Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1283/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1283/2009
Ședința publică de la 7 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Pop Mirela
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta - România SA împotriva sentinței civile nr. 781/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă și nu mai sunt alte cereri formulate la dosar, împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că prin cererea precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr-, reclamantul a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să fie obligată pârâta - M SA la plata sumei de 1873 lei net cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul drepturilor salariale aferente perioadei 17.10.2007 - 1.11.2007.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut, în esență, că a desfășurat activitate la intimată până în data de 2.11.2007, iar în perioada cuprinsă între 17.10.2007 și până la data concedierii nu a fost primit la serviciu, deși angajatorul era obligat să-i asigure pe toată durata derulării raporturilor de muncă condițiile necesare realizării sarcinilor de serviciu, să-l primească la locul de muncă și să-i plătească drepturile salariale cuvenite. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii precizate, arătând că sumele solicitate i-au fost integral achitate reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 781/2009 Tribunalul Sibiua admis acțiunea în conflict de drepturi formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtei - M SA. A obligat pe pârâtă să-i plătească reclamantului suma netă de 1873 lei, cu titlu de despăgubiri echivalente cu drepturile salariale cuvenite acestuia pe perioada 17.10.2007 - 1.11.2007. A obligat pe pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 963 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al unității pârâte până la data de 1.11.2007, când s-a dispus concedierea acestuia prin decizia nr.11069/1.11.2007.
Suma de 1873 lei net reprezintă echivalentul drepturilor bănești solicitate cu titlu de despăgubiri aferente perioadei 17.10.2007 - 1.11.2007, ca urmare a refuzului pârâtei - M SA de a-i permite accesul petentului la locul de muncă în vederea prestării muncii, până la data încetării raporturilor de muncă.
In perioada 17.10.2007 - 30.10.2007 reclamantul în mod nejustificat nu a fost pontat, în fapt nefiindu-i permis accesul la locul de muncă în vederea desfășurării activității.
Pârâta nu a contestat starea de fapt descrisă de reclamant, susținând doar în apărare că drepturile bănești aferente perioadei august - octombrie 2007, cuvenite petentului au fost achitate integral. Interzicerea accesului la locul de muncă al reclamantului a făcut și obiectul dosarului nr- prind anularea deciziei nr.231/29.08.2008, dosar în care a fost administrată o amplă probațiune testimonială.
Având în vedere că pârâta din culpa sa i-a cauzat reclamantului un prejudiciu prin împiedicarea desfășurării activității și neplata drepturilor salariale, a fost obligată conform disp.art.269 din Codul Muncii, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat.
Cu privire la cuantumul sumei solicitate, s-a reținut că aceasta rezultă din cuprinsul expertizei contabile efectuate în cauză, diferența dintre suma achitată de societatea pârâtă și cea stabilită de expert, aferentă perioadei 17.10.2007 - 1.11.2007 fiind de 1873 lei net.
Reținând că această sumă nu a fost contestată de angajator precum și faptul că deși potrivit art.287 Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, unitatea nu a produs nici o probă din care să rezulte existența unor motive temeinice pentru interzicerea accesului salariatului în cadrul unității.
Văzând că, în mod nejustificat pârâta a refuzat să răspundă la interogatoriul transmis, împrejurare care se poate socoti ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice în conformitate cu disp.art.225 Cod proc.civilă, instanța a apreciat că pretențiile reclamantului astfel cum au fost precizate, sunt pe deplin justificate.Ca urmare, a fost obligată pârâta la plata sumei de 1873 lei, reprezentând despăgubiri aferente perioadei 17.10.2008 - 1.11.2007.
In temeiul art.274 Cod proc. civilă a fost obligată pârâta la plata sumei de 963 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare expertiză și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, - România SA, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului și obligării societății pârâte la plata sumei de 136 lei.
A justificat calitatea procesuală - România SA prin aceea că, ulterior pronunțării sentinței atacate, prin încheierea judecătorului delegat nr. 22180/24.03.2009 s-a dispus radierea din registrul comerțului a pârâtei - M SA, ca urmare a absorbirii de către - România SA.
Pe fondul cauzei a arătat că sentința atacată este netemeinică, întrucât în perioada 17.10.2007-1.11.2007 reclamantul, pa lângă suma de 4192 lei reținută de instanță, a mai primit de la - M SA și suma de 1737 lei, conform statului de plată din 16.06.2008.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta - România SA, în calitate de succesoare a pârâtei - M SA, pretinde că a achitat reclamantului o parte din suma reținută de instanță ca fiind datorată, respectiv suma de 1737 lei, conform statului de plată depus la dosar.
Acest înscris se referă la o plată făcută în luna octombrie 2007, și a fost avut în vedere de către expertul contabil atunci când a calculat suma datorată de pârâtă reclamantului.La capitolul II - Desfășurarea expertizei se precizează că expertul a studiat statele de plată aferente .inclusiv lunii octombrie 2007.Având cunoștință de acest stat de plată, expertul a stabilit în sarcina pârâtei un rest de plată în sumă de 1873 lei, sumă însușită în mod corect de instanță.
Dealtfel, pârâta a avut cunoștință de conținutul și concluziile raportului de expertiză, comunicat de instanță pentru termenul de judecată din data de 17.03.209, dar nu a formulat obiecțiuni prin care să pretindă plata sumei de 1737 lei.
În plus, nu s-a dovedit că această plată ar fi fost făcută după efectuarea raportului de expertiză.
Față de cele ce preced, sentința fiind legală și temeinică, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii prevăzute expres și limitativ de art.304 punct 1-9 cod procedură civilă, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta - România SA B împotriva sentinței civile nr.781/LM/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.12. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.MP
Tehnored.MP/ MT/ 2 ex/14.12.2009
Jud.
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Stoica Manuela, Pop Mirela
