Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1238/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1238/
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de instituțiile pârâte MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 811/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați privind litigiul în materia conflictelor de muncă intervenit în contradictoriu cu TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,- și reclamanții, ambii cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei L, din localitatea L,-, jud. G, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererile sunt la primul termen de judecată fixat în recurs, fiind legal motivate și scutite de taxă judiciară de timbru; citați cu motive de recurs intimații nu au depus întâmpinare; ambii recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă; a fost atașat procesul-verbal încheiat potrivit dispozițiilor art. 98 (6) din privind lipsa unui membru al completului de judecată, completul C 3R fiind format prin includerea judecătorului din planificarea de permanență, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că prin cererile de recurs pârâții au solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 811/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției și Libertăților.
Au fost obligați pârâții Tribunalul Galați, Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.02.2007 până la modificarea prevederilor legislative, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A mai fost obligat pârâtul Tribunalul Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 29.04.2009 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați, solicitând obligarea pârâților:
- la plata actualizată sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, începând cu data de 01.02.2007, dar si pentru viitor;
- la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Au arătat în motivarea cererii că sunt încadrați ca judecători la Judecătoria L și prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de ÎCCJ și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 444 din - a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie și, în aplicarea ei, prin Ordinul nr. 768/C/04.03.2009 Ministerul Justiției și Libertăților a ordonat ca începând cu data de 01.03.2009 judecătorii din cadrul instanțelor judecătorești să beneficieze de acest spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzută de lege.
Li s-a admis acțiunea prin care au solicitat plata sporului de 50% și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați la plata, pentru perioada 22.02.2005 - 01.02.2007, a drepturilor salariale constând în sporul de 50% din indemnizația brută lunară, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății.
La data de 09.04.2009 prin Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților nr. 1165/C s-a stabilit că începând cu data de 01.03.2009, judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești, care dețin hotărâri judecătorești executorii prin care li se recunoaște plata pentru viitor sau "în continuare" a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică li se va achita acest spor, calculate la indemnizația brută lunară prevăzută de lege.
Față de Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților nr. 1165/C emis la data de 09.04.2009 și care încalcă Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de - Secțiile Unite și creează o situație de discriminare în cadrul aceleași categorii socio-profesionale, cât și Ordinul nr. 768/C emis la data de 04.03.2009, care este în vigoare nefiind anulat, au formulat prezenta acțiune.
Au depus la dosar sentința civila nr. 553/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
În drept au invocat decizia nr. 21 ICCJ, Ordinul nr. 768/2009 al Ministrului Justiției.
Pârâta Curtea de Apel Galația formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Analizând si coroborând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajații Judecătoriei L, ocupând funcția de judecători și prin sentința civilă nr. 553/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați li s-a stabilit în mod irevocabil dreptul la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihica în procent de 50% din indemnizația de încadrare lunară brută pentru perioada 22.02.2005 - 01.02.2007.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. Potrivit dispozițiilor art. 329 alin 3 Cod procedură civilă dezlegarea data problemelor de drept judecate în soluționarea recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În aceste condiții, a fost admisă acțiunea și obligați pârâții la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară avându-se în vedere perioada efectiv lucrată de reclamanți, începând cu data de 01.02.2007 și până la reglementarea modificării legislative.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul a considerat-o întemeiată, din perspectiva disp. art. 161 pct. 4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Ca efect al admiterii primului capăt de cerere a fost admisă și cererea referitoare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților pentru perioada mai sus menționată.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Galați.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a criticat hotărârea primei instanțe pentru depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
A învederat faptul că a fost consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
A invocat în acest sens Decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte.
A mai invocat faptul că, în acest moment sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu există reglementat în nici un act normativ în vigoare, dispozițiile care îl consacră, respectiv art. 47 din Legea nr. 50/1996, fiind abrogate prin nr.OG 83/2000.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și art. 312 al. 3 teza finală Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței criticate.
Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Galația criticat hotărârea primei instanțe invocând de asemenea, Decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale, potrivit căreia Înalta Curte de casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
A mai invocat faptul că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate prin nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, ulterior salarizarea magistraților realizându-se în baza nr.OUG 177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003, iar pentru personalul auxiliar de specialitate au fost abrogate prin nr.OG 8/2007.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile în sensul celor arătate mai sus.
Nu a fost formulată întâmpinare.
Examinând recursurile astfel declarate potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea le apreciază ca nefondate pentru următoarele considerente:
Privind pretențiile formulate, la data de 10 martie 2008, s-a pronunțat Decizia nr. 21/10.03.2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară Deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Referitor la apărarea formulată de către recurent cu privire la faptul că ulterior, Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin G nr. 8/2007, instanța nu o reține ca întemeiată.
Astfel, se observă că decizia nr. 21/10.03.2008 a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007, deci, la data pronunțării deciziei, se cunoșteau prevederile acestei ordonanțe și, totuși, instanța superioară a recunoscut dreptul categoriilor respective de personal de a beneficia de sporul de 50%. Situația învederată de către pârâtă ar fi putut fi luată în considerare numai în situația în care ar fi fost abrogată Legea nr. 50/1996 după pronunțarea deciziei în cadrul recursului în interesul legii. Odată interpretat actul normativ de către instanța superioară, nici o altă instanță nu poate da o interpretare diferită, pe baza unor norme legislative existente deja la data pronunțării întrucât s-ar diminua în tot efectul și importanța unui recurs în interesul legii.
Această interpretare rezultă chiar din considerentele deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că "rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței ( art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 23 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
Cât privește noțiunea de "discriminare", avem în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, "Duchez contra Franței", Decizia din 6 decembrie 2007, "Beian contra României", 59).
A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului".
Chiar și prin decizia nr. 838/27.05.2009 invocată de către recurenți, Curtea Constituțională arată clar faptul că,- apare evident faptul că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 Cod procedură civilă - nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice". Mai arată Curtea Constituțională că,- efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională".
În consecință, pentru toate considerentele arătate mai sus și în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Galați împotriva sentinței civile nr. 811/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de instituțiile pârâte MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 811/19.05.2009 a Tribunalului Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 09 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/14.12.2009
: 7 ex.//21.12.2009
Fond:/
Asistenți judiciari: /-
Comunicat 5 ex.//_________________
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Mihaela Neagu
