Speta drept civil. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 121
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 1669 din 13 09 2007 Tribunalului Iași, intimată fiind SC SRL PRIN R, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și administratorul societății intimate asistată de av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocat depune la dosar înscrisuri constând în copii după plângerea penală formulată de împotriva administratorului societății intimate, după ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a acesteia și după plângerea făcută de împotriva rezoluției procurorului. înscrisurilor este comunicat și intimatei.
De asemenea, apărătoarea intimatei depune copie după o plângere penală formulată împotriva persoanelor care au declarat că reclamanta a fost salariata magazinului. acestui înscris a fost înmânat și recurentei.
La interpelarea instanței, părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă solicită admiterea recursului. Instanța de fond a reținut greșit situația de fapt, a interpretat eronat probele administrate, în speță proba cu interogatoriu din care reiese clar că a fost încheiat contract de muncă și că s-a întocmit carnet de muncă. Din proba testimonială rezultă de asemenea că recurenta a lucrat la magazin, s-a depus și o listă cu persoanele care au declarat că recurenta a lucrat împreună cu tatăl ei și sora sa, în calitate de gestionari la magazin. S-a depus copie după caietul cu încasări din care rezulta că aceasta lucra la magazin, în casările acestuia fiind destul de mari. Raportat la motivele invocate pe larg și în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Av., având cuvântul pentru societatea intimată solicită respingerea recursului și menținerea sentinței. In mod corect s-a respins acțiunea, din probele administrate nefiind constatată existența unor raporturi de muncă între părți. Din interogatoriul luat reclamantei, la fila 94 dosar fond, pct.7, se recunoaște că aceasta a lucrat ca zilier la altă societate. Martorii au declarat că la magazin a lucrat tatăl ei. In consecință, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse.
In replică, av. precizează că reclamanta a lucrat ca zilier doar două săptămâni, însă asta nu înseamnă că nu a lucrat alternativ cu tatăl ei la magazin.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr.1178/99/22.02.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta "" I, solicitând obligarea acesteia la eliberarea carnetului de muncă după înscrierea mențiunilor privind perioada efectiv lucrată, august 1999-28 decembrie 2006, plata orelor suplimentare și a concediului de odihnă de care nu a beneficiat în perioada menționată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că a fost angajata pârâtei din localitatea,județul I, atât la punctul de lucru din satul, județul I, cât și la cel din comuna, jud.I, în perioada august 1999- decembrie 2006.
Reclamanta a mai susținut că în toată această perioadă a lucrat fără a avea un program normal de 8 ore zilnic, conform Codului muncii și fără a-i fi plătite orele suplimentare efectiv lucrate. Nu a beneficiat de concediul de odihnă și nici nu i-a fost plătită indemnizația de concediu.
Prin precizările depuse la dosar, reclamanta a arătat că solicită plata orelor suplimentare și a concediului de odihnă de care nu beneficiat pentru perioada decembrie 2003-decembrie 2006.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în ceea ce privește înscrierea în carnetul de muncă a perioadei august 1999- decembrie 2006, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, întrucât pârâta a avut deschis la punctul de lucru din localitatea un magazin sătesc care, datorită condițiilor dificile de aprovizionare, funcționa sporadic, iar de vânzarea produselor se ocupa soțul reclamantei, care era plătit cu minimul pe economie.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și cea testimonială.
Din oficiu, prima instanță a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune privind solicitarea de drepturi salariale pentru perioada decembrie 2003-februarie 2004, raportat la data introducerii acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1669/13.09.2007 a Tribunalului Iași, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada decembrie 2003-februarie 2004, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, s-a disjuns și s-a declinat competența de soluționare a capetelor de cerere privind eliberarea carnetului de muncă și înscrierea mențiunilor în acest carnet, în favoarea Judecătoriei Pașcani.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale invocate de pârâtă referitor la înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă s-a reținut ca fiind întemeiată în temeiul disp.art.296 din Codul muncii, modificate de nr.OUG55/2006, coroborate cu disp. art.8 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
Potrivit disp.art.283 lit.c) din Codul muncii, s-a reținut ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantei pentru perioada decembrie 2003-februarie 2004.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, întrucât, atât din actele depuse la dosar, cât și din interogatoriul luat de pârâtă, cât și din declarațiile martorilor, rezultă că vânzător la magazin era și nu reclamanta, care nu a fost niciodată văzută vânzând produse și încasând contravaloarea acestora.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamanta, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a reținut, față de probatoriul administrat în cauză, că acțiunea reclamantei nu este întemeiată întrucât aceasta nu figura înregistrată la. I cu contract individual de muncă.
Recurenta a mai arătat că, din interogatoriul administrat în cauză rezultă că a fost încheiat contract de muncă și s-a întocmit carte de muncă pentru aceasta.
De asemenea, martora a declarat că recurenta a lucrat la."", dar instanța a luat în considerare doar declarația martorului pârâtei,care nici nu locuiește în satul, ci în.
Se mai arată că, prestând munci ca zilier pentru perioade foarte scurte de timp, când la magazin lucra tatăl său și sora sa, aceasta nu înseamnă că recurenta nu a avut în rest raporturi de muncă cu "".
Deși s-a invocat de către pârâtă, în apărare, faptul că magazinul era mic și funcționa sporadic, recurenta susține că acest aspect este contrazis de declarația martorei și chiar de actele contabile depuse de pârâtă din care reiese un profit considerabil raportat la cele susținute de administratorul societății.
În recurs părțile depun la dosar înscrisuri.
Recursul formulat de reclamanta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut în cauză că recurenta nu a reușit, cu probele administrate, să dovedească faptul că, în perioada august 1999-28 decembrie 2006 ar fi avut raporturi de muncă cu societatea intimată.
Astfel, în lipsa unui contract individual de muncă încheiat în formă scrisă între părți, recurenta nu a reușit să dovedească, potrivit disp.art.16 alin.2 din Codul muncii, cu probele administrate în cauză, prevederile contractuale și prestațiile efectuate.
Se reține în acest sens că, pârâta-recurentă, prin interogatoriul luat, a recunoscut că de vânzarea produselor la magazinul sătesc se ocupa, precizând însă că mai lucra și ea. Această probă se coroborează cu contractul individual de muncă înregistrat sub nr.25842/04.05.2007, în care în calitate de muncitor necalificat la magazinul din satul, comuna, figurează, începând cu data de 1 septembrie 2000.
De asemenea, din declarația martorului, viceprimar al comunei, rezultă că a fost vânzător la magazinul din satul în perioada 1999-2006 și că acesta nu avea program continuu. Același martor mai arată că se lucrau doar câteva ore pe zi, întrucât este o comunitate de 1000 de persoane și în localitate mai funcționează încă 7 societăți. S-a mai arătat, prin aceeași declarație, că recurenta nu a fost văzută vânzând produse la acest magazin.
În ceea ce privește declarația martorei, care a arătat că recurenta ar fi vândut la magazinul sătesc în perioada august 1999-decembrie 2006, se reține că aceasta nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
Astfel, tabelul nominal depus la fila nr.92 dosar, fiind un înscris extrajudiciar, nu poate fi luat în considerare de către instanță.
De asemenea, înscrisurile depuse la filele nr.19-27 dosar, respectiv fișele de monetar depuse de către recurentă, nu pot face dovada raporturilor sale de muncă cu intimata, nefiind semnate și parafate de societate și nepurtând nici o mențiune cu privire la calitatea de salariată a reclamantei.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civ. urmează să se respingă recursul declarat de reclamanta și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1669/13.09.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei "" suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.:;
Tehnored.:;
2 ex.- 18.04.2008
Jud. fond: Tribunalul Iași -;
- .
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
