Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1238/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1238
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta -, domiciliată în V de M,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1332 din 9 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-.- nr.6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru 29 mai 2009 și apoi pentru astăzi, dând următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrata sub nr.1842/105/21.03.2008 pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel P, Tribunalul Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova la plata drepturilor bănești reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de baza brut lunar începând cu 01 decembrie 1992 la zi, reactualizată conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă ce urmează să fie calculate pe baza unei expertize de specialitate.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca inițial, în baza art.47 din 50/1996, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică ca și magistrații, însă, ulterior, după intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002, aceste drepturi nu au mai fost acordate, în mod nelegal, deși dispozițiile art.47 din 50/1996 nu au fost abrogate, iar în ceea ce privește funcționarii publici, aceștia beneficiază de aceleași sporuri și drepturi salariale prevăzute de legislația specifică instituției în care își desfășoară activitatea, inclusiv de sporurile de 50% solicitate prin prezenta acțiune, drept care de altfel a fost prevăzut și prin OG 2/2006, OUG 92/2004, OUG 123/2003, OUG 192/2002.
In continuare, reclamanta a arătat ca un asemenea drept constând în plata sporului de 50% a fost prevăzut și pentru alte categorii de bugetari, creându-se o situație discriminatorie între aceștia din urmă și toți reclamanții care-și prestează activitatea în cadrul instanțelor judecătorești, în aceleași condiții ca și ceilalți bugetari, măsura care nu este necesară într-o societate democratică și este disproporțională.
La data de 08.05.2008 pârâtul Tribunalul Prahova, a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune față de pretențiile reclamantei privind plata sporului de 50% pentru perioada 01.12.1992-20.03.2005, motivat de faptul că termenul de prescripției este de 3 ani conf.art.3 din Decretul 167/1958.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.1332 pronunțată la data de 9 mai 2008 Tribunalul Prahovaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.12.1992-20.03.2005 invocată de Tribunalul Prahova și a respins acțiunea pentru perioada 01.12.1992-20.03.2005 ca fiind prescrisă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova, Curtea de Apel P și Ministerul Justiției, a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova, ținând seama de concediile medicale, de creștere îngrijire copil, să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de baza brut lunar, începând cu data de 20.03.2005 și până în prezent, sumă ce urmează a fi actualizată conform indicelui de inflație calculat lunar, de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, cu ocazia executării pe baza unei expertize de specialitate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanta a fost și este salariata Tribunalului Prahova și respectiv, Curții de APEL PLOIEȘTI, îndeplinind funcția de judecător, însă, inițial, după intrarea în vigoare a 50/1996, o perioadă de timp, a încasat sporul de risc și suprasolicitare de 50% calculat la salariul de bază brut lunar.
Potrivit art.47 din 50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihica de 50% calculat din salariul de bază brut lunar, dispoziții care au devenit neaplicabile prin intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002.
Disp.art.56 al.2 din 24/2000 republicată, stipulează că nu este posibilă modificarea unei dispoziții dintr-o lege printr-un act normativ de valoare inferioară.
De asemenea, disp.art.5 al.1 din 53/2000, art.38, 41 din Constituția României, art.5 Codul muncii, instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, astfel încât, orice salariat care prestează o muncă trebuie să aibă dreptul la o plată egală pentru muncă egală.
Totodată, în baza art.41 din OG 6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifica autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Atât timp cât reclamanta, care îndeplinește funcția de judecător, a încasat asemenea sporuri anterior intrării in vigoare a OUG 177/2002, respectiv, în baza art.47 din 50/1996, iar aceasta din urma dispoziție a fost abrogată printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, înseamnă ca reclamanta are dreptul la încasarea acestor sporuri începând cu data de 20.03.2005 la zi, deoarece un asemenea drept instituit printr-o lege, respectiv 50/1996 nu poate fi înlăturat decât printr-un act normativ de aceeași valoare și eficiența juridică, respectiv printr-o lege și nicidecum printr-o ordonanță care constituie un act normativ cu eficiență juridică inferioară, caz în care pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, au obligația să achite aceste sporuri reclamantei.
De altfel și reclamanta care îndeplinește funcția de judecător are dreptul la încasarea acestor sporuri întrucât aceasta beneficiază de aceleași sporuri specifice instituției în care își desfășoară activitatea în baza principiului egalității în drepturi a tuturor salariaților din cadrul aceleiași instanțe judecătorești.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamanta desfășoară o anumită activitate specifică care implică un volum mare de muncă, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihică, intrând în contact permanent cu diferite persoane ca și alte categorii de salariați, având calitatea de funcționari publici, demnitari (polițiști, personal contractual din diferite domenii, funcționari publici din cadrul Administrației Penitenciarelor, etc.), înseamnă că în raport de aceste categorii de salariați din sistemul bugetar, reclamantei i se aplică un tratament discriminatoriu, diferențiat deoarece, prin neacordarea sporurilor în discuție, pe de o parte, i se creează o situație nefavorabilă, inferioară, iar pe de alta parte, i se încalcă dreptul la o remunerație egală constând în sporurile de risc și suprasolicitare pentru muncă egală depusă ca și celelalte categorii de personal bugetar, constând în desfășurarea unei activități ce necesită un volum mare de muncă și un efort intelectual sporit, cu un grad ridicat de suprasolicitare neuropsihică.
Tratamentul aplicat reclamantei, în calitate de judecător, nu este justificat obiectiv de către un scop legitim întrucât activitatea prestată de reclamantă este asemănătoare cu activitatea prestată de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, etc. în condițiile în care și reclamanta ca și celelalte categorii de personal bugetar sus-menționați, desfășoară o muncă ce vizează respectarea și aplicarea legilor și, respectiv, asigurarea în bune condiții a actului de justiție, necesitând un volum mare de muncă cu un risc profesional și o suprasolicitare neuropsihică ridicate.
Totodată, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.12.1992-20.03.2005, întrucât, conf.art.3 din decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar potrivit art.283 al.1 lit.c din Legea 53/2003, cererile în materia conflictelor de muncă, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, astfel că, față de data introducerii acțiunii - 21.03.2008, dreptul la acțiune este prescris pentru perioada 01.12.1992-20.03.2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - susținând că, în legătură cu drepturile salariale reprezentând sporurile pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, pârâții - intimați au manifestat o atitudine pasivă neavând înregistrate titlurile ce vizează magistrații salariați ai acestuia, în cauze cu același obiect au pronunțat soluții diferite.
Astfel, asupra aceleiași cereri, instanța s-a pronunțat și prin sentința civilă nr. 1670 din 19 decembrie 2007, dosar nr-, ce a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție de către Curtea de Apel P pentru soluționarea cererii de abținere. Ca urmare, a doua sentința civilă este pronunțata cu încălcarea excepției autorității de lucru judecat.
Intimata -pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei competentei materiale a Curții de Apel P, în baza dispozițiilor art. I din OUG nr. 75/2008, învederând că este competentă în soluționarea prezentei cauze Înalta Curte de Casație și Justiție.
La data de 26.09.2008 Curtea de Apel P, având în vedere ca prezenta cauză are ca obiect cererea de acordare a unor drepturi salariale formulată de personalul din justiție, iar potrivit dispozițiilor art. II alin.3 din nr.OUG 75 /2008 judecarea recursului este de competenta Înaltei Curți de Casație și Justiție, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o acestei instanțe spre competentă soluționare.
Ulterior, prin decizia nr. 2863 din 11 martie 2009 Înalta Curte de Casație de Justiție a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel P, deoarece dispozițiile art. I si II din OUG nr. 75/11.06.2008 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 104 din 20.01.2009 a Curții Constituționale, decizie obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, potrivit considerentelor care urmează a se expune în continuare:
Prin cererea formulată, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel P, Tribunalul Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova la plata drepturilor bănești reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de baza brut lunar începând cu 01 decembrie 1992 la zi, reactualizată conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă ce urmează să fie calculate pe baza unei expertize de specialitate.
In mod legal și întemeiat, instanța de fond, fără a avea la dosarul cauzei dovezi în sensul ca recurentei-reclamante i-au fost deja acordate aceste sporuri a admis acțiunea formulată, în raport de dispozițiile art. 3 din Decretul - Lege nr. 167 /1958 și a art. 283 alin. 1lit.c din Codul muncii, respectiv pentru ultimii 3 ani anterior formulării cererii de chemare în judecată.
In ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante în sensul că sentința a fost pronunțata cu încălcarea excepției autorității de lucru judecat, Curtea constată că autoritatea de lucru judecat cunoaște, conform reglementarii actuale, două manifestări procesuale - respectiv, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 civ. și art. 166 proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze un fapt în legătura cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) civ.). Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune intr-adevăr, tripla identitate de elemente prevăzuta de art. 1201 civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmpla atunci când acest efect important al hotărârii se manifesta pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Aceasta reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Ori, în speța dedusă judecații, recurenta-reclamanta nu a făcut dovada că instanța de fond a lipsit de efectele lucrului judecat o hotărâre anterioară, irevocabilă, chiar recurenta-reclamanta susținând că dosarul ce a avut ca obiect o cerere similară nu a fost soluționat în mod irevocabil, fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în V de M,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1332 din 9 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-.- nr.6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședința publică, azi, 03 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.
2 ex/15.06.2009
Dosar nr- Tribunalul Prahova
- R
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
