Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1261/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1261/
Ședința publică din 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați,-, -, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva sentinței civile nr.604/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL G, cu sediul în G,-, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă;
Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că recurenții au solicitat judecarea în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.604/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, - prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Galați.
A mai fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 27.03.2008, reclamanții, i-au chemat in judecata pe pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați solicitând:
- obligarea pârâților la plata în solidar a diferențelor de drepturi salariale, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 01.10.2004 - 31.12.2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG nr. 123/2003;
- pentru perioada 01.01.2005 - 30.09.2005, la valoarea de referință sectorială de 264,70 lei, conform OG nr. 9/2005;
- pentru perioada 01.10.2005 - 31.01.2006, la valoarea de referință sectorială de 297,40 lei, conform OG nr. 9/2005;
- pentru perioada 01.02.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială de 312,30 lei, conform OG nr. 3/2006;
- pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG nr. 3/2006.
Solicită și obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
In temeiul art.21 al. 3 din OG 137/2000 solicită citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
In motivare, au arătat că au calitatea de magistrați, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.
Astfel, potrivit OG 3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006, era de 312,3 lei, iar Ordonanța 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Ordonanța 27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Stabilirea prin Ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege, la o anumită perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă, nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Ordonanța 27/2006 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 al.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit.i se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectiv sunt Ordonanța de Urgență a Guvernului 123/2003, OG 9/2005 și OG 3/2006.
Mai menționează reclamanții că există practică judiciară în sensul solicitat de ei, de asemenea Consiliul Superior al Magistraturii și-a exprimat opinia că magistrații sunt incluși în cadrul persoanelor care dețin demnități publice.
Pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată. S-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, a necompetenței materiale a instanței, lipsei de obiect a cauzei pentru anul 2004, excepții soluționate prin încheierea din 12.05.2008.
În motivare a arătat că personalul din justiție a beneficiat de aceeași valoare de referință sectorială prevăzută de lege ca și autoritatea legislativă și cea executivă până la apariția legii 347/2003, prin care s-a aprobat OUG 177/2002, când s-a stabilit că indemnizațiile magistraților se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa 1 ordonanței. Dispozițiile contrare ale legilor anterioare au fost abrogate.
Consideră că actele normative care stabilesc drepturile salariale ale personalului din justiție au fost emise cu respectarea dispozițiilor Constituției și ale Legilor 303/2004 și 24/2000.
De asemenea, OUG 177/2002 și OUG 27/2006 au fost aprobate prin lege și au forța juridică a acesteia, potrivit normelor de tehnică legislativă. Iar efectul acestora a fost de majorare a salariilor, iar nu de diminuare a lor. Principiul echilibrului între puterile statului nu presupune și reglementarea drepturilor salariale în mod egal.
Pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice
La termenul din 12.05.2008 instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerul Economiei și Finanțelor Publice
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții exercită funcții de magistrați fiind salarizați conform OUG 27/2006 și OUG 8/2007. Potrivit acestor ordonanțe coeficientul de referință sectorială este diferit de cel prevăzut de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Este de necontestat că în perioada anterioară legea a prevăzut valori de referință egală între demnitari și personalul din justiție, dar prin Legea 347/2003, prin care s-a aprobat OUG 177/2002 s-a modificat această prevedere, în sensul că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență."
De reținut că această modificare a fost făcută prin lege, în condițiile în care Ordonanța 177/2002 prevedea că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, ca urmare nu se pune problema încălcării principiului ierarhiei actelor normative.
Potrivit art. 74 din legea 303/2004:
(1) Pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
(2) Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
Nici Constituția României, nici Legea 303/2004, nici vreo altă lege în vigoare, nu prevede că personalul care lucrează în autoritatea judecătorească trebuie să aibă aceeași valoare de referință sectorială cu personalul din autoritățile legislativă și executivă.
Faptul că a fost diminuată aceasta nu înseamnă că au fost diminuate drepturile salariale, întrucât salariul se calculează în funcție de coeficienții de multiplicare și de celelalte sporuri prevăzute de lege, iar efectul fiecărei ordonanțe sau legi de salarizare apărute după anul 2000 fost de creștere a salariilor.
Principiul egalității nu presupune și uniformitate, așa cum nici personalul din cadrul justiției nu are același salariu, acesta variind în funcție de circumstanțele personale ale fiecăruia.
În consecință acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată, respingerea celui de-al doilea capăt de cerere fiind consecința firească a respingerii capătului principal.
Instanța a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât acesta nu are în atribuții întocmirea bugetului pentru primii 3 pârâți, pentru a prevedea fondurile necesare plății. Potrivit disp. HG 736/2003, art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 și art.19 din Legea 500/2002, acesta are atribuții privind finanțarea, coordonarea, aprobarea și rectificarea bugetelor pârâților în cauză, însă nu are nici o obligație de garanție față de ordonatorii de credite.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții, și, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Instanța nu a avut în vedere faptul că valorile de referință sectorială aplicabile demnitarilor și personalului din justiție anterioare apariției OUG nr.177/2002, erau egale.
Deși modificarea valorii de referință sectorială a indemnizațiilor cuvenite magistraților s-a făcut prin lege, aceasta s-a făcut în mod discriminatoriu, considerând în mod evident inechitabilă și neconstituțională valoarea de referință magistraților de 280 lei față de 405 lei cât este cea din organele puterii legislative și executive.
Și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost promovată.
Prin întâmpinare, intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală, avându-se în vedere modalitatea de reglementare a valorii de referință sectorială la calcularea salariilor magistraților, prin lege putând fi instituite tratamente juridice diferite în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate.
A distinge nu înseamnă a discrimina iar diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare, instanța investită cu un litigiu neputând să adauge la lege.
Recursul astfel declarat a fost înregistrat sub nr. 1612/121/18.06.2008 pe rolul Curții de Apel Galați, prin încheierea de ședință din data de 13.08.2008 dispunându-se scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare în conformitate cu prevederile art. II al. 1 și 2 din OUG nr. 75/2008.
Ulterior, prin Decizia civilă nr. 1747/19.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, urmare a declarării ca fiind neconstituționale prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008 prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
În consecință, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr.461/44/24.03.2009.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 02.06.2009 instanța de recurs a dispus amânarea judecății cauzei în vederea complinirii lipsei semnăturii reclamanților și, de pe cererea de recurs.
În acest sens, recurenții - reclamanți au fost citați cu mențiunea de a semna cererea de recurs sub sancțiunea anulării ( citații filele 20, 28 dosar recurs), procedura de citare îndeplinindu-se prin comunicarea actului în mod personal.
Cum neregularitatea invocată nu a fost complinită, în condițiile art.3021al.1 lit.d coroborat cu art. 133 al.2 Cod procedură civilă, cererea de recurs este nulă iar recursul va fi anulat ca atare.
În ceea ce privește recursul declarat de ceilalți reclamanți curtea îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Pretențiile formulate în cauză de recurenții-reclamanți vizează modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite, prin raportare în mod concret la valoarea de referință sectorială și cuantumul diferit al acesteia față de cel recunoscut prin lege funcțiilor de demnitate publică aparținând puterii legislative și puterii executive, pentru perioada în care și-au desfășurat activitatea în calitate de procurori în cadrul intimatului - pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
În primul rând trebuie menționat faptul că modul de salarizare al magistraților, personalului auxiliar de specialitate și celui conex este prestabilit prin lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
Pentru magistrații - procurori în perioada de referință 2004 - 2007 sistemul de salarizare a fost reprezentat printr-o serie de acte normative respectiv nr.OUG177/2002, începând cu 1 ianuarie 2003 și nr.OUG27/2006 începând cu luna aprilie 2006 astfel cum a fost aprobată și completată prin Legea nr. 45/2007.
În referire la.OUG nr.177/2002, este adevărat că inițial, prin art.2 al.1 s-a prevăzut ca indemnizația pentru magistrați să se stabilească pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale.
Asemenea prevederi au fost însă modificate prin articolul unic din Legea nr.347/2003 de aprobare a nr.OUG177/2002, prin care s-a prevăzut ca indemnizațiile pentru magistrați să se stabilească pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa Iao rdonanței de urgență modificată și completată.
Așadar, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 347/2003, respectiv 25.07.2004, valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost prevăzută în mod distinct față de funcțiile de demnitate publică alese și numite prin anexa nr. I la.OUG nr.177/2002.
Asemenea prevederi au fost menținute prin dispozițiile art.3 alin.1 din nr.OUG27/2006 cu modificările și completările ulterioare, și anexa ordonanței de urgență.
Ulterior, valoarea de referință sectorială avută în vedere la calcularea salariilor pentru magistrați a fost corectată periodic în baza art. 3 alin.1 lit.e din nr.OUG123/2003, art.1 al.1 și 2 al.2 din OG nr.238/2005.
În ceea ce privește majorările aplicate în baza OG nr.3/2006, acestea au fost prevăzute doar pentru personalul care a ocupat funcție de demnitate publică stabilit potrivit anexelor II/2 la Legea nr.154/2008, în referire strictă la funcțiile de procuror general, prim adjunct al procurorului general și adjunct al procurorului general din cadrul pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Prevederi asemănătoare au fost stabilite prin art.1 nr.OG10/2007 în referire la anexele II/2 din Legea nr.154/2008 în referire la aceleași funcții.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG 137/200.
Potrivit art.1 din nr.OG137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din nr.OG137/2000,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000, și anume prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.(1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Prin Decizia nr.838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Mai mult Curtea Constituțională a considerat că acordarea unor drepturi sau sporuri peste cele prevăzute de lege ar însemna ca instanța să-și depășească atribuțiile puterii judecătorești.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.604/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamanții și pentru lipsa semnăturii.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați,-, -, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva sentinței civile nr.604/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /24.12.2009
:DC/8 ex/28.12.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
