Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1274/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie,de conflicte de muncă
și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 1274/ DOSAR NR-
Ședința publică din 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif judecător
- - - judecător
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL COVASNA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr.630 din 25 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL COVASNA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2009 când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.630/25.06.2009, pronunțată de TRIBUNALUL COVASNA, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL COVASNA, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL COVASNA, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și pe cale de consecință:
A obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL COVASNA să plătească reclamantei începând cu data de 6 martie 2008 până la data de 25 iunie 2009, data pronunțării prezentei hotărâri, și în continuare și pe viitor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută de bază lunară, actualizat în raport de indicii de inflație la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A obligat pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
A obligat pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate de reclamantă.
A respins cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
A respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art.19 din 500/2002, MFP esdte autoritatea care coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, a legiulor de rectificare, a oricăror reglementări normative vizând alocarea de credite bugetare, inclusiv aprobă deschiderile de finanțare.
Calitatea procesuală pasivă a acestei instituții decurge și din prevederile art. 1 din OG nr. 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 față de care executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele alocate de aceasta prin bugetele entităților debitoare.
Prin urmare excepția este neîntemeiată urmând a se dispune respingerea ei.
Abordând fondul cauzei, de observat că, potrivit copiei carnetului de muncă de pe fila 8, reclamanta este angajata Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL COVASNA, în profesia de specialist T aplic. Soft.
Conform dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat art. 47 din Legea nr.50/1996.
Instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care prevăd că: " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% solicitat prin prezenta acțiune fiind un drept de creanță este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Pretențiile reclamantei se întemeiază pe un serviciu deja prestat, constituind un bun în sensul practicii CEDO, astfel cum rezultă din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.
Referitor la apărările pârâților instanța mai reține că legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu Constituția fiind actul normativ cu forța juridică superioară tuturor celorlalte acte normative, care emană de la organul suprem al puterii de stat.
Este adevărat că prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, art. 47 fost abrogat, dar procedându-se în această manieră se constată că abrogarea nu produce efecte juridice întrucât OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind astfel în contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privitor la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 56 pct.2).
Potrivit art. 108 al. 3 din Constituție " ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de acestea". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicată".
Cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea 24 /2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, " modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte".
În această situație este inadmisibil ca un drept care este stipulat printr-o lege să nu poată fi concretizat în este nelegală.
În plus, față de aceste considerente instanța reține că potrivit disp. Deciziei nr. XXI pronunțată de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii la data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 teza finală din Codul d e proc.civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii "este obligatorie pentru instanțe".
Ori, problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate mai sus prin decizia susmenționată, astfel încât acțiunea va fi admisă în parte.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea referitoare la plata și "pentru viitor", instanța a reținut că această cerere este întemeiată deoarece drepturile salariale constituie prin excelență " prestări perioadice" în înțelesul art. 110 Cod proc.civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate înainte de termen".
Prin Legea nr.45/2007 a fost aprobată OUG 27/2006 de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, iar decizia de recurs în interesul legii este ulterioară intrării în vigoare a Legii 45/2007 și vizezează interpretarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996.
Față de considerentele de drept și de fapt expuse, instanța a admis în parte acțiunea, sens în care a obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE și JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL COVASNA să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, cum s-a solicitat.
De asemenea instanța a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile necesare achitării drepturilor solicitate, întrucât potrivit art.131 pct.1 din Legea nr.303/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar MFP conform art.19 din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație a fost admisă de instanță în bază disp.art.1082 cod civil și art. 161 alin.(4) din Codul Muncii, întrucât prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constânsd în diferența de valoare ca urmare a inflației și a lipsaei de folosință a banilor.
Capătul de cerere privind obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei va fi admisă în baza dispozițiilor art.1- 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
Cererile de chemare în garanție a MFP, formulate în apărare de pârâți, instanța le-a găsit înadmisibile având în vedere că acest minister a fost chemat în judecată prin cererea introductivă de reclamantă în calitate de pârât, astfel se vor respinge.
S-a respins și pretenția vizând acordarea dobânzii legale, obiectul cauzei nefiind de natură comercială în accepțiunea art. 1084 civ.
Pe de altă parte, paguba înregistrată de reclamantă se va acoperi integral prin actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație.
Cum cheltuieli de judecată nu au fost solictate și cum principiul disponibilității care guvernează procesul civil nu poate fi nesocotit, acestea nu au fost acordate.
mpotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL COVASNA, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV critică hotărârea pentru respingerea nelegală a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, pentru actualizarea greșită a drepturilor bănești cu rate inflației și pentru obligarea pârâților să opereze dreptul dobândit în carnetul de muncă al reclamantei.
O altă critică, vizează neaplicarea dispozițiilor deciziei nr.21/10 martie 2008 pronunțată în recurs în interesul legii întrucât la data de 27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României.
De asemenea se susține că reclamanta nu face parte din categoria magistraților și a personalului auxiliar din sistemul judiciar.
Recurenții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL COVASNA,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV critică hotărârea recurată solicitând ca în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din Codul d e procedură instanța să facă aplicarea dispozițiilor Deciziei nr.21/2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.De asemenea se critică hotărârea,pentru plata nelegală pe viitor a drepturilor salariale solicitate, pentru operarea acestora în carnetul de muncă, pentru actualizarea lor cu rata inflației și pentru respingerea nelegală a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În drept se invocă prevederile art.304 și art.304 indice 1 cod procedură civilă.
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice C, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta solicitând respingerea capătului de cerere privind acordarea sporului și pe viitor.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate și prin prisma prevederilor art.304 indice 1 cod procedură civilă, instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
De altfel tocmai pentru acest considerent, cererea de chemare în garanție a acestei părți care urmărea același scop, a fost corect respinsă,întrucât a rămas fără obiect.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corect aaa dmis acțiunea. Critica referitoare la faptul că reclamanta nu face parte din categoria magistraților și a personalului auxiliar din sistemul judiciar este înlăturată de curte având în vedere dispozițiile art.37 și urm. din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, se va aprecia, că în mod corect acțiunea a fost admisă.
Critica referitoare la actualizarea drepturilor bănești cu indicele de inflație,este nefondată având în vedere că aceasta este fundamentată tocmai pe păstrarea valorii reale a obligației bănești la data executării.
Referitor la plata drepturilor și pe viitor se constată că drepturile salariale constituie prin excelență prestări periodice în înțelesul art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate înainte de termen.
De asemenea, critica referitoare la înscrierea în carnetul de muncă a drepturilor bănești, obținute prin hotărârea recurată, este înlăturată pe considerentul că, orice modificare intervenită cu privire la drepturile salariale se înscrie în carnetul de muncă conform decretului nr.92/1976.
Referitor la regimul juridic și efectele Deciziei nr.838/27 mai 2009 referitoare la conflictul dintre Puterea Judecătorească pe de o parte și celelalte puteri constituționale pe de altă parte, atât doctrina, cât și jurisprudența constituțională sunt unanime în sensul că, potrivit art.147 alin. ultim din Constituție, efectele se produc numai pentru viitor, iar întinderea efectelor acoperă exclusiv comportamentul criticat de Curtea Constituțională prin decizia respectivă.
Curtea Constituțională a criticat atitudinea Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia recursurilor în interesul legii, instanța de control constituțional apreciind că organul suprem al puterii judecătorești a nesocotit principiul separației puterilor în stat prin unele decizii pronunțate de Secțiile Unite ale ÎCCJ în recurs în interesul legii, adică în demersul de unificare a practicii judiciare a instanțelor de judecată. Ca atare, Decizia nr.838/2009 a Curții Constituționale este opozabilă numai Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Numai această atribuție constituțională a ÎCCJ a fost criticată de Curtea Constituțională prin Decizia nr.838/2009, cu trimitere explicită la deciziile pronunțate în recurs în interesul legii prin care ÎCCJ - Secțiile Unite a formulat interpretări ale unor prevederi legale în sensul constituirii unor norme juridice noi - interpretare cunoscută în doctrină sub denumirea "lex tertia". Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională reproșează că, în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute în art.126 alin.3 din Constituția României, ÎCCJ ar fi depășit, prin deciziile de interpretare pronunțate și menționate în cuprinsul nr.838/2009 a Curții Constituționale, sfera interpretării juridice și ar fi intrat în atribuția de legiferare ce aparține Parlamentului ca organ reprezentativ suprem învestit de Constituție cu atribuția esențială de adoptare a legilor.
La un astfel de reproș făcut de Curtea Constituțională, efectele deciziei de constatare a conflictului între puteri (în sensul art.146 lit.e din Constituție) nu pot retroactiva cu privire la deciziile pronunțate în recurs în interesul legii care au născut conflictul în autorități, ci dispozitivul deciziei instanței constituționale impune ÎCCJ- Secțiile Unite să își reconsidere jurisprudența constituită în deciziile de unificare a practicii judiciare în așa fel încât deciziile în recurs în interesul legii să nu mai conducă la încălcarea atribuțiilor exclusive ale altei puteri constituționale, anume la încălcarea atribuțiilor exclusive ale Parlamentului în cazul concret.
În absența unei noi decizii în recurs în interesul legii pe care să o fi pronunțat între timp ÎCCJ - Secțiile Unite, adică după publicarea Deciziei nr.838/2009 în Monitorul Oficial, instanțele ordinare, cum este și cazul Tribunalului Brașov în litigiul de față, au obligația legală de a respecta dispozițiile cuprinse în deciziile pronunțate de ÎCCJ- secțiile Unite în recurs în interesul legii, așa cum impune art.329 alin.3 teza ultimă din Codul d e procedură civilă.
Curtea înlătură apărările invocate de recurentă prin invocarea deciziei Curții Constituționale pronunțată în ședința din 27 mai 2009 prin care s-a pronunțat asupra cereri de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte, și în temeiul principiului previzibilității.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin 1 cod procedură civilă curtea va respinge recursurile ca nefondate și va menține ca legală hotărârea recurată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice C în calitate de reprezentantă în teritoriu pentru Ministerul Finanțelor Publice, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL COVASNA - prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.630/M/2009 pronunțată de TRIBUNALUL COVASNA, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Dorin Rizea
- - - - -
GREFIER,
Red. /30.10.2009
Dact. /10.11.2009
- 7 exemplare -
Jud. Fond -
-
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorin Rizea, Mihail
