Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1188/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1188
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA prin Direcția Silvică B, cu sediul în mun. B,-, județul B și de pârâții -, din B,-, cu domiciliul ales la Direcția Silvică B,-, G, din B, Calea Națională nr.318 )., din B,-, -.1,. A,.9, din B,-,. B,.1,.3, jud. B, din B,-, jud. B împotriva sentinței nr.797 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns consilier juridic pentru reclamanta-recurentă pârâta recurentă - asistată de avocat, avocat care îi reprezintă și pe pârâții recurenți, G, lipsă fiind aceștia din urmă, reclamanții-recurenți, și pârâții-intimați - și.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul recurentei depune adresa emisă de Publice B, Certificat de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului, adresa către
Instanța, văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente a solicitat admiterea recursului așa cum a precizat în concluziile scrise pe care le depune astăzi la dosar.
Avocat, pentru pârâții recurenți, a pus concluzii de respingere a recursului, respingerea excepției necometenței teritoriale a Tribunalului Botoșani și trimiterea acestui tribunal spre competentă soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială la 1 august 2008, reclamanta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - prin Direcția Silvică B a chemat în judecată pârâții G, -, -, și ( fostă ) solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 61561 lei reprezentând pagubă produsă unității.
În motivare a arătat că în cadrul procedurii de vânzare a masei lemnoase organizate și desfășurate de către Direcția Silvică B în perioada 1.04.2004 -31.10.2005 comisiile de licitație numite din care au făcut parte și pârâții au negociat prețuri de vânzare sub limita prețului de pornire stabilit. Acest lucru rezultă din procesul verbal întocmit de Camera de Conturi B la 7.11.2005.
A mai precizat că prin adresa 1862 /21.12.2005 Camera de conturi Bad ispus efectuarea demersurilor legale, până la împlinirea termenului stabilit de lege pentru stingerea prin prescripție a dreptului la acțiune.
Pârâții, G, -, și au invocat excepția necompetenței materiale a secției comerciale și de contencios administrativ în soluționarea cauzei. Aceiași excepție a fost invocată ulterior și de numita.
Prin încheierea din 15.10.2008 Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a înaintat Secției civile a Tribunalului Botoșani cauza spre competentă soluționare.
S-a avut în vedere faptul că litigiul are ca obiect despăgubiri pretinse în baza unui raport de muncă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani - secția civilă sub nr-.
La termenul din 10 decembrie 2008 instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a secției civile în soluționarea prezentei cauze.
Prin sentința civilă nr. 28 din 9 ianuarie 2009, Tribunalul Botoșania stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta ROMSILVA și pârâtele - și,în favoarea Tribunalului Botoșani secția civilă. Totodată a declinat competența de soluționare a cererii formulate de ROMSILVA în contradictoriu cu pârâții G, și - în favoarea Tribunalului Botoșani - secția comercială de contencios administrativ și fiscal, constatând ivit conflictul de competență între cele două secții.
Cauza a fost înaintată Curții de Apel Suceava pentru regulator de competență.
Prin sentința nr. 3 din 10 martie 2009, Curtea de Apel Suceavaa respins cererea de regulator de competență ca inadmisibilă.
În motivare a arătat că, prin conflict de competență se înțelege situația în care două sau mai multe instanțe judecătorești, ori alte organe cu activitate jurisdicțională se consideră deopotrivă competente să soluționeze o pricină sau, dimpotrivă, se consideră toate necompetente și își declină reciproc competența.
A invocat în acest sens art. 20 Cod procedură civilă.
Reinvestit cu soluționarea cererii, Tribunalul Botoșani - Secția civilă, complet specializat de litigii de muncă și asigurări sociale a constatat că:
Reclamantă în cauză este Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică B fiind eventual împuternicita acesteia, prin director și consilier, iar cu privire la natura litigiului dedus judecății ca fiind aceea de litigiu de muncă.
La termenul din data de 10 iunie 2009 instanța a pus în discuție, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei, față de art. 158 Cod procedură civilă raportat la art. 284 din Legea 53/2003.
Prin sentința civilă nr. 797 din 12 iunie 2009, Tribunalul Botoșania admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispozițiile art. 284 alin. 2 din Codul munciis -a prevăzut un caz de competență teritorială exclusivă și nu alternativă, situație față decare se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București în raza căruia își are sediul reclamanta.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta - Romsilva prin Direcția Silvică B și pârâții: -, G, și, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive, recurenții au arătat că dispozițiile art. 284 alin. 2 din Codul muncii se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă, că reclamanta - Romsilva nu are doar sediu principal ci și sedii secundare, nefiind astfel exclusă competența instanței de la sediul secundar.
Mai arată că legiuitorul a instituit competența teritorială absolută la domiciliu reclamantului în litigiile de muncă pentru a-i ușura sarcina probei și pentru a evita cheltuieli și deplasări specifice unui proces, că pârâții - în calitate de membrii ai comisiei de negociere - și-au desfășurat activitatea la B, contractele de vânzare a masei lemnoase au fost încheiate și executate la B, întreg probatoriul ce urmează a fi administrat în cauză este legat de competențele Direcției Silvice
În completare, recurenta Romsilva consideră că cerința prevăzută de art. 284 alin. 4 din Legea 53/2003 este îndeplinită întrucât Anexa 2 din nr.HG 1105/2003, respectiv Anexa nr. 2 din nr.HG 229/2009 indică sediul Direcției Silvice B care în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 2 din Anexa nr. 1 la nr.HG 1105/2003, respectiv art. 6 alin. 9 din Anexa nr. 1 la nr.HG 229/2009 are atribuții delegate prin aceste acte normative pentru îndeplinirea atribuțiilor - Romsilva pe raza teritorială a județului B, în municipiul
Consideră recurenții că cererile referitoare la cauzele privind conflictele de drepturi se adresează tribunalului în a cărui rază teritorială se află unitatea în care salariatul prestează munca, indiferent dacă această unitate are sau nu personalitate juridică.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea apreciază că sunt nefondate, din următoarele considerente.
Așa cum a reținut și instanța de fond, potrivit art. 284 alin. 2 din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Rezultă că textul, prin termenii imperativi pe care îi întrebuințează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competență teritorială exclusivă și nu alternativă, astfel că pârâții nu au posibilitatea de a stabili competența altei instanțe.
Așa cum a stabilit instanța de fond, calitatea de reclamantă în cauză o are Romsilva, al cărui sediu se află în B, aspect ce impune ca prezenta cauză să fie soluționată de Tribunalul București, conform dispozițiilor legale mai-sus menționate.
Faptul că - Romsilva este reprezentată de Direcția Silvică B care dispune de sediul prevăzut la pct. 7 din Anexa nr. 2 din nr.HG 229/2009 în municipiul B, județul B nu este de natură să atragă competența de soluționare a prezentei cauze de către Tribunalului Botoșani.
Curtea nu poate primi nici apărările recurenților exprimate prin concluziile scrise, potrivit cărora în cauza de față calitate de reclamant are Direcția Silvică B și nu Romsilva, întrucât acestea sunt contrazise de înscrisul depus la fila 127 dosar fond.
Așa fiind, Curtea față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursurile, ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA prin Direcția Silvică B, cu sediul în mun. B,-, județul B și de pârâții -, din B,-, cu domiciliul ales la Direcția Silvică B,-, G, din B, Calea Națională nr.318 )., din B,-, -.1,. A,.9, din B,-,. B,.1,.3, jud. B, din B,-, jud. B împotriva sentinței nr.797 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnored. ex.2/30.10.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Maierean Ana, Timofte Cristina
