Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1353/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR. 691,-

DECIZIA NR. 1353

Ședința publică din data de 12 iunie 2009

PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu

JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela

- - -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud.P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, jud.P, împotriva sentinței civile nr.58 pronunțată la 11 noiembrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatele reclamante - -, -, -, toate având domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, cu sediul în P,-, jud.P, și intimații pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, cauza fiind înaintată spre competentă soluționare potrivit prevederilor deciziei Curții Constituționale nr.104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 73/6.II.2009.

Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI prin consilier juridic, lipsind recurentii- pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, intimatele-reclamante - -, -, -, intimații pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură la data de 10 iunie 2009 și respectiv 11 iunie 2009 s-au depus concluzii scrise din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Consilier juridic depune la dosar în copie de pe adresa nr.415/C/2009 din 2 martie 2009 Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și declară că alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea ia act de această declarație și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic solicită admiterea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție și a recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr-, reclamanții - -, -, -, au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la achitarea sumelor corespunzătoare sporului pentru risc și suprasolicitare, în procent de 50%, calculat lunar la salariul de bază, pentru trecut începând cu 01.01.2003 și în continuare, actualizarea sumelor rezultate din calcularea sporului de 50% la salariul de bază, prin aplicarea ratei inflației de la 1 ianuarie 2003 și până în momentul efectuării plății sumelor datorate, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat, în esență, că le sunt aplicabile disp. art.47 din Legea nr.50/1996 care prevăd că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.

S-a precizat totodată, că un astfel de drept nu poate fi înlăturat pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care personalul își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.

Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003-12.05.2005, întrucât acțiunea a fost înregistrată la instanță cu depășirea termenului de 3 ani așa cum statuează disp.art.1 alin.1 și art.3 din Decretul nr.167/1958, astfel încât acțiunea este prescrisă pentru acest interval de timp. De asemenea, a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât, potrivit art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 republicată, activitatea parchetelor și instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Paf ormulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive cu motivarea că atribuțiile sale privesc elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că, între reclamanți și acest minister, nu există niciun fel de raporturi de muncă, care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.

Tribunalul Prahova, prin încheierea de ședință din 27 iunie 2008 dispus scoaterea cauzei de pe rol în temeiul disp.art.II alin.1 și 2 din nr.OUG75/2008 și înaintarea acesteia la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cauza fiind înregistrată sub nr-.

Prin sentința nr.58 pronunțată la data de 11 noiembrie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIaa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție față de acesta ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins ca prescrisă acțiunea pe perioada 1.01.2003-12.05.2005.

A respins excepția inadmisibilității acțiunii.

Pe fond, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele - -, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și a obligat pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova să plătească reclamanților sporul de stres și suprasolicitare de la data de 12.05.2005 în continuare, pe viitor, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a apreciat că este întemeiată în raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată (12.05.2008) precum și față de disp. art.1 alin.1 și art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958. Întrucât obiectul cauzei este unul patrimonial, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege de 3 ani. În aceste condiții, acțiunea apare ca fiind prescrisă pentru perioada 1.01.2003-12.05.2005.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea a apreciat că este întemeiată întrucât acest minister are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor întocmite de ordonatorii principali de credite, iar între reclamant și acest minister nu există niciun fel de raporturi de muncă ce ar putea justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale. În consecință, Curtea, admițând excepția, a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție față de acest pârât, ca fiind introduse împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Totodată, în raport de faptul că reclamanții nu critică modul de stabilire a unor drepturi salariale, ci obiectul cauzei îl constituie obligarea la plata unor despăgubiri echivalente cu drepturile salariale reprezentând 50% din salariul brut de bază, prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă așa cum reiese și din reglementarea art.I și II din nr.OUG75/2008, ce dă în competența de soluționare în primă instanță a Curților de Apel cererile privind acordarea unor drepturi salariale personalului salarizat conform nr.OUG27/2006.

Pentru aceste considerente, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată, Curtea apreciind că motivul de inadmisibilitate bazat pe lipsa unor dispoziții legale și neîndrituirea instanței de a avea norme juridice vizează fondul pretențiilor deduse judecății.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că acțiunea este întemeiată față de ceilalți pârâți, reținând că rin p. decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.

Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie. Pe cale de consecință, curtea a constatat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996 și prin art.23¹din Legea nr.56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.

Ordonanța Guvernului nr.83/2000 a fost emisă în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.

Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.

Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României.

În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.

Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.23¹din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.

Instanța de fond, văzând disp.art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.23¹din Legea nr.56/1996, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova să plătească reclamanților sporul de stres și suprasolicitare de la data de 12.05.2005 în continuare, pe viitor, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective, a obligat pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor reprezentând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică și efectuarea mențiunilor în cărțile de muncă ale reclamanților și admiterea cererii de chemare în garanție.

În recursul formulat de pârâți se arată, în esență, că față de dispozițiile deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, pentru perioada anterioară datei de 03.02.2007, este necesar să se facă aplicarea art.329 alin.3 pr.civ. Ulterior datei de 03.02.2007 hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, având în vedere că prin intrarea în vigoare a OG nr.8/2007 a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.

De asemenea, actualizarea drepturilor salariale cu rata inflației este nelegală, având în vedere că fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind o instituție bugetară.

Totodată, în ceea ce privește obligarea pârâților la plata și pe viitor a sporului de 50%, prima instanță a adăugat la lege, or, numai legiuitorul este în măsură să acorde astfel de drepturi.

Și obligarea la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților este nelegală, față de dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.304¹pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.

Prin art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001. OG nr.83/2000 a fost emisă în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.

La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, art.58 și art.62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.

Astfel a reieșit că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.

În raport de cele de mai sus, a rezultat fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.

Acest lucru a presupus că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.23¹din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.

Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.

Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 50%, întrucât este vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă, curtea reține că această critică este neîntemeiată, având în vedere că, până la încetarea sa, dreptul reclamanților la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este cert. De asemenea, dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică are un caracter accesoriu față de dreptul principal de a primi indemnizația brută lunară. Totodată, efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor s-a dispus a fi efectuată ca o consecință a admiterii drepturilor salariale solicitate prin acțiune.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamanților, aceștia beneficiind de sporul de 50% pe întreaga perioadă stabilită în sentință.

Față de aceste considerente, curtea, văzând dispozițiile art.304, art.304¹și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud.P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, jud.P împotriva sentinței civile nr.58 pronunțată la 11 noiembrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatele reclamante - -, -, -, toate având domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, cu sediul în P,-, jud.P, și intimații pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela

- - - - - -

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

Red.CL

2 ex./24.06.2009

- -

Președinte:Lucian Crăciunoiu
Judecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela

Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1353/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1353/2009. Curtea de Apel Ploiesti