Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 134
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL IAȘI împotriva sentinței civile nr. 1349 din 22.11.2007 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind, și TRIBUNALUL VASLUI.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 4 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 11 martie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr.3448/89/18.10.2007, reclamantele, și, au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.04.2002- 25.04.2004 și în cuantum de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 26.04.2004-01.04.2006, actualizate în raport cu rata inflației,după cum urmează:
-reclamantei pentru perioada 11.04.2002-01.04.2006;
-reclamantelor și pentru perioada 01.07.2004-01.04.2006.
În motivarea cererilor, reclamantele au arătat că, în perioadele precizate în acțiune au funcționat în calitate de magistrați consultanți, respectiv asistenți judiciari, la Tribunalul Vaslui.
Prin dispozițiile art.11 din nr.OG177/2002, modificată prin Legea nr.347/2003, s- prevăzut că judecătorii ce compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție primesc un spor de 30% la indemnizația de încadrare brută lunară. Ulterior, prin nr.OUG24/2004,acest spor fost majorat la 40%.
Reclamantele au mai susținut că aceste texte introduc o discriminare între judecătorii ce compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și ceilalți judecători, deși, prin Constituția României, respectiv art.16 alin.1 este consacrat principiul egalității în fața legii. De asemenea, potrivit disp.art.1, alin.2 lit.i din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Reclamantele au mai menționat că dispozițiile art.11 din nr.OG177/2002, modificată prin Legea nr.347/2003, au caracter discriminatoriu potrivit nr.OG137/2000 și contravin prevederilor art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului.
După apariția efectelor diferențierii de salarizare între judecătorii instanțelor a fost sesizat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care, prin hotărârea nr-, a constatat existența unei discriminări directe, potrivit prevederilor art.2 alin.1 și alin.2 din nr.OG137/2000, recomandându-se Ministerului Justiției ca, în temeiul disp.art.19 alin.4 lit.a) din ordonanță, să inițieze un proiect de act normativ în vederea notificării prevederilor discriminatorii în legătură cu cele două categorii de salariați magistrați.
S- mai arătat că, prin Decizia nr.VI/15.01.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilit, în soluționarea recursului în interesul legii, că: "În aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților precum și a dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr. 601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților".
Reclamantele au mai arătat că în această decizie nu se face distincție între diferitele categorii de magistrați: judecători, procurori, magistrați asistenți sau magistrați consultanți.
S-a susținut că prevederile privind acordarea sporului de 30%, respectiv 40%, sunt aplicabile și asistenților judiciari întrucât, în raport de prevederile nr.OUG20/2002, ce modifică Legea nr.92/1992, aceștia beneficiază de vechime în magistratură.
De asemenea, nr.OUG 177/2002 a prevăzut că salarizarea asistenților judiciari se face în raport cu prevederile art.15 alin.1, fiind similară cu cea a judecătorilor de la judecătorie cu o vechime de C puțin 2 ani.
S-a mai arătat că, potrivit disp.art.111 din Legea nr.304/2004, dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor se aplică și asistenților judiciari, iar în conformitate cu art.55, aceștia fac parte din completele de judecată constituite pentru soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale și semnează hotărârile pronunțate.
În ceea ce privește termenul de prescripție de 3 ani pentru solicitarea de despăgubiri, se arată că acesta a început să curgă de la data când s-a pronunțat hotărârea nr.185/22.07.2005 de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată, invocând următoarele:
Ținându-se seama de perioada pentru care se solicită obligarea pârâților la despăgubiri, se arată că, în raport de data introducerii acțiunii(18.10.2007), dreptul material la acțiune al reclamantelor este parțial prescris.
S-a mai susținut că și pe fond cererea reclamantelor este nefondată întrucât acestea au îndeplinit, în perioada determinată prin acțiune, funcția de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Vaslui.
Prevederile legale care au reglementat sporul de 30 - 40% au condiționat acordarea sumelor de bani corespunzătoare de îndeplinirea următoarelor condiții: calitatea de magistrat și participarea la soluționarea infracțiunilor de corupție, criminalitate organizată și terorism.
Pârâtul a mai arătat că asistenții judiciari participă în complete specializate pentru soluționarea conflictelor de muncă având vot consultativ.
Prin sentința civilă nr.1349 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției, s-a admis acțiunea formulată de reclamante, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui fiind obligați la plata unei despăgubiri în cuantum de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 11.04.2002 - 25.04.2004 și în cuantum de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 26.04.2004- 01.04.2006, actualizate în raport de rata inflației, după cum urmează:
-pentru reclamanta pentru perioada 11.04.2002- 01.04.2006;
-pentru reclamantele și pentru perioada 01.07.2004 - 01.04.2006.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât, este nefondată întrucât dreptul la acțiune al reclamantei s- născut la data emiterii Hotărârii nr.185/2005 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea formulată de către reclamante este întemeiată, întrucât acestea au avut calitatea de magistrați consultanți, respectiv asistenți judiciari, în perioada pentru care solicită despăgubiri, făcând parte din categoria profesională de personal asimilat magistraților.
De asemenea, normele care reglementează statutul,drepturile, obligațiile, incompatibilitățile și salarizarea acestora fac trimitere expresă la normele care reglementează drepturile, obligațiile, incompatibilitățile și salarizarea judecătorilor.
Prima instanță a mai reținut că, raportând situația de fapt reținută la prevederile art.21 din nr.OUG137/2000 privind combaterea discriminării, reclamanții au calitatea de persoane discriminate și au dreptul să li se acorde despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, pentru perioada cât au fost victime ale respectivei discriminări.
S-a mai reținut că reclamantele au susținut că ar fi suferit și o discriminare de facto, constând în aceea că majorității asistenților judiciari din țară li s-au achitat efectiv aceste despăgubiri, calculate pentru întreaga perioadă indicată prin acțiune.
Reclamantele au solicitat Ministerului Justiției să precizeze dacă recunoaște susținerile lor cu privire la situația de fapt expusă și să depună o documentație centralizatoare în acest sens.
Având în vedere faptul că, în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, iar pârâtul Ministerul Justiției nu a infirmat susținerile reclamanților, instanța de fond a reținut veridicitatea celor expuse de către reclamante.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Ministerul Justiției, prin reprezentant legal, criticând- ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod.proc.civ.
Astfel, s-a invocat că, prin decizia nr.VI din 15.01.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus acordarea sporului de 30-40% cu titlu de drepturi salariale, astfel încât, în mod greșit prima instanță a dispus acordarea sporurilor solicitate cu titlul de despăgubiri.
S-a mai arătat că, în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere faptul că termenul de prescripție al dreptului la acțiune a început să curgă la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe C care răspunde de ea.
Împotriva aceleiași sentințe civile a formulat recurs și Curtea de Apel Iași, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În cauză există autoritate de lucru judecat, în raport de dispozițiile sentinței civile nr.763/14.06.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, modificată prin decizia civilă nr.528/18.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași și sentința civilă nr.1349/22.11.2007 a Tribunalului Vaslui.
Se mai arată că în mod greșit instanța de fond respins excepția prescripției dreptului la acțiune, în considerarea dispozițiilor art.283 lit.c) din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, se arată că sentința recurată este pronunțată cu ignorarea deciziei nr.VI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din considerentele căreia rezultă că instanța supremă a avut în vedere, prin termenul de "magistrați" doar judecătorii și procurorii.
De asemenea, potrivit dispozițiilor deciziei nr.293/2003 a Curții Constituționale, asistenții judiciari se află într-o situație esențial diferită față de alte categorii de magistrați, chiar și față de persoanele asimilate acestora.
Recursurile formulate de Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași, prin reprezentanți legali, sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art.283 alin.1 din Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:.
c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Se reține că în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, întrucât termenul de prescripție a dreptului la acțiune nu începe să curgă de la data de 22.07.2005, data pronunțării hotărârii nr.185 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ci de la data când reclamantele au cunoscut sau trebuiau să cunoască atât paguba, cât și pe C ce răspunde de ea.
Astfel, se reține că momentul de început al curgerii termenului de prescripție îl constituie data când reclamantele, încasând drepturile salariale, au constatat că sunt discriminate în raport cu magistrații care beneficiau de sporul de 30-40%.
În consecință, urmează să fie respinse, pe excepția prescripției dreptului la acțiune, cererile formulate: de către reclamanta, de acordare a sporului de 40% pentru intervalul 11.04.2002-31.04.2004, de către reclamanta, de acordare a sporului de 30% pentru intervalul 11.04.2002-25.04.2004 și de către reclamanta de acordare a sporului de 30% pentru intervalul 11.04.2002-25.04.2004.
Se reține ca fiind fondată în cauză și excepția autorității de lucru judecat invocată de Curtea de Apel Iași, având în vedere că, în privința despăgubirilor solicitate, pentru anumite perioade, de către reclamante prin prezenta acțiune,s-a pronunțat deja decizia nr.528/18.09.2007 a Curții de Apel Iași.
Pentru aceste considerente, urmează să se admită, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civ. ca fiind fondate, recursurile formulate de Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași, prin reprezentanți legali și să se modifice în tot sentința pronunțată de prima instanță, în sensul de a se respinge,pe excepția prescripției dreptului la acțiune:cererea reclamantei de acordare a sporului de 40% pentru intervalul 11.04.2002-31.04.2004;cererea reclamantei de acordare a sporului de 30 % pentru intervalul 11.04.2002-25.04.2004;cererea reclamantei de acordare a sporului de 30% pentru intervalul 11.04.2002-25.04.2004 și de a se respinge, pe excepția autorității de lucru judecat: cererea reclamantei de acordare a sporului de 40% pentru intervalul 01.05.2004 - 01.04.2006;cererea reclamantei de acordare a sporului de 40% pentru intervalul 01.07.2004 - 01.04.2006 și cererea reclamantei de acordare a sporului de 30% pentru intervalul 1.07.2004 - 01.04.2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași, prin reprezentanți legali,împotriva sentinței civile nr.1349/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge,pe excepția prescrierii dreptului la acțiune:
- cererea reclamantei de acordare a sporului de 40% pentru intervalul 11.04.2002-31.04.2004,
- cererea reclamantei de acordare a sporului de 30 % pentru intervalul 11.04.2002-25.04.2004,
- cererea reclamantei de acordare a sporului de 30% pentru intervalul 11.04.2002-25.04.2004.
Respinge pe excepția autorității de lucru judecat:
- cererea reclamantei de acordare a sporului de 30% pentru intervalul 11.04.2002 - 25.04.2004 și de acordare a sporului de 40% pentru intervalul 01.05.2004 - 01.04.2006,
- cererea reclamantei de acordare a sporului de 40% pentru intervalul 01.07.2004 - 01.04.2006,
- cererea reclamantei de acordare a sporului de 30% pentru intervalul 1.07.2004 - 01.04.2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.:;
Tehnored.:;
2 ex.- 09.04.2008
Jud.fond: Tribunalul Vaslui: -;
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Daniela
