Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1257/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1257/
Ședința publică din 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.123/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimații - pârâți STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, intimatul - chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimații - reclamanți, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, jud. C, )., cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, G, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle, jud. T, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria de Vede, jud. T, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, toți cu domiciliul ales în G,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul - pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE consilier juridic, în baza împuternicirii depusă la dosar, lipsă fiind intimații - reclamanți și intimații - pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentului, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 123/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respinsă acțiunea împotriva acestui pârât pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții procurori si personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați:, G, (fostă ), în contradictoriu cu pârâtele Parchetul de pe langa Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe langa Tribunalul Galați, Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților procurori indemnizații (salarii) egale cu ale procurorilor din cadrul DIICOT începând cu data de 26.11.2004 și în continuare până la încetarea cauzei de discriminare, actualizate cu indicele de inflație la data plății și dobânda aferentă.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, personal auxiliar, salarii egale cu ale grefierilor din cadrul DIICOT începând cu data de 26.11.2004 și în continuare până la încetarea cauzei de discriminare, actualizate cu indicele de inflație la data plății și dobânda aferentă.
Au fost obligate pârâtele la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice ca nefondată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 7911/121/26.11.2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții procurori si personal auxiliar de specialitate, G, (fostă ), au solicitat obligarea paraților Parchetul de pe langa Curtea de APEL GALAȚI,Parchetul de pe langa Tribunalul G, Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie si Statul R prin Ministerul Finantelor Publice B la inlaturarea discriminarii ca urmare a neacordarii de indemnizatii legale cu cele ale procurorilor si personalului de specialitate din cadrul DIICOT, repararea prejudiciului cauzat prin plata acestor drepturi incepand cu 01.01.2005, plata dobanzii legale aferente sumelor solicitate, indexarea acestora incepand cu 01.01.2005 pana la data platii efective, precum si efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetele de munca ale reclamantilor.
Invedereaza ca procurorii ( magistrații DIICOT ) si personalul auxiliar din aceiasi structura beneficiază de o indemnizație superioara de a celorlalți magistrați si personal auxiliar in condițiile in care rațiunile legiuitorului la instituirea acestei indemnizații nu sunt valabile si pentru faza judecații acest lucru apărând ca nefiresc si nelegal, faza in care iau parte atat judecatori cat si procurorii de pe langa aceste instante, desigur asistati de personal auxiliar corespunzator.
Statutul conferit magistratilor de Constituția României da putere in statul drept salariul acestora nu poate fi inferior celui primit de o structura speciala creata pentru îndeplinirea unor acte prealabile judecații.
Pentru eliminarea discriminării au solicitat reclamanții -magistrati procurori si personal auxiliar obligarea pârâților la plata diferențelor salariale existente in prezent.
In drept au invocat reclamanții Constituția României art. 16, Declarația Universala a Drepturilor Omului -art.7, Protocolul 12 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului - art. 1, OG 137/2000 - art. 1 al. 2 lit. e pct. J, art. 2 al. 1, Decizia Curții Constituționale 1/08.02.1994, Legea 53/2000
Au depus la dosar in sustinere o serie de acte si inscrisuri.
Parata Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondata motivat de faptul ca discriminarea ce ar exista in raport de salarizarea procurorilor DIICOT si ceilalti procurori, pârâta a apreciat ca nu exista aceasta discriminare deoarece acești procurori sunt asimilați procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, astfel ca, apreciază pârâta ca nefondata si aceasta solicitare.
A formulat de asemenea, cerere de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice prin care a solicitat obligarea acestuia la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public aferent anului 2007 deoarece potrivit HG 736/2006 instantele judecatoresti sunt finantate integral de la bugetul de stat iar acesta potrivit art. 19 din Legea 500/2002 are atributii privind coordonarea si elaborarea rectificarilor necesare la bugetele ministerelor.
A mai invocat de asemenea exceptia inadmisibilitatii actiunii si necompetenta materiala a Tribunalului G motivat de faptul ca actiunea se bazeaza pe OG 137/2000 iar potrivit art. 27 competenta materiala apartine instantelor de drept comun.
Prin intampinare parata MFP a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei MFP.
Analizând cererile reclamanții si susținerile paraților din intampinari precum si actele dosarului tribunalul a retinut următoarele:
În prezenta cauză, reclamanții procurori si personal auxiliar își desfășoară activitatea în cadrul paratei Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justititie și sunt salarizați pentru munca prestată de către acesta, în calitate de angajator.
Reclamantii sunt angajatii altor institutii si nu se afla in raporturi de munca cu parata MFP respectiv nu subzista obligatia de plata a drepturilor salariale in sarcina paratei MFP sens in care va respinge actiunea si cererea de chemare in garantie in contradictoriu cu MFP pentru lipsa calitatii procesual pasive a acesteia.
Raporturile de munca si caracterul salarial al pretentiilor solicitate impun si competenta materiala a Tribunalului G potrivit art.2 lit.c din pr.civila precum si art.284 din Codul muncii.
Cererile părților sunt solicitate in baza OG 137/2000, ca urmare a aplicării unui tratament discriminatoriu si nu in baza unor texte legale in vigoare la acest moment. Reclamanții susțin ca au fost discriminați de legiuitor prin diferite reglementari legale.
Se impune, in prealabil, a se stabili daca instanța de judecata are puterea si competenta de a constata sau măcar de a verifica daca un text de lege este sau nu discriminatoriu, mai exact, daca se poate supune controlului judecătoresc opțiunea legiuitorului de a da unei anumite categorii profesionale un drept si de a nu acorda alte categorii profesionale acest drept.
Tribunalul înlătură aceasta susținere si considera ca poate verifica daca exista sau nu discriminare in textele de lege invocate in urma căreia reclamanții solicita despăgubiri civile si asta deoarece art. 2 din OG 137/2000 atunci când definește noțiunea de discriminare arata ca prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de rasa, naționalitate, etnie limba, religie, categorie sociala etc. care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate a drepturilor omului si libertăților fundamentate sau a drepturilor recunoscute de lege in domeniu politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice." Prin urmare, daca analizam acest text rezulta ca poți fi discriminat intr-un drept recunoscut de lege, dar poți fi discriminat si in alte drepturi. Aceasta rezulta din exprimarea " care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii. a drepturilor omului. sau drepturilor recunoscute de lege in toate domeniile". Prin urmare nu este obligatoriu ca dreptul sa fie clar recunoscut de lege deci poate fi orice alt drept. Aici reclamanții invoca ca sunt discriminați de legiuitor atunci când a dat una sau mai multe legi.
Discriminarea poate izvorî chiar si din lege. OG 137/2000 apăra pe toți cetățenii de orice fel de discriminare in modul de exercitare a drepturilor lor (recunoscute de lege sau drepturile fundamentale) dar si de discriminările rezultate din lege fara o rațiune fireasca, logica, raționala si de bun simt.
In acest sens sunt si dispozițiile art. 2 alin. 1 unde se arata ca prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere etc. precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect înlăturarea, recunoașterii, folosinței, exercitării.". Prin urmare discriminarea poate rezulta din orice chiar si din lege! La art. 18 alin.1 din OG 137/2000 se prevede ca unul din rolurile CNCD este si acela de armonizare a dispozițiilor din cuprinsul actelor normative care contravin principiului nediscriminării si pot fi verificate prin aceasta perspectiva de CNCD sau de instanțe pe cale incidentala.
Având in vedere plenitudinea de jurisdicție a instanțelor precum si dispoziția legala menționata apreciem ca prin intermediul instanțelor judecătorești se poate constata pe cale incidentala ca o anumita lege reglementează in mod discriminatoriu anumite drepturi si poate repara prejudiciile aduse persoanei discriminate prin despăgubiri.
Toate cererile reclamanților vizează acordarea de drepturi bănești in mod preferențial pentru anumite persoane cu excluderea nefireasca si fara o explicația logica a magistraților-procurori reclamanti.
Pentru a analiza daca exista sau nu o discriminare adusa magistraților procurori, categoria din care fac parte reclamanții, trebuie găsit criteriul si rațiunea legiferării, scopul legii. Odată găsit acest criteriu putem determina sfera persoanelor cărora li se aplica respectiva reglementare si găsind
sfera persoanelor putem constata mai apoi daca anumite persoane sau categorii profesionale/sociale etc. Sunt sau nu justificat excluse si daca sunt excluse trebuie analizat in final cauza excluderii si utilitatea acestei excluderi.
Constatam ca procurorii DIICOT si personalul auxiliar aferent sunt asimilați Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție conform OUG 43/2002 si Legii 508/2004.
Sunt asimilați procurori si personal auxiliar care au grad de Judecătorie, Tribunal sau C de Apel ca procurori si personal ai Parchetului de pe langa ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție fara o justificare concretă. Singura explicație logica a acestei soluții adoptate de legiuitor ar fi aceea de gravitate si specificitate a faptelor cercetate de procurorii DIICOT.
Dispozițiile legale creează o discriminare evidenta intre participanții la înfăptuirea justiției intre procurorii si personalul DIICOT si ceilalti procurori si grefieri in cadrul aceleiasi profesii.
Nu ne putem insa subroga in voința legiuitorului pentru a stabili modul in care sa fie retribuite profesiile, dar putem insa verifica daca prin asimilarea procurorilor si personalului auxiliar de Judecătorie, Tribunal sau C de Apel ca procurori ai Înaltei Curți de Casație și Justiție legiuitorul nu creează un tratament preferențial acestora cu excluderea nejustificata a categoriei magistraților - judecători si ceilalti procurori -, personal auxiliar fără ca aceasta excludere sa fie necesara si ceruta de un interes public. Așa cum am mai amintit discriminarea poate apărea si in cadrul unor categorii profesionale diferite si aceasta deoarece important este sa nu fim in situații absolut identice pentru a putea fi discriminați, ci sfera persoanelor reglementate se determina funcție de criteriul reglementarii ( scopul legii care instituie un avantaj). Atât timp cât aceste persoane din cadrul DIICOT nu au nicio specializare, nicio calificare deosebită și nici nu au fost selectați printr-un examen aparte, atunci singurul scop al legiuitorului in crearea unui asemenea avantaj este al specificității, naturii faptelor cercetate de procurorii DIICOT. Aceasta excludere nu apare ca rațională.
Prin urmare suntem din nou pe tărâmul dispozițiilor art. 2 din OG 137/2000 in sensul ca suntem in prezenta unei discriminări deoarece se creează o excludere ce are ca efect înlăturarea unui drept.
de aceste considerente instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea împotriva acestui pârât pentru lipsă calitate procesuală pasivă. A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați.
A fost admisă acțiunea formulată și obligați pârâții să plătească reclamanților procurori indemnizații (salarii) egale cu ale procurorilor din cadrul DIICOT începând cu data de 26.11.2004 și în continuare până la încetarea cauzei de discriminare, actualizate cu indicele de inflație la data plății și dobânda aferentă. Va obliga pe pârâți să plătească reclamanților, personal auxiliar, salarii egale cu ale
grefierilor din cadrul DIICOT începând cu data de 26.11.2004 și în continuare până la încetarea cauzei de discriminare, actualizate cu indicele de inflație la data plății și dobânda aferentă. Au fost obligate pârâtele la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice ca nefondată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
- hotărârea instanței de fond fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe;
A considerat ca fiind competentă în soluționarea pricinii instanța de drept comun, Judecătoria Galați, și, fiind o acțiune în pretenții, se impunea a fi timbrată la valoare;
- instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea sa la plata drepturilor salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut pentru funcțiile de procurori și personalul auxiliar din cadrul DIICOT, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea reclamanților fiind formulată pentru perioada începând cu 01.01.2005.
Pe fondul cauzei, nu există discriminare întrucât lipsește orice dispoziție imperativă privind asimilarea salarizării reclamanților cu cea a procurorilor din cadrul DIICOT, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.2 al.2 din nr.OG137/2000.
Prevederile criticate au un scop legitim iar metodele de realizare a acestui scop sunt adecvate și necesare, pentru structura DIICOT care funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție salarizarea efectuându-se potrivit coeficienților de multiplicare corespunzători nivelului parchetului din cadrul Ministerului Public.
- instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației, recurentul-pârât neputând să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate iar acordarea unor sume de bani ca o consecință a indicelui de inflație reprezintă o obligație imposibilă, în afara surselor de finanțare alocate prin lege.
- instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în situația în care a admis acțiunea reclamanților;
Obligația de garanție există avându-se în vedere finanțarea activității parchetelor de la bugetul de stat și rolul ce revine Ministerului Finanțelor Publice în elaborarea proiectului de buget și a proiectelor de rectificare bugetară.
În drept și- întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.3, 6 și 9 Cod procedură civilă.
Recursul astfel declarat a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr. 7911/121/23.04.2008, prin încheierea de ședință din 01.07.2008 dispunându-se declinarea competenței de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție
Prin decizia civilă nr.458/22.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL GALAȚI.
Drept urmare, recursul fost reînregistrat sub nr.263/44/24.02.2009 pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Nu au fost formulate întâmpinări în cauză.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat cu următoarea motivare:
Excepția necompetenței materiale a instanței de fond ca instanță competentă să soluționeze litigiile de muncă astfel cum a fost invocată de recurentul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, nu poate fi primită.
Este adevărat că reclamanții magistrați nu au încheiate contracte individuale de muncă dar aceștia se află totuși într-un raport de muncă sui generis cu statul, deci există un raport de muncă special iar pentru munca prestată primesc un salariu cu titlu de indemnizație.
Ori și acestei categorii de "salariați" le sunt aplicabile într- anumită măsură reglementările Codului muncii privind drepturile salariale, OUG nr.27/2006 și Legea nr. 303/2004 folosind noțiunile de salarizare a judecătorilor și procurorilor.
De altfel dispozițiile art. 295 (2) din Codul muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reflementăr4ilor speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Și în ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de același recurent - pârât, aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
In susținerea excepției pârâtul a invocat obiectul acțiunii, respectiv că prin acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege prin care se tinde la modificarea actelor normative, acțiunea are caracter inadmisibil în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pretențiile reclamanților s-ar circumscrie așadar unei probleme de legiferare și reprezintă opțiunea legiuitorului să aprecieze și să stabilească ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați.
A accepta o asemenea excepție după modul în care a fost invocată și argumentată, ar însemna să nu mai poată fi analizat fondul juridic litigios, aducându-se atingere principiului liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în accepțiunea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei, recursul declarat este găsit întemeiat pentru următoarele considerente:
Intimații - reclamanți au îndeplinit sau îndeplinesc funcțiile de procurori și de personal auxiliar de specialitate în cadrul intimatului - pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
Salarizarea categoriei magistraților este reglementată prin dispozițiile OUG nr.27/2006, astfel cum au fost aprobate prin Legea nr.45/2007 iar a personalului auxiliar de specialitate prin dispozițiile OG nr.8/2007.
Pe de altă parte,înființarea, organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reglementată de Legea nr.508/2004, ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art.3 din nr.OUG27/2006, udecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din actul normativ.
Conform art.11 alin.1 din același act normativ, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6 - 13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Prin urmare, diferența de tratament în salarizarea celor două categorii de personal decurge din situarea acestora pe poziții diferite în ceea ce privește gradul instanței sau parchetului la care funcționează.
Câtă vreme reclamanții nu se află în situații analoage sau comparabile cu procurorii din cadrul, curtea constată că nu poate fi reținută existența discriminării, în condițiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în jurisprudența sa că diferența de tratament devine discriminare în sensul art.14 din Convenție numai atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță însă diferența de salarizare în cadrul categoriei profesionale a magistraților rezultă din gradul diferit al instanței sau parchetului în care aceștia funcționează.
Principiul instituit prin dispozițiile art.3 al.1 din OUG nr.27/2006 este acela al salarizării judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților asistenți în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din ordonanța de urgență.
Prin acțiunea de față, intimații - reclamanți au invocat existența unei discriminări privind modalitatea de salarizare a acesteia în raport cu cea prevăzută pentru procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, salarizați potrivit art.II raportat la art.6-13 al.1 de la lit.A din anexa la OUG nr.27/2006, în raport de funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Numai că, pentru asemenea structuri legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile art.75 și 80 din Legea nr.304/2004 ca acestea să funcționeze în cadrul Ministerului Public la nivelul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, situație ce corespunde unei modalități de salarizare diferită după nivelul parchetului, potrivit principiilor instituite de art.3 al.1 din OUG nr.27/2006, cu modificările ulterioare.
Intimații - reclamanți au funcționat și funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, față de aceștia devenind incidente dispozițiile înscrise la pct.25-31 din Anexa la OUG nr.27/2006 cu modificările ulterioare, potrivit funcțiilor îndeplinite.
De menționat că nu s-a făcut dovada instrumentării de către reclamanți și intervenienți a cauzelor date în competența structurilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Discriminarea nu rezultă din posibilitatea magistraților de a participa la soluționarea unor asemenea cauze, ci din îndeplinirea efectivă a acelorași acte de cercetare și soluționare ca și procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sau Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin OG nr.137/2000.
Potrivit art.1 din OG nr.137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr.818/20908 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din OG nr.137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000, și anume prevederile art.1 art.2 al.(3) și art.27 al.(1) lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 al.(4) din Constituție, precum și prevederile art.61 al.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția-art.126 al.(1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Față de caracterul nefondat al pretențiilor astfel formulate, nu se mai impune a fi examinate celelalte motive de recurs având caracter subsidiar ori accesoriu capătului de cerere principal, referitoare la actualizarea sumelor nedatorate ori modalitatea de soluționare a cererii de chemare în garanție a intimatului Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință, pentru considerentele arătate în sensul dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă va fi admis recursul declarat de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.123/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Va fi modificată în parte sentința civilă recurată, va fi respinsă acțiunea formulată de reclamanții, (), G, ca nefondată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.123/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.123/28.01.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, jud. C, )., cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, G, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle, jud. T, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria de Vede, jud. T, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, toți cu domiciliul ales în G,-, jud. G, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /21.12.2009
:DC/35 ex/28.12.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/ C-tin
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
