirmația recurentei-pârâte precum că intimatul-reclamant legal ar fi trebuit să se prezinte la serviciu la 13.06.2008 nu are suport faptic pentru că s-a ajuns la crearea unui cerc vicios (lipsa adeverinței de salariat ce trebuia eliberată de - SRL l-a pus în imposibilitate pe recurentul-reclamant să obțină avizul Oficiului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și de acesta din urmă depindea prelungirea concediului său medical), cerc vicios căruia i-a căzut victimă recurentul-reclamant. Astfel, neeliberarea adeverinței de către reclamanta-reclamantă l-a determinat pe recurentul-reclamant să nu poată face dovada că încă nu s-a însănătoșit (certificat medical) și totodată unitatea nu a avut temei legal pentru a constata că subzistă cauza de suspendare a contractului.
Dar cum culpa pentru acest cerc vicios îi aparține în exclusivitate recurentei-intimate - SRL, se constată că soluția instanței de fond de obligare a pârâtei la a-l reintegra pe reclamant pe postul deținut anterior suspendării pentru o perioadă de 2 luni și 18 zile reprezentând diferența de timp rămasă până la împlinirea termenului de 3 luni pentru care s-a încheiat contractul său, e echitabilă.
Conform art.269 din Codul muncii "angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contracte, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit vreun prejudiciu material din culpa angajatorului în legătură cu serviciul".
Acest temei legal a îndreptățit instanța să oblige angajatorul la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu 13.06.2008 și până la reintegrare.
Față de considerentele de mai sus se constată că ambele motive de recurs ale pârâtei sunt nefondate.
Recursul reclamantului va primi aceeași soluție pentru că potrivit Deciziei nr.40/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție "în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art.269 alin.1 din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens".
Cum în speță contractul dintre părți nu cuprinde astfel de clauze și cum izvorul prejudiciului moral pretins e acest contract, se constată că-n mod corect a fost respins acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul -,cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat -, cu sediul în G,- și pârâta - SRL G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.388/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red.LC-23.11.2009
Dact.MH-26.11.2009/4 ex.
Fond: -
Asistenți judiciari: -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Luminita Cristea, Anica
