Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1484/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1484
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Dicu Aurel
Grefier - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în sat, comuna, județul S, împotriva deciziei nr. 115 din 10 februarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul intimatei Primăria comunei - prin Primar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că nu sunt cereri de formulat și contestația în anulare se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru contestator, a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care a depus-o la dosar, precizând că își întemeiază contestația în anulare pe disp. art. 318 teza a II-a pr. civ. A arătat că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, aceasta fiind dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor legale și nefiind analizate toate motivele de recurs.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1049/39/09.09.2009 la Secția conflicte de drepturi și asigurări sociale a acestei Curți de Apel, petentul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 115/10.02.2009 a Curții de APEL SUCEAVA, ca instanță de recurs, invocând dispoziția art. 318. pr. civ. în sensul că respectiva hotărâre este rezultatul unei greșeli materiale.
În acest sens, contestatorul susține că, în motivarea sentinței nr. 1742/03.11.2008, instanța consideră că beneficiile prevăzute de legea tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, iar că, în motivarea deciziei nr. 115/10.02.2009, se apreciază că prin Legea 142/1998 nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept, ci a fost instituit un drept opțional.
Că interpretările date de către cele două instanțe Legii 142/1998 le consideră greșite, fiindcă prin lege se reglementează drepturi și nu vocații, în speță acest aspect reieșind chiar din denumirea legii: "Lege nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă", iar referitor la opinia instanței de recurs, apreciază că nu există nicio explicație democratică, de ce această restrângere a dreptului acordat de Legea 142/1998 să fie aplicată diferit între categorii de salariați din unitățile bugetare, ajungându-se astfel la o aplicare discriminatorie.
Pentru soluționarea contestației în anulare, Curtea a dispus atașarea dosarului nr- din ciclul ordinar, în dosarul din recurs, fiind pronunțată hotărârea atacată.
Contestația în anulare formulată de este nefondată, încât va fi respinsă ca atare, pentru motivele ce succed:
Astfel, Curtea reține că, prin sentința nr. 1742/03.11.2008, Tribunalul Suceava - Secția civilă a respins, ca nefondată, cererea reclamantului, formulată în contradictoriu cu Comuna, prin Primar, de a i se acorda tichete de masă în baza dispozițiilor aplicabile ale Legii nr. 142/1998, iar că recursul declarat de reclamant împotriva respectivei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 115/10.02.2009 a Curții de APEL SUCEAVA.
Instanța de recurs a reținut în considerente că, prin Legea nr. 142/1998, a fost reglementată posibilitatea acordării tichetelor de masă de către angajator salariaților săi.
Că aceste tichete reprezintă o alocație individuală de hrană, suportată integral pe costuri de angajator.
Că tichetele se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori (art. 1 alin. 2 Legea nr. 142/1998).
Că, prin legea tichetelor de masă, nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept, ci a fost instituit un drept opțional: "salariații pot primi o alocație individuală de hrană" (art. 1 alin. 1) - și care este condiționat, în ceea ce privește aplicarea la instituțiile finanțate de la bugetul de stat, de prevederea unor sume cu această destinație în buget.
În acest context, Curtea reține că ceea ce invocă în contestația în anulare de față nu este o eroare materială, în sensul dispoziției art. 318. pr. civ. relativă la aspecte formale ale recursului, ci o pretinsă interpretare greșită a dispozițiilor Legii nr. 142/1998, deci o pretinsă eroare judiciară.
Ori, asemenea motivație nu este îngăduit să stea în cadrul contestației în anulare, tinzând, practic, să răstoarne autoritatea de lucru judecat a hotărârii date în recurs, irevocabilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr. 115 din 10 februarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
18.12.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Dicu Aurel
