Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1179/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1179/R/2008
Ședința publică din 28 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de parata COM. împotriva sentinței civile nr.178 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul paratei-recurente, avocat din Baroul Maramureș, lipsă fiind reclamantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimatului.
Reprezentantul paratei-recurente, avocat din Baroul Maramureș depune împuternicire avocațială nr.597/27.05.2008 și copie după contractul individual de muncă înregistrat sub nr.- din 06.05.2003. Arată că reclamantul-intimat a lucrat din 2003 în 2004 la societatea parată, așa cum rezultă din contractul individual de muncă a cărui copie a depus-o la dosarul cauzei, iar apoi și-a dat demisia și a semnat pentru ridicarea cărții de muncă. De asemenea, arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată și obligarea reclamantului-intimat la plata cheltuielilor de judecată atât la fond, cât și în recurs. Arată că ipoteza invocată de reclamant nu este realistă, deoarece acesta spune că nu a primit salarii pentru mai multe luni de zile, iar în ipoteza în care s-ar menține sentința atacată, reclamantului-intimat i s-ar cuveni bani pentru care acesta nu a lucrat, deoarece prima instanță i-a acordat bani și pentru lunile unde figurează semnătura reclamantului, însă acești bani nu pot să-i fie acordați reclamantului încă odată.
După dezbateri s-a prezentat în instanță reclamantul-intimat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.178 din 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a dmis acțiunea civilă formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta COM și în consecință pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 6.604 lei reprezentând salariul corespunzător perioadei octombrie 2005-iunie 2007 și suma de 2250 Euro, reprezentând garanție reținută din diurnă, precum și 787,50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei, în meseria de șofer, între părți încheindu-se contractul individual de muncă pe durată nedeterminată, începând cu 1.10.2005, înregistrat la TM sub nr.-/4.11.2005.
Salariul inițial negociat conform contractului individual de muncă a fost de 310 lei, modificat apoi la 440 lei începând cu 1.01.2007 și 528 lei începând cu 1.02.2007.
Din lucrarea de expertiză întocmită în cauză, s-a reținut că pentru perioada 1.10.2005-1.07.2007, suma cuvenită reclamantului cu titlu de salar este de 6.604 lei. Această sumă se regăsește pe 21 state de plată, situația acestora fiind următoarea: 4 state de plată însumând suma de 1194 lei sunt semnate "; 6 state de plată însumând suma de 1750 lei sunt semnate cu alt nume sau indescifrabil; 11 state de plată însumând suma de 3660 lei sunt nesemnate.
Potrivit art.163 (1) Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariat.
Față de concluziile expertizei, raportate la dispozițiile legale amintite, tribunalul a apreciat că nu s-a făcut dovada plății salariului cuvenit reclamantului pentru perioada cât a fost angajatul pârâtei.
Tot din lucrarea de expertiză s-a reținut că, pentru deplasările făcute de reclamant pe rute externe, acesta ar fi trebuit să primească cu titlu de diurnă 9.555 Euro în fapt acesta primind doar 8.900 Euro, deși scriptic acestuia apare că i s-a acordat 11.150 Euro, diferența reprezentând-o suma reținută cu titlu de garanție, în sumă de 2250 Euro.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art.164 (1) și (2) Codul muncii, reținerile din salariu pot fi efectuate doar în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile s-a apreciat că în măsura în care pârâta nu a făcut dovada unei astfel de hotărâri pentru eventualele prejudicii susținute că au fost cauzate de reclamant, trebuie să plătească acestuia toate drepturile salariale, inclusiv reținerile operate din diurnă, acestea fiind de altfel reținute nelegal, în lipsa unui contract de garanție în numerar încheiat în conformitate cu dispozițiile Legii nr.221/1969.
Pentru considerentele de fapt și de drept reținute, instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta COM solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivele de recurs arată că prin admiterea acțiunii reclamantului i s-au acordat încă o dată drepturile salariale achitate deja, acesta îmbogățindu-se în mod nejustificat.
Achitarea drepturilor salariale rezultă din expertiza contabilă, s-au achitat și contribuțiile la fondurile de stat, precum și impozitul asupra salariului.
Instanța de fond nu a luat în considerare faptul că reclamantul pe perioada cercetată a fost în deplasare 416 zile, din care 273 în străinătate, neputând fi prezent fizic la fiecare sfârșit de lună să semneze statul de plată.
Reclamantul a încasat suma de 11.150 euro cu toate că în mod legal i-ar fi cuvenit doar suma de 9.555 euro, diferența de 1.595 euro fiind primită în plus.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită în parte recursul pentru următoarele considerente:
Recurenta în recursul său menționează cele 4 state de plată pe care reclamantul le-a semnat cu numele de " ", aferente lunilor octombrie, noiembrie 2005, februarie 2006 și iunie 2007.
Potrivit art.163 (1) Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariat.
Cu privire la aceste 4 luni arătate anterior curtea consideră că recurenta a făcut dovada că a plătit salariul prin depunerea statelor de plată ce au fost semnate de către reclamant.
Din statele de plată depuse la dosar rezultă că pârâta a plătit reclamantului suma de 1194 lei reprezentând drepturi salariale aferente lunilor octombrie, noiembrie 2005, februarie 2006 și iunie 2007.
Reclamantul a afirmat că nu a semnat acele state de plată dar nu a făcut această dovadă a susținerilor sale pe când pârâta a făcut dovada afirmațiilor sale prin statele de plată aferente celor 4 luni depuse la dosar.
Cu privire la celelalte luni recurenta nu a formulat critici concrete și nu s-a referit la acestea astfel că sentința nu poate fi analizată fără acestea și va fi considerată ca legală și temeinică.
Cu privire la critica recurentei privind diferența de 1.595 euro, aceasta nu poate fi primită deoarece după cum rezultă din lucrarea de expertiză, pentru deplasările făcute de reclamant pe rute externe, acesta ar fi trebuit să primească cu titlu de diurnă 9.555 Euro în fapt acesta primind doar 8.900 Euro, deși scriptic acestuia apare că i s-a acordat 11.150 Euro, diferența reprezentând-o suma reținută cu titlu de garanție, în sumă de 2250 Euro.
Față de aceasta corect a reținut prima instanță că potrivit dispozițiilor art.164 (1) și (2) Codul muncii, reținerile din salariu pot fi efectuate doar în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile iar pârâta nu a făcut dovada unei astfel de hotărâri pentru eventualele prejudicii susținute că au fost cauzate de reclamant, astfel că trebuie să plătească acestuia toate drepturile salariale, inclusiv reținerile operate din diurnă, acestea fiind de altfel reținute nelegal, în lipsa unui contract de garanție în numerar încheiat în conformitate cu dispozițiile Legii nr.221/1969.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâta COM împotriva sentinței civile nr. 178 din 12.02.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura obligația pârâtei de plată a sumei de 1194 lei reprezentând drepturi salariale aferente lunilor octombrie, noiembrie 2005, februarie 2006 și iunie 2007.
Dispozițiile privind plata drepturilor salariale în limita sumei de 5410 lei, precum și celelalte dispoziții care privesc plata garanției și a cheltuielilor de judecată vor fi menținute ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâta COM împotriva sentinței civile nr. 178 din 12.02.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei de plată a sumei de 1194 lei reprezentând drepturi salariale aferente lunilor octombrie, noiembrie 2005, februarie 2006 și iunie 2007.
Menține dispozițiile privind plata drepturilor salariale în limita sumei de 5410 lei, precum și celelalte dispoziții care privesc plata garanției și a cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 3 ex. la data de 06.06.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Maramureș
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
