Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1138/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr. 2843,- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1138
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul G, cu domiciliul în municipiul B, str. -, bloc 131,. 8, jud B împotriva deciziei civile nr. 574 din 25 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în contradictoriu cu intimata în contestație SC SA B cu sediul în municipiul B,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s- depus cerere formulată de intimata în contestație SC - B SA, prin care solicită comunicarea motivelor contestației în anulare în cazul în care acestea au fost formulate.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și după deliberare rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare.
La sfârșitul ședinței de judecată se prezintă în instanță pentru contestatorul G avocat din Baroul Buzău, care depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 25 din 15 mai 2009.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare formulată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată aceasta la plata indemnizației în cuantum de cinci salarii de încadrare avute în luna pensionării.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că, în anul 2004 a fost numit director executiv al pârâtei și a încheiat cu aceasta înregistrat sub nr.2325 din 11.05.2005, pe perioadă nedeterminată, funcționând pe această funcție până la 1.05.2007, când, prin dispoziția nr.300 din 27.04.2007, a fost eliberat din funcție.
Reclamantul a mai susținut că, printr-o altă dispoziție similară, a fost numit în funcția de director executiv adjunct pe perioadă determinată, până la pensionare și, în acest sens, a încheiat cu pârâta un act adițional la, sub nr.2321 din 9.07.2007, valabil până la 31.08.2007, când împlinea vârsta de pensionare și trebuia să se pensioneze pentru limită de vârstă, sens în care primarul municipiului Bae mis decizia nr.59 din 13.08.2008, prin care era eliberat din funcția de director executiv adjunct, în vederea pensionării.
A mai precizat reclamantul că a efectuat demersurile necesare în vederea pensionării, însă a întâmpinat probleme în ce privește sporul de vechime, pe care unitatea trebuia să i-l acorde, iar, prin refuzul acesteia, a acționat societatea în instanță, unde a obținut acest spor. Întrucât nu deținea toate documentele, reclamantul a arătat că nu a putut obține o decizie de pensionare în timp util, la acest lucru contribuind și societatea, care nu a furnizat Casei Județene de Pensii toate documentele de care avea nevoie în vederea emiterii deciziei.
Totodată, reclamantul a învederat că, prin cererea nr.4153 din 8.10.2007, a solicitat pârâtei indemnizație egală cu cinci salarii de încadrare, ca urmare a ieșirii din funcției, însă a fost refuzat pe motivul că, la momentul pensionării, nu mai avea calitatea de salariat al societății, situație, întrucât eliberarea sa din funcție s-a făcut ca urmare a împlinirii vârstei maxime pentru pensionare și în vederea acestui lucru.
În termenul legal, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 72 din CCM nr.993/2008, în acest text prevăzându-se că salariații care se pensionează pot primi aceste salarii compensatorii, atunci când raporturile de muncă încetează, în baza art. 56 lit. d Codul Muncii, ori, în cazul reclamantului, situația este diferită, întrucât aceste raporturi au încetează în temeiul art. 56 lit. j Codul muncii.
Pârâta a mai susținut că ultima funcție îndeplinită de reclamant a fost aceea de director executiv adjunct interimar, pe perioadă determinată și acesta, dacă se considera îndreptățit, trebuia să solicite societății întocmirea documentației, în vederea pensionării și înaintarea cesteia către CJP B în perioada imediat premergătoare încetării, adică înainte de 31.08.2007, mai mult, acesta putea contesta decizia nr.59 din 13.08.2007, prin care raporturile sale de muncă au încetat în baza art. 56 lit. j Codul muncii, lucru care nu s-a întâmplat, fiind culpa reclamantului că nu a depus toate diligențele în vederea pensionării.
Prin sentința nr. 50 din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Buzăua respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pe reclamant la 855 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei, în baza înregistrat sub nr.2325 din 31.05.2005, în funcția de director executiv, pe perioadă nedeterminată, iar, prin dispoziția nr.300 din 26.04.2007, pârâta a dispus eliberarea reclamantului din funcția de director executiv interimar și, prin actul adițional nr.2321 din 9.07.2007, s-a dispus numirea acestuia în funcția de director executiv adjunct pe perioadă determinată, în intervalul 1.06.2007- 31.08.2007.
A mai reținut tribunalul că, prin decizia nr.59 din 13.08.2007, rămasă definitivă, pârâta a dispus eliberarea din funcția de director executiv adjunct a reclamantului, începând cu data de 1.09.2007, având în vedere dispozițiile art. 56 lit. j Codul muncii, respectiv la data expirării termenului, încheiat pe durată determinată. Reclamantul a devenit pensionar pentru limită de vârstă, prin decizia nr.- din 11.04.2008, ca urmare a cererii de pensionare formulată de acesta și înregistrată la. B, sub nr. 4571 din 13.03.2008.
Tribunalul a apreciat că reclamantul nu este îndreptățit la plata indemnizației egale cu cinci salarii prevăzută în art. 72 din CCM nr.993/2008, întrucât în acest text se prevede că " salariații care se pensionează primesc o indemnizație egală cu 5 salarii de încadrare avute în luna pensionării.", ori acesta nu mai avea funcția de salariat încă din data de 1.09.2007, când a fost eliberat din funcție, ca urmare a încetării pe perioadă determinată și nicidecum în vederea pensionării, astfel că susținerile pârâtei, formulate în întâmpinare, sunt întemeiate, reclamantul aflându-se în culpă, în condițiile în care nu a depus diligențe în vederea întocmirii dosarului de pensionare anterior sau imediat ulterior emiterii deciziei de eliberare din funcție nr.59 din 13.08.2007, având în vedere că decizia de pensionare a fost emisă abia la data de 11.04.2008, ca urmare a cererii formulate la data de 13.03.2008.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Buzău, a declarat recurs reclamantul G, cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr-.
În motivarea acestuia a arătat că instanța în mod greșit a apreciat că nu era îndreptățit la plata indemnizației egală cu cinci salarii prevăzută în art. 72 din CCM, întrucât în toate înscrisurile de la dosar este menționat ca scop al emiterii acestor acte, "în vederea pensionării". Mai mult decât atât, dacă încetarea contractului ar fi intervenit ca urmare a expirării termenului, nu trebuia emisă o decizie, ci încetarea intervenea de plin drept.
Un alt motiv de recurs, este acela că nu era culpa recurentului în sensul că nu ar fi depus diligențe în vederea depunerii dosarului de pensionare ci a pârâtei, care a eliberat adeverința nr. 2973/21.08.20078, incompletă, astfel că nu a putut pe baza acesteia, să depună toate documentele necesare dosarului de pensionare.
Un alt treilea motiv de recurs, vizează aprecierea eronată a instanței de fond, în sensul că eliberarea din funcție s-ar fi produs ca urmare a expirării duratei contractului și nu în baza art. 56 lit. d din Codul muncii, acesta fiind temeiul real de încetare al raporturilor de muncă.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 574 din 25 martie 2009 a respins recursul formulat de reclamantul
Pentru a pronunța această decizie instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul recurent, a fost salariat al intimatei SC SA B, raporturile de muncă cu aceasta derulându-se în baza contractului individual de muncă nr. 2325/31.05.2005, pe perioadă nedeterminată, și având funcția de director executiv. Prin dispoziția nr. 300/26.04.2007, pârâta a dispus eliberarea din funcția de director executiv interimar a reclamantului, pentru ca prin actul adițional nr. 2321/9.07.2007, să se dispună numirea acestuia în funcția de director executiv adjunct pe perioadă determinată, respectiv pentru intervalul 01.06-2007- 31.08.2007.
Așa cum a apreciat în mod corect prima instanță, și cum rezultă din înscrisurile administrate în fața acesteia, s-a dispus eliberarea din funcție a sus-numitului începând cu data de 01.09.2007, reieșind cu claritate temeiul de drept al acestei decizii ca fiind art. 56 lit. j din Codul muncii, prin expirarea duratei determinate a contractului, neexistând nicio limitare legală pentru ca în cazul încetării raporturilor de muncă în temeiul textului de lege menționat să nu poată fi eliberată o decizie în acest sens, chiar dacă valabilitatea contractului pe perioadă determinată expiră de îndată ce s-a împlinit termenul pentru care a fost încheiat contractul. Aceste considerente conduc instanța de control judiciar la concluzia caracterului nefondat al motivului trei de recurs.
Pe de altă parte, cum reclamantul a devenit pensionar pentru limită de vârstă prin decizia nr. -/11.04.2008, ca urmare a cererii de pensionare formulată de acesta și înregistrată sub nr. 4571/13.03.2008, aprecierea instanței de fond în sensul că sus-numitul nu este îndreptățit la plata indemnizației egală cu cinci salarii prevăzută în art. 72 din CCM nr. 993/2008 s- apreciat fi justă; acest articol prevăzând că salariații care se pensionează primesc o indemnizație egală cu cinci salarii de încadrare avute în urma pensionării, iar sus-numitul nu mai avea funcția de salariat încă din 01.09.2007, când a fost eliberat din funcție ca urmare a încetării contractului individual de muncă pe perioadă determinată și nicidecum în vederea pensionării, susținerile sale în sens contrar care constituie prima critică a sentinței recurate fiind nefondate.
În sfârșit, nefondat s- apreciat a fi și cel de al doilea motiv de recurs, întrucât, în afară de simplele susțineri, recurentul nu a făcut în nici un fel dovada faptului că ar fi culpa societății intimate în neîntocmirea documentației necesare promovării dosarului de pensionare anterior sau imediat ulterior emiterii deciziei de eliberare din funcție, care a intervenit în data de 13.08.2007, iar decizia de pensie a fost emisă abia la data de 11.04.2008, în urma cererii formulată de către recurent la o distanță de șapte luni după eliberarea sa din respectiv funcție.
Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a formulat contestație în anulare reclamantul prin care a invocat incidenta dispozițiilor art. 318 cod proc.civilă și a solicita anularea deciziei și rejudecarea pe fond a recursului.
Deși recurentul reclamant nu a expus motivele contestației în anularea, dar întrucât a invocat temeiul legal al acesteia, Curtea verificând decizia pronunțată în recurs constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 318 Cod proc.civilă care să ducă la admiterea contestației în anulare.
Conform art. 318 Cod procedura civila hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată, este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin urmare, contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește desființarea unei hotărâri irevocabile nu pentru ca fondul pricinii nu a fost corect soluționat, ci pentru ca instanța de recurs a comis erori materiale, prevederile art. 318 alin. 1 teza 1 fiind aplicabile doar atunci când greșeala materială este evidentă.
În speță, Curtea examinând susținerile recurentului privitoare la incidența art. 318 Cod proc.civilă constată că, cu ocazia soluționării recursului nu s-au făcut greseli materiale de natura celor prevăzute în textul de lege invocat și nici nu s-a omis a fi analizat vreunul din motivele de recurs invocate de contestator.
de considerentele reținute în prezenta decizie Curtea va respinge ca nefondata contestația în anulare declarată de recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G cu domiciliul în municipiul B, str. -, bloc 131,. 8, jud B împotriva deciziei civile nr. 574 din 25 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata în contestație SC SA B, cu sediul în municipiul B,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
AU
Tehnored. AU/MD
2 ex/12.06.2009
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
