Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1327/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1327/ Dosar nr-
Ședința publică din 30 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător - -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B și Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței civile nr. 914 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de, 26.10.2009, iar apoi pentru astăzi, 30.10.2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 914/10.10.2007, Tribunalul Brașova respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să plătească reclamanților diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de vechime pe perioada 1.01.2001-11.03.2007, după cum urmează: - suma de 29.215 lei, - suma de 26.094 lei, - suma de19.949 lei, C- suma de 21.911 lei, sume reactualizate în raport de indicele de inflație și dobânda legală până la data de 11.03.2007 și care urmează a fi reactualizate în continuare până la data plății efective.
A admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Covasna, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pe pârâții Tribunalul Brașov, Tribunalul Covasna, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să plătească reclamanților diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de vechime pe perioada 1.01.2001-11.03.2007, după cum urmează: - suma de 19.980 lei, - suma de 14.860 lei, sume reactualizate în raport de indicele de inflație și dobânda legală până la data de 11.03.2007 și care urmează a fi reactualizate în continuare până la data plății efective.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, C, și în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul d e minori și familie Brașov ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală.
A admis acțiunea formulată de reclamanții C, G în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi B, Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pe pârâții Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi B, Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să plătească reclamanților diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de vechime pe perioada 1.01.2001-11.03.2007, după cum urmează: C -suma de 61.236 lei, - suma de 59.053 lei, G - suma de 67.471 lei,sume reactualizate în raport de indicele de inflație și dobânda legală până la data de 11.03.2007 și care urmează a fi reactualizate în continuare până la data plății efective.
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României,Camera de Conturi C, Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, obligând pârâții să plătească reclamantului suma de 65.578 lei, sumă reactualizată în raport de indicele de inflație și dobânda legală până la data de 11.03.2007 și care urmează a fi reactualizată în continuare până la data plății efective.
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul București și Curtea de Apel București, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligând pârâții să plătească reclamantului suma de 15.781 lei, sumă reactualizată în raport de indicele de inflație și dobânda legală până la data de 11.03.2007 și care urmează a fi reactualizată în continuare până la data plății efective.
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Tulcea, Curtea de Apel Constanța, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligând pârâții să plătească reclamantei suma de 34.949 lei, sumă reactualizată în raport de indicele de inflație și dobânda legală până la data de 11.03.2007 și care urmează a fi reactualizată în continuare până la data plății efective.
A admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să plătească reclamantei suma de 33.559 lei și reclamantului suma de 7937 lei, sume reactualizate în raport de indicele de inflație și dobânda legală până la data de 11.03.2007 și care urmează a fi reactualizate în continuare până la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâta Curtea de Conturi a României ca fiind rămasă fără obiect.
A obligat pârâta Curtea de APEL BRAȘOV să facă cuvenitele modificări în carnetele de muncă al reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții, și C au calitatea de judecători, funcționând în cadrul Tribunalului d e minori și familie Brașov, reclamantele și au funcționat în perioada 1.01.2001-1.01.2006 la Tribunalul Covasna și începând din data de 1.01.2006 la Tribunalul d e minori și familie Brașov.
Reclamantii C, G au avut calitatea de judecatori la Camera de Conturi B in perioada 01.01.2001-30.11.2003, iar din data de 01.12.2003 funcționează la Tribunalul B, reclamantul a fost judecator la Camera de Conturi C in perioada 01.01.2001-30.11.2003,iar din data de 01.12.2003 la Tribunalul
Reclamantul a fost judecator la Judecatoria sectorului 2 B,in perioada 01.01.2001-01.07.2004, iar din data de 01.07.2004 functionează ca judecător la Tribunalul
Reclamanta a fost judecator la Judecatoria Tulcea,in perioada 01.01.2001-31.09.2002,iar in perioada 01.10.2002-01.07.2003,judecator la Tribunalul Tulcea, din data de 01.07.2003 functionează în calitate de judecător la Tribunalul
Reclamanții și sunt asistenți judiciari la Tribunalul B din data de 30.06.2000 și respectiv 24.09.2004.
Potrivit art. 33 din Legea 50/1996 republicată, pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat pe tranșe de vechime în muncă.
Acest text legal s-a aplicat atât magistraților cât și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor până la intrarea în vigoare a OG 83/2000, act normativ ce a completat și modificat Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Potrivit art.1 pct.32 din OG 83/2000, la art.33 din Legea 50/1996 a fost introdus aliniatul 3, cu următorul conținut, prevederile alin.1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților".
Începând cu 1 ianuarie 2003, drepturile salariale ale judecătorilor au fost stabilite de OUG 177/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, act normativ care nu a mai prevăzut acordarea sporului de vechime în muncă pentru această categorie profesională. În prezent actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților este OUG 27/2006.
Instanța de fond a avut în vedere că în analizarea tratamentului diferențiat cu privire la neacordarea sporului de vechime magistraților, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat prin Hotărârea 170/2006 după ce a analizat comparativ situația personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și situația magistraților, având în vedere că legiuitorul prin legea 50/1996 i-a așezat într-o situație comparabilă în ceea ce privește drepturile salariale.
Ulterior această hotărâre a fost anulată, astfel că tribunalul a analizat dacă, în speță, prin neacordarea sporului de vechime există un tratament discriminator pentru categoria profesională a magistraților.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Pârâtul Ministerul Justiției invocă, în apărare, practica Curții Constituționale potrivit căreia principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
În aceste condiții, situația categoriei profesionale a magistraților, cu privire la neacordarea sporului de vechime, poate fi analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale aflate într-o situație comparabilă.
Având în vedere că în prezent salarizarea magistraților se realizează potrivit OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, categoriile profesionale aflate într-o situație comparabilă cu cea a magistraților sunt cele prevăzute de art.1 alin 1 din OUG 27/2006. S-a reținut că prin modificarea sistemului de salarizare al magistraților, sistem ce nu mai este compatibil cu acela al demnitarilor publici aleși sau numiți, neacordarea sporului de vechime magistraților constituie un tratament diferențiat, tratament instituit prin 0G 83/2000, ținând cont de faptul că există o diferențiere clară între sporul de vechime în muncă( acordat tuturor angajaților) și sporul de stabilitate în magistratură iar tratamentul diferențiat se reflectă în special asupra persoanelor care au desfășurat activități în alte domenii decât cele pentru care le este recunoscută vechimea în magistratură, potrivit OUG 27/2006.
De asemenea, apărările pârâtului Ministerul Justiției nu au fost luate în considerare, din moment ce, între timp, a fost emisă Legea 45/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 169/09.03.2007, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, care pune capăt discriminării prin acordarea sporului de vechime, astfel că pârâtul Ministerul Justiției recunoaște implicit că anterior apariției acestui act normativ a existat o discriminare în salarizarea judecătorilor.
De altfel, Înalta Curte de Casație și justiție și Casație s-a pronunțat prin decizia XXXVI, în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul recunoașterii drepturilor solicitate de reclamanți.
Instanța a înlăturat apărările pârâților în sensul că sporul de vechime nu se cuvine reclamanților C, G și întrucât aceștia au fost salarizați, în perioada cât au funcționat în cadrul Curții de Conturi, în baza legii 50/1996 completată cu dispozițiile Legii 50/1995 și nu au fost beneficiarii sporului de vechime prevăzut de art.33 alin1 din legea 50/1996.
De asemenea instanța a apreciat că asistenții judiciari și sunt îndreptățiți a beneficia de sporul de vechime prevăzut de art.33 alin1 din legea 50/1996 întrucât asistenții judiciari sunt salarizați în baza aceluiași act normativ ca și judecătorii iar art. 4 indice 1 din Legea 45/2007 prin care s-a acordat sporul de vechime pentru magistrați se aplică și în privința asistenților judiciari.( art. 16 alin.2 din Lege).
În consecință, reclamanții au fost prejudiciații cu sumele reprezentând sporul de vechime pe perioada 1.01.2002-11.03.2007( data intrării în vigoare a Legii 45/2007).
Față de cele menționate, instanța a admis acțiunea în modalitatea expusă în dispozitivul hotărârii.
Raportat la obiectul pretențiilor, tribunalul a examinat incidentele de ordin procedural invocate de pârâți.
Referitor la excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Plata muncii umane reprezintă valoarea acesteia, materializată prin distincte forme de retribuire,denumite diferit, dar având în esență aceleași consecințe juridice ( salariu, indemnizație, sporuri, adaosuri etc.)
Caracterizate în mod indubitabil printr-o valoare economică, acestea constituie adevărate bunuri în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat, ele constituind bunuri în sensul practicii, așa cum rezultă din Hot. Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986 și Decizia X împotriva din 13 12 1979.
Proprietatea asupra acestor bunuri conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsite de ele în mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Prin Legea nr. 193/99 a fost ratificată Carta Socială Europeană revizuită, astfel că măsura eliminării sporului de vechime pentru magistrați nu se justifică din perspectiva art. G al Cartei, întrucât limitarea drepturilor nu era " necesară într-o societate democratică pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri "
Aceste acte internaționale ratificate de România nu prevăd limitări ale drepturilor reclamate decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel că devin aplicabile, potrivit art.20 al.2 din Constituția României ca fiind mai favorabile decât legislația internă, pentru că art.20 al.1 prevede: "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte".
A reține că în speță a intervenit prescripția dreptului, așa cum se susține, echivalează cu nesocotirea prevederilor constituționale și cele ale reglementărilor internaționale asumate de țara noastră și care determină inaplicabilitatea prevederilor art.1 și 3 din 167/1958 și art. 283 al. 2 din Legea nr. 53 /2003- Codul Muncii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Brașov, din modul cum a fost motivată excepția, instanța a apreciat că susținerile pârâtului sunt apărări de fond care urmează a fi analizate odată cu fondul pretențiilor.
Întrucât pârâtul Tribunalul Brașov are calitatea de ordonator terțiar de credite, acesta justifică calitate procesuală pasivă în cauza de față.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța a constatat că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Tribunalul d e Minori și familie Brașov invocată din oficiu, instanța a apreciat că acesta este întemeiată, având în vedere prevederile art.37 alin.2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară potrivit cărora,tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor și al municipiului B și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ". Întrucât Tribunalul d e minori și familie Brașov este o instanță specializată, înființată în temeiul dispozițiilor Legii 304/2004, acesta nu are personalitate juridică și implicit nici capacitate procesuală de folosință.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, Curtea de Conturi a României și Curtea de APEL BRAȘOV.
Recursul Ministerului Justiției și Libertăților tinde la modificarea în tot a sentinței primei instanțe și respingerea acțiunii introductive.
Criticile de nelegalitate atinse în recursul acestui pârât vizează prescripția dreptului material la acțiune, conform prevederilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 pentru perioada ce depășește termenul de trei ani al pretențiilor formulate.
O altă critică adusă hotărârii primei instanțe are ca obiect greșita aplicare a legii în privința recunoașterii pretențiilor formulate de reclamanții C, G și care, în intervalul 01.01.2001 - 30.11.2003 au avut calitatea de judecători financiari la Camerele de Conturi B și C, statut care nu recunoștea sporul de vechime.
În opinia recurentului, hotărârea este nelegală și din perspectiva admiterii acțiunii reclamanților asistenți judiciari, categorie profesională care, prin sistemul normativ de salarizare, nu este îndreptățită la recunoașterea sporului de vechime.
Un motiv distinct de recurs îl constituie critica purtând asupra actualizării drepturilor salariale recunoscute de prima instanță cu indicele de inflație și dobânda legală, susținându-se de către recurent că prin adoptarea acestei soluții s-a realizat o dublă reparare a pretinsului prejudiciu suferit de reclamnți.
Prin motivele de recurs invocate de Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B este reiterată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții pe considerentul inexistenței unor raporturi juridice de dreptul muncii între reclamanți și acest minister.
Pârâta Curtea de Conturi a României s-a prevalat în recursul exercitat de nelegalitatea hotărârii prin care au fost admise pretențiile salariale ale reclamanților foști judecători financiari.
Prealabil criticilor referitoare la fondul cauzei, se invocă greșita aplicare a legii față de excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001 - 2003. Cât privește fondul pretențiilor, se arată de către recurent că în toată evoluția normativă a sistemului de salarizare a judecătorilor financiari aceștia nu au beneficiat de sporul de vechime, nr.OUG 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României eliminând prevederile corespunzătoare din Legea nr. 50/1995 relative la salariul de merit, sporuri, indemnizații și stimulente pentru această categorie profesională.
Prin motivele de recurs formulate de pârâta Curtea de APEL BRAȘOV se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți pentru perioada 01.01.2001 - 01.07.2005, interval în care această pârâta nu avea calitatea de ordonator secundar de credite, iar în ceea ce privește fondul litigiului s-a arătat că magistrații beneficiază de o lege specială privind salarizarea acestora, în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, de funcția deținută și de vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare.
Indemnizația stabilită prin lege este unica formă de remunerare lunară a activității magistraților, iar în lipsa unor dispoziții legale exprese care să reglementeze sporul de vechime în muncă nu în magistratură, acordarea acestuia constituie o adăugare la lege.
Examinând sentința atacată, curtea se va pronunța cu precădere asupra excepțiilor invocate.
Astfel, în ceea ce privește excepția prescripției, curtea reține că potrivit art. 166 și art. 283 Codul Muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge " de la data când drepturile respective erau datorate". Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. În acest sens, art. 295 Codul Muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile, cu dispozițiile legislației civile.
În speță, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale echivalente cu sporul de vechime în muncă începe să curgă de la data la care acest drept pretins nu a mai fost recunoscut și nu a mai fost acordat de către angajator, reclamanții neinvocând nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției. În cazul de față, momentul din care reclamanții au cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul invocat coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 care a înlăturat sporul de vechime în muncă pentru magistrați. Reclamanții nu poate pretinde că au fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării magistraților.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 166 al. 2 Codul Muncii, este necesară " o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale", ori, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens.
Prin urmare, pretențiile din acțiune pot fi admise numai pentru o perioadă de 3 ani anterioară momentului introducerii acțiunii. Acțiunea supusă judecății a fost înregistrată la instanța de fond la data de 25.01.2007 astfel încât pretențiile cuprinse între 1.01.2001 - 25.01.2004 vor fi respinse ca prescrise. Măsura prescripției nu îl vizează pe reclamantul, ale cărui pretenții sunt aferente perioadei de la care acesta a fost încadrat în calitate de asistent judiciar la Tribunalul Brașov, din 24.09.2004.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, pentru perioada în care nu a avut calitatea de ordonator de credite, instanța nu poate primi această critică, întrucât calitatea procesuală activă sau pasivă trebuia analizată prin prisma raportului juridic dedus judecății, sau, dacă acțiunea poate fi promovată sau nu, în contradictoriu cu respectiva parte. Legitimarea procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată. Ori în speță, fiind vorba de un litigiu de muncă, este neîndoielnic faptul că angajatorul are calitate procesual pasivă, chiar dacă pentru un anumit interval de timp, nu a avut calitate de ordonator de credite. Curtea de Apel este instanță cu personalitate juridică, în circumscripția căreia funcționează mai multe tribunale iar reclamanta are calitatea de magistrat în cadrul acestei instituții. Ca angajatori, toți pârâții, au legitimarea unor subiecți pasivi ai încălcării dreptului dedus judecății, și au implicit calitate procesual pasivă. Prin urmare critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a Curții de APEL BRAȘOV, pentru perioada în care nu a fost ordonator de credite, nu poate fi primită.
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, curtea reține că potrivit HG nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct. 1 din Legea 303/2004 stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate pe fondul cauzei, curtea reține că problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată prin decizia nr. XXXVI1/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, iar potrivit art. 329 al. 3 teza ultimă Cod procedură civilă, aceste dezlegări sunt obligatorii pentru instanțe.
Considerentele și dispozitivul menționatei decizii recunosc dreptul la sporul pentru vechime în muncă pentrujudecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României.
Nefondat este și recursul Ministerului Justiției și Libertăților cu privire la recunoașterea indicelui de inflație și a dobânzii legale la sumele recunoscute reclamanților, acestea fiind de natură a contribui la acoperirea integrală a prejudiciului, în măsura în care indicele de inflație se aplică între momentul recunoașterii creanței și cel al executării, iar dobânda legală este acordată în conformitate cu prevederile art. 1088 Cod civil.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursurile pârâților vor fi admise în parte ca urmare a admiterii excepției prescripției, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Conturi a României și Curtea de APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 914/10.10.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților - cu excepția reclamantului - pentru perioada 01.01.2001 - 25.01.2004.
Respinge pretențiile reclamanților pentru plata diferențelor de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de vechime pentru perioada 01.01.2001 - 25.01.2004.
Menține dispozițiile sentinței față de reclamantul.
Menține restul dispozițiilor sentinței, mai puțin cuantumul sumelor reprezentând sporul de vechime stabilit fiecărui reclamant, din care se vor scădea sumele acordate pentru perioada 01.01.2001 - 25.01.2004.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.10.2009.
Președinte, - - - | pt.Judecător, - - -, aflată în delegație, semnează președinte instanță, | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./04.11.2009
Tehnoredact./06.11.2009/ 30 ex.
Jud. fond.
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
