Pretentii civile. Speta. Decizia 1188/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1188/
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, ., toți cu domiciliul ales în F,-, cu domiciliul ales la Tribunalul București;- A, sector 3, -, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Ilfov, intervenienta, cu domiciliul ales în F,- și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.118/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimații - pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- și TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 28 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 118/07.02.2008 a Tribunalului Vrancea, s-a admis în parte acțiunea civilă pentru drepturi salariale formulată de reclamanții, ., și intervenienta în interes propriu în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea.
S-au obligat pârâții să acorde reclamanților creșterea salarială reprezentând indexările acordate prin Ordonanțele de Guvern nr. 10,16 și 27 din 31 ianuarie 2007 și prin Legea nr.232/ 6 iulie 2007, sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
S-au obligat pârâții să plătească reclamanților o îndemnizație corespunzătoare coeficientului de multiplicare din anexa A la OUG nr.26/2006 pentru funcțiile corespunzătoare de prim-procuror și procurori de execuție în cadrul DIICOT prevăzut la punctele 6-13, în raport cu funcțiile deținute de reclamanți cu începere de la 01 aprilie 2006 și până la data introducerii acțiunii - 29 octombrie 2007 sume ce se vor reactualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind sporul de confidențialitate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanții, ., au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea pentru a fi obligați să le plătească sporul de confidențialitate de 30% din salariul de bază brut lunar pentru o perioadă de trei ani raportat la data sesizării instanței, indexările acordate în conformitate cu prevederile legale pe anul 2007, și în continuare până la încetarea discriminării și salarii legale cu procurorii din cadrul DIICOT pe o perioadă de trei ani raportată la data sesizării instanței și în continuare până la încetarea discriminării precum și actualizarea acestor sume în raport de indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate, și înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că potrivit Legii nr.303/2004 și codului d eontologic judecătorii sunt obligați să respecte secretul profesional, secretul deliberărilor și al voturilor la care a participat, inclusiv după încetarea exercitării funcției, de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. Au mai arătat că încălcarea interdicției constituie abatere disciplinară, astfel că neacordarea sporului de confidențialitate, recunoscut altor categorii constituie un tratament discriminatoriu ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței și exercitării în condiții de egalitate a dreptului la remunerarea pentru păstrarea confidențialității unor date.
Mai susțin reclamanții că prin excluderea de la majorările salariale prevăzute în anul 2007 pentru celelalte categorii de bugetari, se creează o discriminare care justifică cererea dedusă judecății.
În fine, consideră de asemenea că sunt discriminați în raport de procurorii DIICOT sub aspectul remunerării diferite a acestora care beneficiază de o îndemnizație superioară celei primite de judecători, în condițiile în care toate considerentele avute în vedere de către legiuitor la stabilirea acestora sunt valabile și în faza de judecată a infracțiunilor de criminalitate organizată și de terorism.
Au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și plata drepturilor cuvenite reactualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
La 07-11-2007, magistrat pensionar a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând ca pârâții să fie obligați să-i plătească sporul de confidențialitate cuvenit până la 15 aprilie 2005, data pensionării, pentru aceleași considerente invocate de reclamanți în cererea de chemare în judecată, depunând la dosar copia deciziei nr.-/26 aprilie 2005 emisă de Casa Județeană de Pensii
Tribunalul Vranceaa depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că legea specială de salarizare a magistraților nu prevede și în cazul judecătorilor acordarea sporurilor, indexărilor sau salariilor solicitate prin acțiune.
Ministerul Justiției prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Referitor la sporul de confidențialitate susține pârâtul că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze magistraților dreptul de a primi spor de confidențialitate. În ce privește indexările aferente anului 2007, reclamanții fac referire la acte normative care reglementează salarizarea altor categorii profesionale, ignorând faptul că sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, că drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază sunt stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a magistraților, nefiind deci incidente dispozițiile art.1 din OG nr.137/2000. În fine, referitor la ultimul capăt de cerere, nici acesta nu este fondat, întrucât acordarea coeficientului de multiplicare 19-23 procurorilor DIICOT s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau parchetului unde funcționează, în acord cu disp.art.3 din OUG nr.27/2006 și ale art.74 al.1 din Legea nr.303/2004 republicată, modificată și completată și că nu poate fi reținut un tratament diferențiat deoarece nu poate fi reținută o situație comparabilă sau analoagă între cele două categorii de magistrați.
Curtea de APEL GALAȚI prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că sporul de confidențialitate se acordă pentru înalții funcționari publici care au acces la informații clasificate secrete de stat, alte informații clasificate și cărora li s-au eliberat certificate ORNISS și au semnat angajament de confidențialitate, iar reclamanții nu beneficiază de asemenea certificate.
Nici indexarea salariilor nu se justifică în condițiile în care prin OUG nr.27/2007 magistraților li s-a majorat valoarea de referință salarială și indicele de multiplicare cât și coeficientul de spor de fidelitate, iar prin Legea nr.45/2007 li s-a acordat spor de vechime. În ce privește ultimul capăt de cerere pârâta apreciază că nu poate fi vorba de discriminare în sensul OG nr.137/2007 întrucât gradul unității în cadrul căreia funcționează procurorii DIICOT este mai mare decât al judecătoriei.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
În ce privește majorările salariale prevăzute în anul 2007 pentru celelalte categorii de bugetari instanța reține că prin neacordarea acestora reclamanților s-a creat o discriminare, în sensul art.2 al.1 din OG nr.137/2000, care justifică cererea dedusă judecății.
Prin OG nr.10/2007 s-au majorat salariile personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază în sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu 5% începând cu 01.01.2007, cu 2% începând cu 01.04.2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007, raportat la salariul din luna decembrie 2006 și respectiv martie și septembrie 2007.
Prin OG nr.16/2007 de aceleași majorări salariale a beneficiat și personalul, iar prin OG nr.27/2007 și controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi.
În speță reclamanții, judecători la Judecătoria Focșani, salarizați în baza OUG nr.27/2006 cu modificările aduse prin Legea nr.45/2007 și OUG nr.100/2007, fac parte din categoria personalului bugetar.
Faptul că reclamanții au fost excluși de la majorările salariale de care au beneficiat în 2007 celelalte categorii de salariați din sectorul bugetar, fără o justificare obiectivă și rezonabilă constituie o discriminare în sensul art.14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (cazul Thlimmons contra Greciei din 06 aprilie 2006) astfel că sub acest aspect acțiunea va fi admisă, în baza art.1 din OG nr.137/2000 și pârâții vor fi obligați să acorde reclamanților majorările salariale solicitate.
Referitor la cererea privind salarii egale cu procurorii DIICOT și, sub acest aspect acțiunea este întemeiată.
Prin Legea nr.508/2004 a fost creată Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca o structură distinctă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în localitățile în care funcționează curțile de apel, au servicii și birouri în toate reședințele de județ unde funcționează tribunale.
Conform art.2 al.3 din Legea nr.508/2004 și a codului d e procedură penală, reclamanții, în cauzele instrumentate au aceleași competențe și prestează aceeași muncă ca și procurorii DIICOT.
Persoanele nemulțumite de soluțiile dispuse de procurorii DIICOT, în cauzele instrumentate de aceștia, pot formula plângere, conform art.2781cod procedură penală la instanța competentă, judecata făcându-se cu participarea procurorilor de la parchete de pe lângă curțile de apel și tribunale.
Judecarea în fond, apel, și recurs a cauzelor instrumentate de DIICOT se face de curțile de apel sau tribunale, de către judecătorii acestora cu participarea procurorilor de la parchete, care au competența să aprecieze asupra legalității și temeinicie rechizitoriilor și, independenți fiind pot pune concluzii de achitare sau de condamnare, conform convingerilor lor. Tot ei, apreciază asupra oportunității atacării cu apel sau recurs a hotărârilor judecătorești pronunțate în cauzele în care au pus concluzii.
Judecătorii primind rechizitoriile DIICOT efectuează cercetarea judecătorească prin administrarea tuturor probatoriilor pentru justa soluționare a cauzelor și pronunță hotărârea pe care o motivează în fapt și în drept.
Rezultă deci, că procurorii de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, judecătorii precum și judecătorii sunt discriminați, întrucât pentru aceeași muncă și competență, ca și a procurorilor din cadrul DIICOT au salarii mult inferioare încălcându-se astfel principiul egalității între cetățeni și al excluderii discriminărilor în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare prevăzut de art.1 al.2 lit.c pct.1 din OG nr.137/2000 dar și de Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite acțiunea și sub acest capăt de cerere urmând a obliga pârâții să plătească reclamanților, în raport cu funcțiile deținute de aceștia, o îndemnizație corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut în anexa A la OUG nr.27/2006, cu începere de la 01 aprilie 2007, data intrării în vigoare a acestui act normativ, prin care s-a creat discriminarea.
Referitor la sporul de confidențialitate solicitat de reclamanți și de intervenienta, sub acest aspect acțiunea și cererea de intervenție nu sunt întemeiate.
Sporul de confidențialitate nu a fost prevăzut prin nici un act normativ care a reglementat drepturile salariale ale magistraților și sub acest aspect nu se poate reține existența vreunei discriminări, întrucât situația magistraților nu poate fi comparabilă cu a celorlalte categorii care beneficiază de acest spor de confidențialitate, întrucât statutul acestora, drepturile și îndatoririle lor sunt diferite. De asemenea instituțiile din care fac parte organele autorității judecătorești nu fac parte din categoria instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ele constituind o categorie distinctă de autorități publice.
Sub acest aspect și Curtea Constituțională a statuat, prin mai multe decizii, că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la îndemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
În fine argumentul reclamanților că în conformitate cu art.91 și art.98 din Legea nr.303/2004 sunt obligați să respecte secretul profesional în sensul că sunt obligați să respecte secretul deliberărilor și al voturilor la care a participat, inclusiv după încetarea exercitării funcției, și că încălcarea interdicției constituie abatere disciplinară, nu poate constitui o justificare în acordarea acestui spor, tocmai pentru considerentele arătate mai sus.
În ce privește acordarea pe viitor a acestor drepturi solicitate prin prezenta acțiune sub acest aspect tribunalul constată că cererea nu este întemeiată întrucât pretențiile formulate au caracterul unor despăgubiri ori despăgubirile nu pot fi acordate și pentru viitor iar pe de altă parte în prezent nu se cunoaște evoluția legislației în această materie.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Un prim motiv de recurs îl reprezintă cel prevăzut de art. 304 pct. 4.pr. civilă, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești deoarece obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezintă o adăugare la lege, o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă, neputându-se vorbi de discriminare în sensul OG nr. 137/2000.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea indexărilor salariale, a învederat că dreptul la indexare nu se regăsește printre măsurile de protecție socială reglementată de Constituția României și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării magistraților.
Chiar Curtea Constituțională a reținut că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
În ceea ce privește acordarea coeficienților de multiplicare ai procurorilor DIICOT, a susținut că instanța eludează dispozițiile pe care le invocă în argumentarea sa juridică instituind un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor ceea ce nu este permis.
A solicitat admiterea recursului, modificare sentinței civil în sensul respingerii capetelor de cerere privind indexările și indemnizați DIICOT.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții și intervenienta, solicitând modificare acesteia și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru următoarele motive.
C puțin în raport de dispozițiile OG nr. 19/2006, rezultă în mod clar voința legiuitorului de a se acorda sporul de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și alte informații confidențiale și nu doar celor prevăzute de Legea nr. 444/2006 adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
Însăși OUG nr. 137/2000 prevede, în art. 30 alin. 3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Ori, deși magistrații sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
Au solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin solicitat respingerea recursului reclamanților și menținerea soluției primei instanțe în ceea ce privește sporul de confidențialitate.
La solicitarea instanței de recurs s-a depus la dosar tabel cuprinzând funcția și perioada lucrată de fiecare reclamant.
Examinând recursurile declarate din prisma motivelor invocate de recurenți sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acestea sunt fondate însă față de următoarele considerente.
1. Recursul declarat de reclamanți este întemeiat.
În cauză, la data de 15 decembrie 2008, s-a pronunțat decizia nr. 46 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul procurorilor și judecătorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1,2, din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora.
S-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază lunar.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, capătul de cerere privind sporul de confidențialitate de reclamanți este fondat.
Întrucât decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a emis după data pronunțării hotărârii primei instanțe, devin incidente disp. art. 305. Civilă, fiind vorba un înscris nou.
2. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este întemeiat.
Curtea reține că art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și toate normele internaționale în materie de discriminare presupun existența unui drept fundamental sau a unui alt drept recunoscut de lege.
Nediscriminarea nu este un drept în sine, ci se referă la modul de exercitarea a unor drepturi, respectiv la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Prin Decizia nr. 818/2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
De asemenea, rolul instanțelor de judecată nu este să cenzureze soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative, întrucât s-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Referitor la indexările din anul 2007, practic reclamanții solicită să li se aplice niște majorări salariale de care, potrivit legii, nu au beneficiat, ca urmare acțiunea formulată de aceștia este nefondată.
În ceea ce privește indemnizația egală cu cea a procurorilor diicot, este adevărat că procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sunt salarizați potrivit art.II raportat la art.6-13 al.l de la lit.A din anexa la OUG nr.27/2006, in raport de funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, coeficienții de salarizare a acestora fiind superiori celor avuți de reclamanți.
Numai că, pentru asemenea structuri legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile art.75 și 80 din Legea nr.304/2004 ca acestea să funcționeze în cadrul Ministerului Public la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, situație ce corespunde unei modalități de salarizare diferită după nivelul parchetului, potrivit principiilor instituite de art.3 al.l din OUG nr.27/2006, cu modificările ulterioare.
Prin obligarea pârâților să le plătească reclamanților salarii egale cu ale procurorilor, instanța de fond a instituit un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de lege, încălcând atribuțiile puterii judecătorești, văzând decizia Curții Constituționale arătată mai sus.
Față de toate considerentele expuse mai sus, în baza disp. art. 304 indice 1.pr. civilă, și, potrivit disp. art. 312 alin. 1, 2 3. Civilă, se vor admite recursurile declarate de reclamanți, intervenientă și pârât cu consecința modificării în parte a hotărârii recurate și a reținerii cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, se va admite în parte acțiunea și se vor obliga pârâții Tribunalul Vrancea, Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 29.10.2004 la zi și în continuare până la modificarea cadrului legal. Și în ceea ce privește modalitatea de actualizare a prejudiciilor cauzate reclamanților, instanța are în vedere repararea lor integrală așa cum s-a solicitat, prin raportare la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor astfel datorate.
O asemenea soluție este menită să asigure o reală despăgubire reclamanților și, în același timp, nu este contrară legii, fiind prevăzută posibilitatea reactualizării drepturilor salariale de care salariatul ar fi trebuit să beneficieze prin dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii referitoare la daunele interese.
Aceste drepturi vor fi calculate proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant și intervenient, potrivit tabelului aflat la dosar.
Potrivit Decretul nr. 92/1976, se va obliga pârâtul Tribunalul Vrancea să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
Se vor respinge ca nefondate capetele de cerere privind indexările aferente anului 2007 și salarii egale cu cele ale procurilor DIICOT.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții, ., toți cu domiciliul ales în F,-, cu domiciliul ales la Tribunalul București;- A, sector 3, -, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Ilfov, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, și intervenienta, cu domiciliul ales în F,- împotriva sentinței civile nr.118/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 118/07.02.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanți și cererea de intervenție.
Obligă pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea, să plătească reclamanților și intervenientei sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară începând cu data de 29.10.2004 la zi și în continuare până la modificarea cadrului legal proporțional cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și intervenientă, sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației la data plății.
Obligă pe pârâtul Tribunalul Vrancea să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
Respinge ca nefondate capetele de cerere privind indexările aferente anului 2007 și salarii egale cu ale procurorilor din cadrul DIICOT.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 Octombrie 2009.
Pt. Președinte, Judecător, Judecător,
Conf. art. 261.proc.civ.
PREȘEDINTE
Grefier,
: /27.11.2009
:DC/2 ex//02.12.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:SC /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
