Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1456/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.1456
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 23 noiembrie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina-JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - -- judecător
-- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.556/D din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat apărătorul recurentului-reclamant, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
Față de lipsa intimatei -pârâte la primul apel nominal, se lasă cauza pentru al doilea apel.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-reclamant, asistat de avocat și consilier juridic pentru intimata-pârâtă.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiect drepturi bănești, este la al treilea termen de judecată și că procedura este completă.
Părțile, având pe rând cuvântul motivat de faptul că nu mai au de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, nu au fost analizate de instanța de fond toate atele care au fost depuse la dosar și nici nu au fost respectate dispozițiile art.269 Codul muncii. La instanța de fond s-a luat un interogator și din răspunsurile primite a rezultat că în luna martie când s-a acordat concediul de odihnă toți salariații au primit drepturile, aceste drepturi se acordă cu cel puțin cinci zile înainte de plecarea în concediu și în cuantumul stabilit de lege. Aceste drepturi au fost acordate însă și reclamantului, dar numai după ce a fost chemat angajatorul în judecată, deci acesta este în culpă, iar reclamantul este îndreptățit a primi daunele morale solicitate, daune care au fost demonstrate atât cu acte cât și cu proba cu martori. Dacă angajatorul ar fi obligat la plata unui singur leu măcar înseamnă că a primit o sancțiune legală și atunci angajatorii nu mai pot să-și facă ei reguli noi și proprii și să nu acorde angajaților drepturile care se cuvin. Deși reclamantul a fost în concediu medical a fost sancționat, și imediat după aceea i s-a desfăcut contractul de muncă. S-a atacat decizia de desfacerea contractului de muncă, se află pe rolul instanței cu termen de judecată la data de 11.12.2009. Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar și instanța să aibă în vedere la stabilirea soluției și de decizia 180/2007 a Curții Constituționale.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-pârâtă solicită respingerea recursului. Arată că între societate și reclamant au existat numeroase procese, toate au fost câștigate de societate pentru că atât timp cât a fost angajat reclamantul a săvârșit numeroase abateri pentru care a fost sancționat, iar societatea a avut de suferit din cauza acestor neajunsuri create de reclamant și a primit un tablou nefavorabil. Reclamantul avea stabilit ca și ceilalți angajați perioada când trebuia să efectueze concediul de odihnă, aspect pe care reclamantul nu l-a respectat, a vrut să vină la serviciu, a semnat condica și a fost pontat și plătit corespunzător. Și-a luat concediu medical, iar după expirare, de la sine putere a intrat în concediu de odihnă anunțând unitatea într-o zi de vineri că el este în concediu de odihnă. Drepturile cu privire la efectuarea concediului de odihnă nu mai puteau fi plătite cu cinci zile înainte de plecarea efectivă în concediu, pentru că el a anunțat societatea într-o zi de vineri. Pe parcursul proceselor a rectificat acțiunea și a arătat că a primit drepturile corespunzătoare concediului de odihnă, dar pentru că le-a primit cu întârziere a solicitat plata daunelor morale. Cu privire la aceste daune, societatea nu poate înțelege pentru ce trebuie acordate, cu atât mai mult cu cât nici martorul chemat la audiere nu a putut preciza acest lucru, adică ce vătămare a suferit reclamantul pentru a primi daune de 100 milioane lei. Nu există nicio faptă ilicită din partea societății, vina îi aparține exclusiv reclamantului, nu poate fi obligată societatea la plata acestor daune morale, sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
În replică apărătorul reclamantului arată că în anul 2002 s-a dispus reintegrarea acestuia în activitate, și toate șicanele i au apărut după ce instanța a dispus reîncadrarea sa.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.556/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei de obiect și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ""SA - Sucursala B, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC "" SA B pentru ca prin hotărâre să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând concediul de odihnă pe anul 2007.
Modificându-și acțiunea ( fila 24) reclamantul a solicitat, pe lângă plata drepturilor salariale restante, plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale cauzată de neplata la timp primei de vacanță și a salariului pe concediu și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a primit drepturile salariale aferente concediului de odihnă după introducerea prezentei acțiuni, respectiv la data de 13.11.2007 și după efectuarea concediului, astfel, fiind lipsit de posibilitatea de a se bucura de avantajele unui concediu, fapt ce a condus și la crearea unui prejudiciu moral.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii motivat de faptul că drepturile salariale solicitate au fost plătite înainte de punerea în întârziere a societății și că plecarea în concediu s-a făcut fără a aștepta și aprobarea din partea societății, și fără fi aprobată cererea.
La data de 15.05.2008 s-a formulat cerere de intervenție în interes alăturat reclamantului de către Comisariatul pentru Sănătate Civilă, Direcția Generală de Monitorizare a, Combaterea și Implementarea Relațiilor cu Uniunea Europeană și _Nato. intervenție ce a fost respinsă în principiu prin încheierea din 14.10.2008.
La dosar s-au depus acte, s-a luat interogatoriu pârâtei și s-a audiat un martor propus de reclamant, probatoriu în urma căruia instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de obiect invocată de pârâta SC "" SA nu este incidentă în cauză și a fost respinsă întrucât reclamantul a solicitat si plata de daune morale datorită plătii cu întârziere a primei de vacantă și indemnizației de concediu astfel că, chiar dacă aceste drepturi au fost plătite trebuie stabilit dacă întârzierea i-a produs reclamantului vreun prejudiciu de natură morală.
Reclamantul, angajat al pârâtei în funcția de inspector daune, a solicitat acordarea concediului de odihnă de 3o zile aferente anului 2007, începând de luni - 24.o9.2007, printr-o scrisoare recomandată ce a fost depusă la poștă în data de 19.09.2007 și primită de societate la data de 21.09.2007 ( filele 10-11 dosar).
Tot în data primirii cererii ( 21.09.2007) pârâta i- comunicat reclamantului prin scrisoare recomandată respingerea cererii de concediu de odihnă ( fila 12). Această scrisoare a ajuns la destinație în 24.o9.2oo7 însă, a fost returnată pentru neridicarea de la Oficiul Poștal ( fila 13).
Astfel, fără a se interesa dacă i-a fost aprobată cererea reclamantul a plecat în concediu pentru perioada 24.09.-05.11.2007.
Pârâta și-a motivat refuzul aprobării cererii de concediu prin constatarea mai multor deficiențe în activitatea reclamantului ( dosare lipsă și reparații făcute fără existența unor dosare de daună ) a căror rezolvare necesita prezența acestuia. Această situație nu a putut fi lămurită întrucât reclamantul se afla în concediu medical în perioada 06.07 - 21.09.2007 ( filele 38-52 dosar).
În conformitate cu art.143 Codul muncii, art.2o pct.2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul unități stabilește că programarea concediului de odihnă se realizează de către conducerea societății cu consultarea salariaților, în trimestrul IV al anului în curs, pentru anul calendaristic următor avându-se în vedere neafectarea desfășurării în bune condiții a activității ( fila 162 dosar).
Conform planificării din cadrul unității reclamantul ar fi trebuit să plece în concediu de odihnă în perioadele 12.03 - 30.03.2007 și 21.05.- 06.06.2007, însă nu s-a aflat în concediu în această perioadă și nici cererea privind plata indemnizației nu a făcut.
Desigur, această programare nu este definitivă, ea poate fi modificată ca urmare a unor situații de excepție însă, dispozițiile art.139 -148 din Codul muncii privitoare la concedii tribunalul a constatat că întotdeauna aceasta se efectuează cu acordul angajatorului și nu după bunul plac al salariaților. Acest atribut al angajatorului rezultă și din specificul raportului de muncă, respectiv subordonarea angajatului față de angajator.
Or, în speță, plecarea în concediu fără acordul angajatorului și fără o înștiințare în timp util despre intenția de a pleca în concediul de odihnă nu poate atrage culpa pârâtei indemnizația de concediu, în conformitate cu art.145, pct.3 din Codul muncii.
Față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Întrucât nu s-a făcut dovada existenței vreunei fapte ilicite în sarcina angajatorului, va respinge și cererea privind acordarea daunelor morale.
Instanța a respins și existența lipsei de obiect acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul -.
Acesta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea recursului.
În fapt, recurentul a susținut că instanța de fond a avut în vedere planificarea concediului de odihnă fără a avea în vedere că această planificare nu a fost semnată de toate părțile.
Mai mult, arată recurentul că instanța de fond a apreciat faptul că reclamantul nu s-a aflat în concediu în perioada stabilită prin planificare din culpa acestuia și că tot el este vinovat de faptul că nu a solicitat plata îndemnizației de concediu.
Prin modul de interpretare a normelor legale, instanța de fond a încălcat principiul egalității părților în fața justiției.
Dacă este reală planificarea concediului de odihnă pe anul 2008, intimata arată că recurentul trebuia să-i achite cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecare în concediu, îndemnizația de concediu, așa cum se prevede de art.145 alin.3 din Legea 53/2003.
Curtea examinând hotărârea recurată în raport de criticile aduse de recurent și din oficiu, în condițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă constată recursul ca nefondat.
Așa cum rezultă din probele administrate la instanța de fond, recurentul-reclamant urma să efectueze în anul 2007 concediul de odihnă, conform programării colective a concediilor de odihnă realizate în conformitate cu dispozițiile art.143 Codul muncii - în perioadele 12.03.2007 - 30.03.2007 și 21.05 - 6.06.2007.
Așa cum a reținut și instanța de fond această programare a concediilor de odihnă nu este definitivă, însă modificările ce ar interveni în anumite condiții de excepție, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art.148 din Codul muncii, nu sunt la bunul plan al salariaților ci sunt aprobate de angajator.
În cauză însă, fără a exista o aprobare a angajatorului, recurentul a plecat în concediu de odihnă, în altă perioadă decât era prevăzută în programarea concediilor de odihnă, fără înștiințarea în timp util a intimatei, și fără a obține aprobarea acesteia astfel că nu poate fi reținută culpa pârâtei pentru neplata îndemnizației de concediu în conformitate cu art.145 pct.3 din Codul muncii, la fel cum nu se justifică nici obligarea intimatei la plata de daune morale.
Față de considerentele anterioare, se reține că motivele de recurs invocate de recurent sunt nefondate, hotărârea instanței de fond fiind dată pe baza probelor de la dosar și având în vedere dispozițiile legale în materie.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursul ca nefondat promovat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.556/D din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- --- - - -
-
GREFIER,
Red.sent.- /
Red.dec.rec.- /18.12
Tehn.- /21.12.2009./5 ex./com.tuturor părților.
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Pîrjol Năstase Doru
