Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1142/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1142
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 648 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul B,-, bloc 114 A,. b, etaj 1,. 61, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, -, -, -, G și, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei la plata drepturilor bănești cuvenite salariaților conf. prevederilor art.168 al.1 din CCM, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C 2005-2008, în cuantum de un salariu de baza mediu pe SA; plata sumei de 5000 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit prin neachitarea la termen a obligațiilor conf.art.145 al.5 din CCM, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii formulate reclamanții au arătat că în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă - art. III alin. 3 beneficiază, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de munca încheiat la nivel de societate.
S- mai arătat că suma solicitată reprezintă suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paste și de C 2005 - 2008, prevăzută in art. 168 alin.l din Contractul Colectiv de Munca pe anii respectivi.
In apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă iar in subsidiar ca neîntemeiată arătând că suplimentările salariale solicitate au fost negociate și stipulate în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă ce fost renegociat, acestea fiind introduse în salariul de baza al fiecărui salariat.
Se arată in continuare, că in anul 2005 s- încheiat un nou Contract Colectiv de Muncă care spre deosebire de contractele anterioare are nouă formulare, în alin.2 al articolului 168, conform căruia "in anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat", formulare ce păstrează și în continuare în următoarele contracte colective de muncă pentru anii 2006 - 2007.
Sub aspectul prescripției extinctive, pârâta a precizat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori al unor clauze acestuia, acțiunea reclamanților avându-și temeiul în nerespectarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă, așa încât fiind depășit termenul de 6 luni aceasta este prescrisă.
La termenul din 13.03.2009, reclamanții au depus la dosar o precizare, solicitând acordarea c/valorii primelor de Paște și C pentru anii arătați în prezenta cerere, proporțional cu perioada lucrată de fiecare la unitatea pârâtă.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 648 din 13 martie 2009 admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de parată, a respins acțiunea pentru perioada Paste 2005 ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții, -, -, -, G și, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant proporțional cu perioada lucrată, drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând prima de pe anii 2005, 2006, 2007 și Prima de Paște pe anii 2006, 2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței la data plătii efective.
Prin aceeași sentință a respins capetele de cerere privind plata de daune morale și plata primelor de Paște și C pe anul 2008, ca neîntemeiate, obligând pârâta să plătească reclamanților suma de 350 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta, tribunalul a constatat că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune in ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
În consecință, instanța a apreciat că in raport de data înregistrării acțiunii la acea instanță, 24.10.2008 termenul de prescripție de 3 ani pentru Paște 2005 este prescris, motiv pentru care s-a admis excepția invocată de pârâtă pentru această perioadă, iar pentru restul perioadei, nu este împlinit.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte pe perioada dedusă judecății.
În Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de cate o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. În acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și in condițiile negociate cu ". Același articol, din contractele colective de munca pe anii următori prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 rezultă că drepturile prevăzute de art.268 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Daca părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2006-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art.168 alin.4.
De altfel salariul de baza mediu la nivel de SA, la care se refera art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același in fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 și în continuare reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea statelor de plată emise reclamanților pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o.
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2006-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților si eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind si prevederile art.286 alin.1 din Codul muncii.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a primei pentru sărbătorile de Paște și C 2008, tribunalul reținut că aceasta nu a mai fost prevăzută distinct în contractul colectiv de muncă pentru anul 2008. Astfel, prin actul adițional pentru anul 2008 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul, înregistrat la. cu nr.8080 /23.05.2000 s-a stipulat ca, "după anul 2003, primele de Paște si de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA, și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților SA. Aceasta regula se va aplica la data la care și vor conveni în mod expres altfel", motiv pentru care acest capăt de cerere ca neîntemeiat, precum și capătul de cerere privind plata de daune morale.
Așa fiind s-a reținut că reclamanții deși erau parțial îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit prima de C pe anul 2005-2007 și Paste 2006-2007.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că în anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători au fost incluse în salariu, numai că ulterior, respectiv pentru anii următori acest lucru trebuia a fi probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că drepturile salariale acordate reclamanților reprezintă echivalentul a câte unui salariu de bază mediu pe unitate.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 648 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul B,-, bloc 114 A,. b, etaj 1,. 61, sector 6.
Modifică în parte sentința, în sensul că drepturile salariale acordate reclamanților reprezintă echivalentul a câte unui salariu de bază mediu pe unitate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
VN
Tehnored. VN/MD
2 ex/02.06.2009
dosar fond - al Trib.
R
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
