Jurisprudenta revendicare imobiliară.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
D E CC IZIA NR.1352
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, G, G, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat, cu sediul în B, str.-.-, nr. 79, -.14,.1,.41, sector 2 împotriva sentinței civile nr. 529 pronunțată la data de 26 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1 și intervenienții și, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat, cu sediul în B, str.-.-, nr. 79, -.14,.1,.41, sector 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți și intimații intervenienți reprezentați de avocat din Baroul d e Avocați B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.61407, lipsind intimata pârâtă SC SA
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care:
S-a învederat instanței că prin serviciul registratură la data de 11 iunie 2009 avocat - solicită acordarea unui termen, fiind în imposibilitate de a se prezenta, având de susținut o cauză la Curtea de Apel Pitești.
Curtea, față de obiectul cererii, care impune celeritate în soluționarea cauzei, respinge cererea formulată de apărătorul intimatei.
Apărătorul recurenților reclamanți declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act de această declarație și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului, arată că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamanților, deși reclamanții aveau dreptul la aprovizionare toamnă-iarnă și cota de gaze. nu poate fi luat în considerare, deoarece nu reprezintă anexă la contractul de muncă.
Solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr- reclamanții -, -, -, G, G, G, și și intervenienții și au solicitat în contradictoriu cu SC SA obligarea pârâtei la plata drepturilor prevăzute de art. 183 din CCM la nivelul ramurii, energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005-2008, obligarea la achitarea drepturilor salariale rezultate prin neaplicarea CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005-2008 prevăzute de art. 170 alin.1 din CCM reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă și suplimentarea salarială reprezentând ajutor material, egal cu contravaloarea a 2500 - 4000. de gaze naturale conform art. 178 alin.1 din CCM la nivel de ramură.
Au mai solicitat constatarea nulității clauzei prevăzute de art. 176 alin 1 din și obligarea pârâtei la acordarea sumei reprezentând salariul mediu de bază pe unitate pentru Paști 2008.
Motivând cererea au arătat că sunt salariații pârâtei, că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă prevăzută în art. 170 alin 1 din CCM la nivel de ramură trebuia acordată în cuantum de un salariu minim pe ramură, că ajutorul material constând în contravaloarea a 2500-4000. de gaze naturale prevăzut de art. 178 alin 1 din CCM la nivel de ramură avea următoarea formulare:"salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea a 2500-4000. gaze naturale" iar pârâta, semnatara acestui contract nu s-a achitat de obligațiile ce îi reveneau.
În ce privește constatarea nulității art. 176 alin 1 din CCM al SC SA reclamanții și intervenienții au arătat că acest drept salarial poate fi compensat numai în temeiul unui act adițional la CCM pe ramură și nici de cum în cazul contractului încheiat la nivel de unitate, iar referitor la neacordarea drepturilor prevăzute de art. 150 din CCM la nivel de unitate angajatorul trebuia să le plătească o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechime fiind concediați din motive care nu țin de persoana salariatului.
Mai arată că dreptul salarial reprezentând suplimentarea pentru Paște pe anul 2008 nu mai este prevăzută de art. 168 al.1 din pe anul 2008, însă printr-o prevedere arbitrară s-a menționat în acest text că părțile înțeleg și confirmă faptul că după anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților, că nu a avut loc o creștere salarială ci doar o creștere a salariului de bază iar pârâta nu a reușit să demonstreze includerea în salariile de bază ale salariaților a acestor suplimentări salariale.
Deși legal citată pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Prin sentința civilă nr.529/26.02.2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererile reclamanților ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește capătul de cerere referitor la nulitatea clauzei prevăzută de art. 176 alin 1 lin CCM la nivel de SA tribunalul a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului de a solicita constatarea nulității acestei clauze în raport de prevederile art. 283 alin.1 lit. din Codul muncii care stabilesc că în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia aceasta se poate solicita pe toată durata existenței contractului.
Or, în speță, se solicită constatarea nulității art.176 alin 1 din CCM al SC SA pe anul 1997 referitor la includerea în salariul de bază contravalorii a 4000. de gaze naturale întrucât compensarea putea fi realizată printr-un act adițional la CCM pe ramură și nu prin CCM la nivel de unitate.
Ceea ce rezultă din motivarea acestui capăt de cerere este împrejurarea că se solicită constatarea nulității unei clauze a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1997 cărui durată a încetat, astfel încât cererea în constatarea nulității absolute a clauzei prevăzută de art. 176 alin 1 din acest contract este prescrisă, urmând ca cererea să fie respinsă.
Pe fond, referitor la cererile întemeiate pe prevederile art. 170 alin.1 la nivel de grup de unități din industria petrolieră și 178 alin 1 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2008 prin care se solicită obligarea pârâtei la acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și la contravaloarea a 2500-4000. gaze naturale tribunalul reține că aceste drepturi urmau a fi acordate în condițiile în care prin contractele colective la nivel de agent economic nu s-ar fi convenit introducerea lor în salariul de bază sau compensarea acestor drepturi.
Aceste condiții sunt prevăzute de art.176 al.5 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2007 și de art. 170 alin. 4 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră pe aceeași perioadă.
Verificând contractele colective la nivel de unitate se constată că în contractul încheiat în anul 1997 s-a prevăzut la art. 176 alin.1 includerea în salariul de bază începând cu 1.06.1997 a ajutorului material reprezentând val. a 4000. de gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat iar în ce privește suplimentarea pentru aprovizionarea de toamnă în același contract s-a prevăzut în art. 168 alin.3 introducerea în salariul de bază începând cu data de 1.06.1997.
De asemenea în art. 168 alin.2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 1998 s-a menționat că a fost introdusă în salariul de bază suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă conform telexului 2412/1998.
Aceeași mențiune apare și în contractul la nivel de unitate pe anul 2000 și 2002.
Rezultă, fără putință de tăgadă, că aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază sau compensate, în acest mod putându-se concluziona și din examinarea contractelor colective de muncă la nivel de unitate ulterioare anului 2002, în cuprinsul cărora nu mai apare nici mențiune referitoare la aprovizionarea de toamnă-iarnă, iar în ce privește contravaloarea unei cantități de gaze în art. 176 alin.1 din CCM pe anul 2008 se prevede expres că acest ajutor a fost compensat prin CCM pe 1997 iar începând cu acest an prezentul articol a rămas fără obiect, că acest ajutor nu se mai acordă salariaților fiind inclus în salariul lor și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Se constată că voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate a fost aceea ca valoarea acestor suplimentări salariale să rămână stabilită la nivelele fixate în anul 1997 iar, în conformitate cu art. 243 din Codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, astfel încât nemaiexistând temeiul legal al solicitării acestor drepturi, urmează a fi respinse.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea suplimentării salariale pentru sărbătoarea de Paști pe anul 2008 tribunalul reține că potrivit art. 168 alin.2 din CCM la nivel de unitate pe anul 2008 s-a convenit că începând cu anul 2003 primele de Paști și C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților care au beneficiat de o creștere salarială, devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, iar pentru înlăturarea oricăror neclarități părțile au confirmat că după anul 2003 aceste prime au fost incluse în salariul de bază al angajaților și nu au mai fost calculate și acordate în mod direct salariaților, regula urmând a se aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel.
Aceasta reprezintă voința părților exprimată în mod neechivoc în contractul colectiv de muncă pe anul 2008, contract care în conformitate cu art. 236 al.4 din Codul muncii reprezintă legea părților astfel încât nu mai există temeiul legal al acordării suplimentărilor salariale pe anul 2008.
Susținerea reclamanților în sensul că prevederile articolului sunt arbitrare nu este în nici un fel dovedită iar împrejurarea recunoașterii de către sindicate a suprimării acestui drept pentru anul 2008 este dovada rezultatului negocierilor purtate între cele două părți și a faptului că salariații au beneficiat de creșteri salariale echivalente cu cuantumul primei pentru Paștele anului 2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală cu motivarea, în esență, că hotărârea instanței de fond s-a dat cu încălcarea legii și că s-au interpretat greșit clauzele din CCM.
Recurenții - reclamanți susțin că pârâta nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Intimata - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, Curtea constată că recursul este nefondat deoarece în cauză pârâta a făcut dovada introducerii drepturilor salariale solicitate de recurenți în salariile brute de bază ale reclamanților prin efectul includerii și menținerii lor în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, G, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat, cu sediul în B, str.-.-, nr. 79, -.14,.1,.41, sector 2 împotriva sentinței civile nr. 529 pronunțată la data de 26 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1 și intervenienții și, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat, cu sediul în B, str.-.-, nr. 79, -.14,.1,.41, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.
2 ex/23.06.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
