Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1457/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1457
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 23 noiembrie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina-JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - -- judecător
-LJ.- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta CONSILIUL LOCAL O, împotriva sentinței civile nr.500 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiect drepturi bănești, este la primul termen de judecată, procedura este completă și că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, semnat și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat și având în vedere și cererea pentru judecarea cauzei în lipsă, instanța constată recursul în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând-
Asupra recursului civil de față constată că:
Prin sentința civilă nr.500 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local O și Inspectoratul Școlar Județean B, s-a admis acțiunea formulată de SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT în numele și pentru reclamanții:, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele - VIII NR. 1 G, Consiliul Local G, Inspectoratul Școlar Județean, Consiliul Local, Școala, Grădinița nr. 14. Au fost obligați pârâții: Școala cu clasele I-VIII nr. 1 G, Consiliul Local G, Inspectoratul Școlar județean B, Consiliul Local O, Școala comuna G văii - B, Grădinița nr. 14 O - să plătească reclamanților drepturile salariale rezultând din creșterea coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșelor de vechime de 30,35,40 ani potrivit art. 50 al. 2 din Legea 128/1997 începând cu 21.02.2005 la zi precum și pentru viitor după cum urmează:
1. - tranșă vechime de 30 ani începând cu 21.02.2005 și vechime de 35 ani începând cu 01.02.2008;
2. - tranșă vechime de 30 ani începând cu 21.02.2005 și vechime de 30,35 ani începând cu 01.09.2005;
3. - vechime de 30 ani începând cu 1.09.2007;
4. - vechime 30 ani începând cu 21.02.2005 și vechime de 30,35 ani începând cu 01.09.2005;
5. - vechime de 30 ani începând cu 01.09.2005;
6. - vechime de 30 ani începând cu 21.02.2005 și vechime de 30,35 ani începând cu 01.09.2005;
7. - vechime de 30 ani începând cu 21.02.2005 și vechime de 30,35 ani începând cu 01.09.2007;
8. - vechime de 30,35 ani începând cu 21.02.2005 și vechime de 30,35,40 ani începând cu 01.05.2006;
9. - vechime de 30,35 ani începând cu 21.02.2005 și vechime de 30,35,40 ani începând cu 01.09.2007;
10. - tranșă vechime de 30 ani începând cu 01.09.2005;
11. - tranșă vechime de 30 ani începând cu 21.02.2005 și vechime de 30,35 ani începând cu 01.09.2005;
12. - vechime de 30 ani începând cu 21.02.2005 și vechime de 35 ani începând cu 01.03.2006;
13. - vechime de 30 ani începând cu 21.02.2005;
14. - vechime de 30 ani începând cu 01.09.2007;
15. - vechime de 30,35 ani începând cu 21.02.2005 și vechime de 30,35,40 ani începând cu 01.03.2006;
16. - vechime de 30 ani începând cu 21.02.2005 și vechime de 30,35 ani începând cu 01.03.2005;
- în sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii s-a arătat că potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, cadrele didactice din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de ani de activitate în învățământ,dar care nu sunt aplicate în sistemul de învățământ preuniversitar.
Potrivit art. 50 alin. 2 din lege " pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Reclamanții au arătat că în mod nejustificat se refuză cadrelor didactice acordarea acestor drepturi și intrarea în legalitate, solicitând acordarea tranșelor suplimentare de vechime, conform art. 50 din Legea nr. 128/1997, cu modificările la zi.
În drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, ale art. 283 (1) lit. c Codul Muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 28 din Legea nr. 54/2003 și ale art. 48-50 din Legea nr. 128/1997, cu modificările la zi.
În dovedire s-a depus în copie tabelul nominal cu personalul didactic din învățământ cu o vechime de peste 30 ani
Pârâții Consiliul Local O și Inspectoratul Școlar Județean B, au depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la dispozițiile art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, drepturile salariale a căror finanțare se asigură, prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, consiliile județene neavând obligații legale în această materie. De altfel, finanțarea de bază, care include și cheltuielile de personal și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maximum 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli (art. 167 alin. (13) din Legea nr. 84/1995).
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 167 alin.2 din Legea nr.84/1995 republicată "unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse"
În alin. 13 din același articol se prevedere că "finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ".
Văzând dispozițiile legale sus-citate, reiese că pârâtul Consiliul Local O nu are atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar din județul N drept pentru care tribunalul va admite excepția invocată și va respinge acțiunea față de pârâtul Consiliul Local O pentru lipsa calității sale procesuale pasive.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Consiliul Local al orașului O, instanța a constatat că este nefondată și a fost respinsă, ca atare, motivat de următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 36 lit. d, e din Legea nr. 215/2001,consiliul local are obligația de a efectua toate demersurile pentru asigurarea repartizării sumelor necesare în vederea salarizării personalului didactic din învățământul preuniversitar.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 167 alin.1 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Mai mult decât atât, prin legile anuale privind bugetul de stat finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se efectuează din taxa pe valoare adăugată, fiind repartizată de Consiliul județean, consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor (art. 7 din Legea nr. 388/2007).
Drept urmare, având în vedere că, fondurile bănești privind plata salariilor personalului din învățământul preuniversitar se alocă prin bugetele locale, de către consiliile locale, instanța constată că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către acest pârât este nefondată.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și dispozițiile legale incidente, instanța constată cererea întemeiată, pentru următoarele considerente:
Membrii de sindicat precizați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, în numele cărora reclamantul a investit instanța cu soluționarea cauzei, au calitatea de personal didactic în învățământ preuniversitar și toți îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute de art. 50 din Legea nr. 128/1997.
Conform art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la împlinirea a 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ, pentru fiecare dintre acestea din urmă acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Potrivit dispozițiilor art. 48 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, numite în cuprinsul legii.
Din reglementarea acestei norme legale, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, tribunalul reține că elementele sistemului de salarizare proprie personalului didactic sunt reprezentate pe de o parte de salariul de bază care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte de sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
Cadrelor didactice în numele cărora a acționat reclamantul nu le-a fost acordat acest spor salarial deși, îndeplinesc cerințele pentru acordarea tranșelor suplimentare de vechime, susținându-se că, normele metodologice care să precizeze modul de aplicare concretă a dispozițiilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, nu au fost elaborate. Această împrejurare nu poate constitui însă un impediment în acordarea drepturilor salariale care au fost prevăzute în lege, iar în lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului nu pot fi prejudiciate cadrele didactice de anumite drepturi salariale care li se cuvin.
și necorelarea legislativă a actelor normative de salarizare a personalului didactic din învățământ preuniversitar au fost înlăturate prin nr.OG 15/2008 (aplicabilă cu data de 01.01.2008) care, în art. 5 alin. 2 se prevede expres că: " în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzute la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Acesta a înțeles să critice sentința recurată doar cu privire la greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale active. În motivarea recursului recurentul a înțeles să reitereze apărările formulate prin întâmpinarea depusă la instanța de fond.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând legalitatea sentinței recurate în limitele în care recurentul a înțeles să devolueze cauza în recurs, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Cheltuielile de personal reprezintă o categorie de cheltuieli din finanțarea de bază a învățământului preuniversitar definit de art.15 alin.7 din Legea nr.84/1995. (art.167 alin.5 lit.a din Legea nr.84/1995 modificată).
Finanțarea de bază se asigură conform art.167 alin.3 din aceeași lege prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de statși din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază a unităților de învățământ se face pe bază de contract încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitarși primarul localitățiiîn a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ (art.167 alin.13 din Legea nr.84/1995 republicată și modificată).
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă fără echivoc faptul că recurentul-pârât este titular al obligației raportului juridic dedus judecății el fiind persoana care asigură finanțarea de bază în învățământul preuniversitar.
Celelalte acte normative invocate de recurent în motivele de recurs nu stipulează contrariul celor reținute mai sus.
Se constată deci că prima instanță a pronunțat o soluție legală cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât.
Hotărârea primei instanțe fiind legală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat promovat de pârâtul CONSILIUL LOCAL O împotriva sentinței civile nr.500 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- --- - - -
-LJ.
GREFIER,
Red.sent.- /
Red.dec.rec.- /24.11.
Tehn.- / 19 ex./8.12.2009/com.tuturor
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Pîrjol Năstase Doru
