Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1481/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1481
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Dicu Aurel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 1161 din 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamanții intimați, și.
Procedura este egal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2736/86/24.04.2009 la Secția civilă a Tribunalului Suceava, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 1.09.2000 - 01.09.2004 și 01.02.2007- 18.05.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății; în favoarea reclamantului a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 1.09.2000 - 01.09.2004 și 01.02.2007- 18.05.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății; în favoarea reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 1.09.2000 - 01.09.2004 și 01.02.2007- 18.05.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății; în favoarea reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 1.09.2000 - 01.09.2004 și 01.02.2007- 18.05.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății; în favoarea reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 1.09.2000 - 01.09.2004 și 01.02.2007- 18.05.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății; în favoarea reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 1.09.2000 - 01.09.2004 și 01.02.2007- 18.05.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății; în favoarea reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 1.09.2000 - 01.09.2004 și 01.02.2007- 18.05.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății; în favoarea reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 1.09.2000 - 01.09.2004 și 01.02.2007- 18.05.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății; în favoarea reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 1.09.2000 - 01.09.2004 și 01.02.2007- 18.05.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății; în favoarea reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 1.09.2000 - 01.09.2004 și 01.02.2007- 18.05.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății; în favoarea reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.08.2008- 18.05.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății, precum și obligarea pârâtului Tribunalul Suceava să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt judecători la Judecătoria Rădăuți, iar potrivit Legii nr. 50/1996 beneficiau de sporul de risc și suprasolicitare psihică în procent de 50% din indemnizația de brută lunară.
Că prin OG83/2000, art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat în mod nelegal, întrucât, prin Legea 125/2000, Guvernul României a fost abilitat doar să modifice și să completeze Legea 50/1996.
Că prevederile OG83/2000 au încălcat dispozițiile art. 114 alin. 1, 73 alin. 3 și 53 din Constituția României, precum și pe cele ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura adoptată prin ordonanță nefiind proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile aferentei perioadei 1.09.2000 - 1.09.2004, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii.
Prin sentința nr. 1161/18.05.2009, Tribunalul Suceavaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de Ministerul Justiției și Libertăților și, pe fond, a admis acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată.
Pentru a se pronunța în acest fel, tribunalul a reținut, în primul rând, în aplicarea art. 137. pr. civ. că art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, care prevede că magistrații beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, că a fost abrogat expres prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, dar că, prin decizia nr. XXI din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Că, în drept, pentru ca prescripția să-și producă efectul sancționator extinctiv, este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune, să existe, pe lângă voința de a acționa, și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Că, dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa posibilitatea ori neglijența în a acționa, într-o asemenea situație prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
Drept urmare, a reținut că, în condițiile în care,prin art. 1 pct. 42 din OG83/2000, art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat, nu le poate fi imputat reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
Că numai după pronunțarea deciziei în interesul legii, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa, de se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Pe de altă parte, câtă vreme prin decizia XXI din 10.03.2008, instanța supremă a constatat și neconstituționalitatea unei norme de abrogare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de aplicabilitate în continuare a măsurii abrogate, pe durata de timp de la abrogarea nelegală și până la constatarea neconstituționalității normei abrogatoare, nu se poate pune problema curgerii prescripției dreptului la acțiune pentru plata drepturilor salariale restante.
Într-o altă argumentare, tribunalul a reținut că poate fi socotită incidentă în speță prevederea art. 16 al. 1 din Decretul nr. 167/1958, relativ la mai multe acte de întrerupere a cursului prescripției, emise de Ministrul Justiției, care a recunoscut practic dreptul pretins de reclamanți prin Ordinul nr. 903/C/18.03.2003, Ordinul nr. 3/C/11.01.2005 și nr.HG 232/2005.
Pe fondul cauzei, tribunalul a făcut aplicarea Deciziei nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, anterior menționată.
Împotriva acestei hotărâri, Ministerul Justiției și Libertăților a declarat recurs, în care a invocat incidența art. 304 pct. 9. pr. civ. în ce privește soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune invocată în fața primei instanțe.
A susținut că, pentru perioada 01.09.2000 - 01.09.2004, cererea reclamanților este prescrisă, având în vedere prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958, precum și art. 283 Codul muncii, durata termenului de prescripție de 3 ani pentru pretențiile salariale de natura prestațiilor periodice fiind împlinită.
A arătat că Decizia nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are efecte decât pentru viitor, neavând nicio influență asupra cursului prescripției extinctive.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților este nefondat, încât va fi respins ca atare, pe temeiul art. 312 din pr. civ. pentru considerentele ce succed:
Astfel, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% lunar din salariul de bază brut lunar", dar prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul sancționator extinctiv, este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa, și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu a fi oprită, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa, într-o asemenea situație prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, nu le poate fi imputată reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
Numai după pronunțarea deciziei în interesul legii, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Drept urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune apare ca nefiind întemeiată, încât soluția de respingere a ei este legală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 1161 din 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
18.12.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Dicu Aurel
