Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 128/R/2009
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte Curtea de Apel Cluj
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1669 din 15.07.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată INTERNATIONAL SRL O, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă personal iar la a doua strigare a cauzei se prezintă și reprezentanta pârâtei intimate, consilier juridic.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 ianuarie 2008 pârâta a înregistrat întâmpinare la recursul reclamantei, comunicându-i-se reclamantei un exemplar al acestui înscris.
Reclamanta și reprezentanta intimatei arată că nu au de formulat cereri în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, susținându-l oral.
Reprezentanta intimatei de asemenea susține întâmpinarea formulată în scris și solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu obligarea recurentei la 90 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare transport pe ruta S - Car eprezentantului societății.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1669 din 15.07.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea precizată a reclamantei, privind obligarea pârâtei INTERNAȚIONAL O, la plata diferenței drepturilor salariale pe perioada 1.11.2004-20.12.2004, a contravalorii tichetelor de masă aferente acestei perioade, a penalităților la încasare și a daunelor interese.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 282 din data de 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr- s-a respins acțiunea reclamantei, împotriva pârâtei INTERNAȚIONAL, ca fiind prescrisă pentru perioada octombrie 2004 - 18 decembrie 2004 pentru drepturi salariale și pentru perioada 1 noiembrie 2004 - 18 decembrie 2004 pentru tichete de masă. S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei împotriva pârâtei pe perioada 19 decembrie - 20 decembrie 2004 privind drepturi bănești și tichete de masă, precum și pentru daune interese în cuantum de 5000 lei.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 1044/R/14 mai 2008 admis în parte recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 282/11.02.2008 a Tribunalului Sălaj, pe care a casat-o în parte și în consecință a trimis spre rejudecare primei instanțe cauza sub aspectul cererii de acordare a drepturilor salariale pentru perioada 01.11.2004 - 20.12.2004 și a tichetelor de masă, precum și a daunelor interese.
A fost menținută dispoziția de respingere ca prescrisă a cererii reclamantei de acordare a drepturilor salariale pentru luna octombrie 2004.
Cu ocazia rejudecării, instanța reținut:
Conform contractului de muncă nr. 4861 încheiat la 2.06.2004, reclamanta a fost angajată la unitatea pârâtă, având funcția de gestionar la magazinul din Z, cu un salariu de 3.000.000 lei vechi (rol) în acord.
Reclamantei i-a fost desfăcut contractul de muncă prin decizia nr. 7657/29.12.2004.
Din calculul de salarii de la fila 11-13 rezultat că reclamanta a încasat pentru luna octombrie 2004 un salariu net de 3.700.000 rol, în noiembrie 2004 tot 3.700.000 rol, deci peste salariul negociat, care a fost consemnat în contractul individual de muncă.
În luna decembrie 2004 încasat doar suma de 2.784.673 lei, fiind în concediu.
Din dispozițiile de plată de la fila 14 a rezultat că reclamanta a încasat aceste sume, semnând pentru primirea sumelor menționate.
Sumele încasate în perioada 01.11.2004-20.12.2004 sunt în concordanță cu grila de salarizare de la fila 44-45, respectiv, depășirea valorilor stabilite pentru vânzări, sunt respectate în mod corespunzător în salariul încasat de reclamantă.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat că reclamantei i-ar cuveni un salariu de 7.000.000 rol, așa cum susține.
Acest aspect rezultă și din prev. art. 30 din contractul colectiv de muncă, potrivit căreia salarizare în cadrul unității pârâte se face în acord, respectiv, în funcție de realizările, respectiv, sumele încasate de angajat.
În privința tichetelor de masă s-a reținut că potrivit prev. art.30 din Contractul colectiv de muncă, la salariul de bază angajații pot beneficia de sporuri, adaosuri.
În acest act nu se face referire la tichetele de masă.
Conform prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator.
Rezultă că acordarea tichetelor de masă nu este obligatorie.
Angajatorul neobligându-se prin contractul colectiv de muncă pentru acordarea tichetelor de masă, nu poate fi obligat la plata acestora.
Reprezentanții aleși ai salariaților pârâtei puteau negocia și acest aspect la încheierea contractului colectiv de muncă, dar nu s-a consemnat nici o prevedere în acest sens, care ar fi obligatoriu pentru angajator.
În legătură cu daunele interese solicitate în valoare de 5.000 RON s-a reținut că reclamantei i s-a desfăcut contractul de muncă în baza prev. de art. 79 din Codul muncii, deci prin demisie, care este un act unilateral de voință al reclamantei.
Rezultă că reclamanta nu a desfășurat activitate contra voinței sale la unitatea pârâtă. Ea avea posibilitatea să refuze prezentarea la locul de muncă, demisia putând fi expediată și prin poștă.
Or, art. 79 din Codul muncii prevede și necesitatea împlinirii unui termen de preaviz în cazul încetării contractului individual de muncă prin demisie.
Nu are relevanță în cauză faptul că reclamanta ar fi putut câștiga un salariu mai mare la un alt loc de muncă, pentru că acest aspect, în primul rând, nu a fost dovedit, iar în al doilea rând, nimeni nu a împiedicat-o pe reclamantă să-și depună demisia mai devreme.
Astfel, nu poate fi imputat pârâtei faptul că reclamanta nu și-a dat demisia mai devreme, pentru a se putea angaja la o altă firmă.
Pentru aceste considerente, în baza prev. art. 284 din Codul muncii, a fost respinsă ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând modificarea în sensul admiterii acțiunii, obligării intimatei la plata diferenței de drepturi salariale și a sumelor reprezentând penalități la încasare pe perioada noiembrie - decembrie 2004, cu dobânda legală, obligării intimatei la restituirea contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 1.11 - 20.11.2004 și daune interese în cuantum de 5.000 RON.
În motivarea recursului recurenta invocat următoarele:
În ce privește cuantumul salariului de 700 lei, a fost confirmat de martorii audiați, iar solicitarea reclamantei de luare interogatoriului reprezentantului societății, instanța a respins această cerere.
Din adresa comunicată de ITM B reieșit că în cursul lunii decembrie reclamanta efectuat doar 13 zile de concediu de odihnă.
În ce privește tichetele de masă, acestea s-au acordat lunar salariaților, atât în luna noiembrie, cât și în luna decembrie.
Recurenta invocat totodată faptul că angajatorul se face vinovat de întârzierea înregistrării cererii de demisie, în sensul că aceasta a fost înregistrată la data de 30.11.2004, în condițiile în care reclamanta a formulat-o la 1.11.2004.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pe perioada noiembrie - decembrie 2004, conform contractului de muncă încheiat între reclamantă și pârâtă, cuantumul salariului lunar brut era de 300 RON. Din statele de plată rezultă că în luna noiembrie 2004 aceasta încasat un salariu de 370 lei, iar în luna decembrie 278,46 lei, în condițiile în care în cursul acestei luni a efectuat și zile de concediu de odihnă rămase neefectuate.
Reiese din cele arătate că față de clauzele din contractul de muncă încheiat de reclamantă privind cuantumul salariului, pârâta nu datorează nicio sumă de bani cu titlu de salariu neachitat, pretenția reclamantei fiind nefondată.
În ce privește pretenția de obligare pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă, pe de o parte, societatea nu avea obligația acordării acestora prin prisma dispozițiilor Legii nr. 142/1998 și Cap. VI din CCM la nivel de societate pe anul 2004, iar, pe de altă parte, din actele dosarului reiese că la data de 3.03.2005 (29 dosar fond), reclamanta fost notificată să se prezinte pentru a-și ridica tichetele de masă. Oferta societății este clară și neechivocă sub acest aspect, neprezentarea reclamantei constituind o culpă proprie, pe care nu o poate invoca în susținerea pretenției de obligare societății la plata contravalorii acestor tichete.
În ce privește solicitarea de obligare societății la plata daunelor interese, aceasta nu este fondată, nefiind întrunite cerințele angajării răspunderii materiale a angajatorului, din cele anterior arătate pretențiile reclamantei fiind în mod corect respinse ca nefondate de către prima instanță.
Văzând și disp. art.312 alin.1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1669 din 15 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact. GC
2 ex/5.02.2009
Jud.primă instanță:,
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Marta Carmen Vitos, Gabriella
