Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - conflict de drepturi
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 15
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC S, cu sediul în-, județul S, împotriva sentinței nr. 1293 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurente și reclamantul intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 5000/86 din 24.07.2007, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta Protection S, această unitate să fie obligată să-i plătească drepturile salariale neachitate, aferente lunii mai 2007, indemnizația de concediu de odihnă aferentă perioadei lucrate, respectiv 15.07.2006 - 1.06.2007, dobânzile și penalitățile pe care le-a suportat prin neplata în termen a ratelor bancare și a cheltuielilor de întreținere, precum și daune morale.
În motivare, reclamantul arată că a fost salariatul pârâtei până la data de 01.06.2007 în funcția de agent de pază la SC SA S, deși în cartea de muncă a fost trecută o altă dată, respectiv 1 mai 2007.
Cu toate că a intervenit în nenumărate rânduri la conducerea societății, nu i s-a plătit salariul pentru întreaga perioadă lucrată și nici indemnizația pentru concediu de odihnă.
Față de această situație, a solicitat plata sumelor constând în drepturile salariale pe luna mai 2007, indemnizația pentru întreaga perioadă de activitate și 500 lei prejudiciul suferit prin neplata cheltuielilor de întreținere la apartament și alte utilități, precum și suma de 180 lei cu titlu de daune morale.
Societatea pârâtă, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, susținând că raporturile de muncă au încetat la data de 1.05.2001, ca urmare a demisiei reclamantului a fost de acord cu plata indemnizației de concediu de odihnă pentru perioada de activitate.
Cât privește capetele de cerere pentru plata cheltuielilor de întreținere, a celorlalte utilități sau a daunelor morale, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că raporturile de muncă au încetat la cererea reclamantului, care a depus demisia.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 1293 din 1.11.2007, a dispus următoarele:
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta " S;
- a obligat pârâta să-i plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neachitate în sumă de 347 lei și indemnizație de concediu în sumă de 280 lei.
- a respins cererea privind plata de despăgubiri în sumă de 180 lei, ca nefondată.
Prin considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei, în funcția de agent de pază, începând cu data de 15 iulie 2006, iar ca urmare a demisiei reclamantului a fost emisă dispoziția de încetare a raporturilor de muncă nr. 2106 din 1.05.2007.
S-a mai reținut că din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului și înscrisurile depuse la filele 6-20 dosar, a rezultat că relațiile de muncă au continuat până la data de 1.06.2007, reclamantul prestând muncă în folosul unității pârâte, fiind astfel îndreptățit la plata salariului conform dispozițiilor art. 164 din Codul muncii.
Drept consecință, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, unitatea angajatoare fiind obligată la plata drepturilor salariale aferente lunii mai și a indemnizației de concediu de odihnă aferentă perioadei lucrate, respectiv 15.07.2006 - 01.06.2007, recunoscută de altfel ca datorate.
A fost respins capătul de cerere pentru plata daunelor morale, nefiind făcută dovada existenței unui prejudiciu nepatrimonial.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs societatea pârâtă, invocând nelegalitatea conform art. 304 pct. 9. pr. civ.
În dezvoltarea recursului, societatea pârâtă a susținut că reclamantul a avut calitatea de angajat al firmei în funcția de agent de pază, dar raporturile de muncă au încetat ca urmare a demisiei, conform voinței unilaterale a angajatului. Cum reclamantul a înaintat demisia la data de 1 mai 2007, dispoziția de încetare a contractului individual de muncă a fost emisă în aceeași zi, angajatorul renunțând la termenul de preaviz, conform art. 79 pct. 5 din Codul muncii, în mod greșit societatea a fost obligată și la plata drepturilor salariale aferente lunii mai, doar pe baza declarației martorului audiat în cauză, fără coroborarea cu celelalte probe administrate în cauză.
Recursul, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că, potrivit contractului individual de muncă de la fila 4 dosar, reclamantul a fost salariatul societății pârâte, în funcția de agent de pază, începând cu data de 15.07.2006.
Cererea de demisie a fost formulată de reclamant la data de 10.05.2007, iar în baza acesteia a fost întocmită dispoziția de încetare a raporturilor de muncă nr. 2106 din 1 mai 2007, cu mențiunea încetării raporturilor de muncă începând cu data de 1.05.2007 (filele 30-31 dosar).
Cum însă prin declarația martorului, dar și înscrisurile depuse ca probe în dosar, respectiv registrele de evidență a autovehiculelor de la sediul "", unitate la care reclamantul desfășura activitatea ca agent de pază, rezultă că acesta a prestat activitatea până la data de 01.06.2007, în mod corect instanța de fond a obligat societatea angajatoare la plata drepturilor salariale pentru activitatea prestată în acest interval, revenind de la audierea martorului, care nu s-a prezentat în instanță.
Față de cele reținute, nefiind date motive de nelegalitate a sentinței, nefiind date nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta S, împotriva sentinței nr. 1293 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud.fond:;
Ex.2/22.01.2008
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Gheorghiu Neculai, Apetroaie Eufrosina
