Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1436/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1436
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta "" SA B, împotriva sentinței nr. 715 din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 05 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 22.01.2008 pe rolul Tribunalului Botoșani Secția civilă a fost înregistrată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC "" SA B prin care a solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor salariale pentru orele suplimentare efectuate în intervalul ianuarie 2005 - septembrie 2007.
În motivare reclamantul, a arătat, în esență, că și-a început activitatea în cadrul pârâtei la 22.05.1995 iar la data de 4.11.2007 raporturile de serviciu au încetat din motive neimputabile lui.
Pe toată perioada desfășurării contractului individual de muncă a lucrat în zilele de sărbători legale și a efectuat și ore suplimentare fără a beneficia de sporul prevăzut de art. 117, 119 și 134 din Lg. 53/2003.
Prin întâmpinare, pârâta SC " " SA Bas olicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamantul nu a efectuat ore suplimentare. A mai arătat că, potrivit art. 68, 69 și 141 din Codul Muncii activitatea suplimentară trebuie prestată numai la solicitarea angajatorului și cu consimțământul salariatului.
Ori, reclamantul nu a dovedit că ar fi existat vreo solicitare expresă din partea angajatorului.
La data de 20.10.2008 reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că a lucrat un număr de 315 ore suplimentare în 2005 și 399 ore suplimentare în anul 2006. La același termen a contestat o parte din mențiunile din foile de prezență depuse de angajator arătând că acestea sunt în contradicție cu fișele de pontaj depuse de el.
La termenul de judecată din 02.12.2008, reclamantul a precizat că renunță la judecată în ce privește sporul pentru lucru sistematic peste program prevăzut de art. 75 din Contractul Colectiv de Muncă, instanța luând act de această renunțare prin încheierea de ședință din aceeași dată.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr.715 din 03 iunie 2009, Tribunalul Botoșania respins excepția conexității invocată de pârâta SA B și admis în parte acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta SA B să-i plătească suma brută de 14943.96 lei reprezentând plata orelor lucrate suplimentar, respectiv în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbători legale, precum și suma de 675 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că reclamantul a fost angajatul SC " " SA B la stația și a prestat ore suplimentare în raport cu programul de activitate al stației.
Astfel, conform adresei depusă la dosar de către expertul desemnat în cauză programul de activitate al stației era de 12 ore zilnic respectiv în intervalul orar 6:00 - 18:00 ( fila 180 dosar).
Ulterior, expertul desemnat în cauză a arătat că programul de activitate fusese stabilit începând cu 1.10.2006, iar până la acea dată cu certitudine programul de la stația a fost de 13 ore zilnic.
De altfel, cercetând fișele de pontaj atașate de reclamant la dosar, la filele 5-19, tribunalul a constatat că programul de activitate a fost evidențiat de către șeful stației, numitul.HG
Susținerile pârâtei cum că ar fi trebuit să existe o solicitare scrisă din partea societății în vederea efectuării unor ore suplimentare nu au fost reținute la soluționarea cauzei, constatându-se că programul de activitate era de 13, respectiv 12 ore iar cel care asigura conducerea acestei stații, în respectarea atribuțiunilor de serviciu, trebuia să împartă programul de activitate a tuturor angajaților stației în așa fel încât să acopere, în întregul interval analizat, programul de lucru cu publicul.
S-a mai reținut că, deși pârâta SC " " SA Baî ncercat să convingă instanța că, în fapt, toți salariații stației au avut un program de activitate mai mare decât cel normal lunar, nu a depus nicio dovadă din care să rezulte că șeful stației și-ar fi depășit atribuțiunile de serviciu prin stabilirea unui program de activitate greșit și respectiv prin consemnarea în foile de pontaj a unor mențiuni eronate cu privire la programul de activitate al salariaților, expertul desemnat în cauză arătând în lucrarea depusă la dosar că, în mod cert numitul a efectuat ore suplimentare în intervalul ianuarie 2005- iunie 2007.
Instanța a avut în vedere la soluționarea cauzei a doua variantă a raportului de expertiză, depusă la dosar la filele 213 - 220, conform căreia drepturile salariale la care este îndreptățit reclamantul sunt în cuantum de 14943,96 lei brut dând eficiență atât adresei 569 din 26.09.2006 emisă chiar de către angajator, respectiv de stabilire a unui program de 13 ore zilnic pentru stația, cât și foilor de pontaj atașate de reclamant, înlăturând de la soluționarea cauzei foile de pontaj depuse de către angajator.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta "" SA solicitând, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei contraexpertize.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9, art.3041Cod procedură civilă a arătat, în esență, că sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 57 din Codul fiscal și art.28 din Legea nr.19/2000 prin obligarea angajatorului la plata unei sume brute cu titlu de diferențe salariale.
A mai susținut că instanța a stabilit o situație de fapt eronată ce a condus la un calcul greșit al drepturilor reclamantului, dovedindu-se în cauză caracterul fictiv al numărului de ore evidențiate în pontajele întocmite de șeful de stație, care a recunoscut că pe tură lucra câte un salariat.
Un alt motiv de netemeinicie invocat constă în aceea că, numărul de ore stabilit prin raportul de expertiză ca fiind lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale este mult mai mare decât cel evidențiat în foile de prezență întocmite de șeful stației și chiar față de numărul de ore posibile.
Pentru orele lucrate în aceste zile, reclamantul a beneficiat de zile libere plătite, pe lângă plata în regim normal, așa încât cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.
A susținut de asemenea, că nu pot fi primite concluziile raportului de expertiză, întrucât se întemeiază pe o bază de calcul eronată.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii ca legală și temeinică, reiterând susținerile și apărările formulate la instanța de fond.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile prevăzute de legislația muncii referitoare la munca suplimentară.
Astfel, reclamantul a fost angajatul recurentei pe o perioadă nedeterminată în funcția de muncitor necalificat conform contractului de muncă nr.265 din 22.05.1995, încetarea raporturilor de muncă intervenind la data de 04 noiembrie 2007 din motive neimputabile reclamantului, conform propriilor susțineri.
Prin cererea adresată instanței de fond la data de 22 ianuarie 2008 reclamantul a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea recurentei la plata drepturilor salariale reprezentând ore suplimentare efectuate peste durata normală a zilei de lucru, dar și în zilele de sâmbătă duminică și sărbători legale, în perioada derulării contractului individual de muncă, respectiv ianuarie 2005 - septembrie 2007.
Potrivit art. 119 alin. (1) și 120 Codul muncii, reclamantul avea obligația de a solicita angajatorului compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite, în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora, iar numai în ipoteza în care compensarea prin ore libere plătite nu era posibilă, putea pretinde plata muncii suplimentare prin adăugarea unui spor la salariu, corespunzător duratei acesteia, stabilit prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă, sau, după caz, a contractului individual de muncă și care nu putea fi mai mic de 75% din salariul de bază.
În speță, nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul a solicitat angajatorului compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite și nici a împrejurării că s-a pretins spor la salariu în ipoteza imposibilității unității de a compensa munca suplimentară prin ore libere în termenul stipulat de art. 119 alin. (1) muncii, cererea de plată a muncii suplimentare fiind adresată direct instanței de judecată, la un interval de timp de aproximativ 3 luni după încetarea raportului de muncă dintre părți.
Curtea reține că este lipsit de relevanță faptul că reclamantul a probat cu înscrisurile depuse și concluziile la raportul de expertiză ordonat în cauză desfășurarea activității peste durata normală a timpului de muncă, câtă vreme nu a dovedit că a solicitat angajatorului, în perioada în care a fost angajat, compensarea orelor suplimentare prin ore libere plătite ori adăugarea unui spor la salariu în cazul imposibilității compensării, în condițiile expres prevăzute de art. 119 și art. 120 Codul muncii.
Față de cele reținute, Curtea, constatând că este dat motivul de nelegalitate a hotărârii prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtă, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1-3 Cod procedură civilă și modificând în parte sentința atacată, va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată, cu menținerea soluției de respingere a excepției conexității invocată de pârâtă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta "" SA B, împotriva sentinței nr. 715 din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantului.
Menține soluția de respingere a excepției conexității invocată de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
Ex. 2/ 22.12.2009
jud.fond:
.
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Dicu Aurel, Maierean Ana
