Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 151/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DOSAR NR- DECIZIE Nr. 151/2008
Ședința publică de la 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Busuioc Anamaria JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - - - - JUDECĂTOR 3: Pîrjol
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-au luat în examinare recursurile civile promovate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.1564 din 09.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de grefier, în sensul că la fila 18 dosar intimata a depus concluzii scrise, după care:
Instanța, având în vedere adresa de la fila 12 dosar fond în care se precizează că Ministerul d e Finanțe și-a ales domiciliul la. B și față de faptul că sentința a fost comunicată Ministerului d e Finanțe în B, se constată ambele recursuri ca fiind declarate și motivate în termen.
Nemaifiind alte cererii, excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față constată că;
Prin cererea introdusă și înregistrată sub nr.5298/21.09.2007 reclamanta a chemat în judecată Tribunalul Bacău, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța primii trei pârâți să fie obligați la plata primei de concediu pentru anii 2001 și 2002, în cuantum brut de 9.236.020 rol, respectiv de 14.169.000 rol, în valoare reactualizată la data plății efective în funcție de rata inflației.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a fost numită în funcția de asistent judiciar prin ordinul ministrului justiției la data de 30.06.2000 la Tribunalul Bacău unde lucrează și în prezent, salarizarea asistenților judiciari fiind stabilită prin 50/1996, cu modificările ulterioare, fiindu-le aplicabile și dispozițiile ulterioare privind salarizarea magistraților și ale celorlalte categorii de personal din sistemul justiției (OUG 177/2002 ). Astfel, i se cuvine prima de concediu pentru anii 2001, 2002, drept prevăzut de art.411din 50/1996, astfel cum a fost modificat prin OG 83/2000.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv copii ale filelor 3-6 suplimentare la carnetul de muncă (mențiuni efectuate sub nr. crt.51-57, 73-86).
Acțiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.285 din Codul muncii.
întâmpinare prin reprezentanții săi legali, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția dreptului la acțiune al reclamantei, în temeiul art.166 alin.(1) din Codul muncii, coroborat cu art.3 alin.(1) din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, având în vedere că între acesta și reclamantă nu există nici un raport juridic legal sau convențional de natură să creeze în sarcina pârâtului obligația de a plăti drepturile bănești în discuție, drepturi ce decurg dintr-un raport de muncă în care MEF nu este parte. Pe de altă parte, a arătat instituția pârâtă, calitatea de ordonator principal de credite aparține Ministerului Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunzând doar de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor de credite (13,14,16-22). Prin adresele cu nr. R 2978/22.10.2007, -/9.10.2007 pârâtul a solicitat citarea sa prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B (12,15).
La rândul său, Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantă avându-se în vedere considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție reținute în decizia nr. XXII/12.12.2005 pronunțată în dosar 31/2005 care este obligatorie pentru instanțe în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept, potrivit art.329 alin.(3) Cpc. Astfel, prin decizia menționată s-a stabilit că se acordă doar sumele reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 și 2002 și că dreptul material la acțiune pentru calculul și plata primelor de concediu s-a născut la 1 ianuarie 2003 când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a prevederilor art.411din L 50/1996, modificată și completată prin OG 83/2000. Prin urmare, s-a solicitat instanței să constate că la data formulării acțiunii - 25.09.2007 dreptul material al reclamantei cu privire la plata primelor de concediu aferente anilor 2001 și 2002 precum și cu privire la pretențiile de actualizare a acestor sume era prescris.
Prin sentința civilă nr.1564/D/09.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta, B,- în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B și Ministerul Justiției- B,-, sector 5, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău,-.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească reclamantei, în sumă actualizată la data plății efective, în funcție de rata inflației, a primelor de concediu pentru anii 2001 și 2002, reprezentând o sumă egală, cu indemnizația brută
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății acestor drepturi.
În expozitivul sentinței s-au reținut următoarele considerente:
Reclamanta îndeplinește funcția de asistent judiciar la Tribunalul Bacău de la data de 30.06.2000 (6).
Potrivit art. 411din L 50/1996, cu modificările ulterioare, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi aveau dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, indemnizația de încadrare lunară brută, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozita separat. Cum potrivit 171din același act normativ asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut la nr. crt. 29 din cap. A al anexei nr. 1, este fără nici o îndoială că asistenții judiciari beneficiază și de dreptul la prima de concediu stabilit de art.411.
Prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005 pronunțată în dosar 31/2005 ÎCCJ a stabilit că, în aplicareadispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată. Aceste dispoziții privesc toate categoriile de personal salarizate în baza L 50/1996, deci și categoria asistenților judiciari.
Potrivit art.329 alin.(3) Cpc dezlegarea dată problemelor de drept de către ÎCCJ în recursurile declarate în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată atât de Ministerul Justiției cât și de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, prin nr.HG232/1.04.2005 s-a aprobat "Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007. În cuprinsul acestui plan de acțiune - cap. VI, obiectivul 3, pct.3.2 -Ministerul Justiției a recunoscut faptul că datorează magistraților anumite drepturi salariale, aferente perioadei 2000-2004 și a fost de acord să le plătească chiar și celor ce nu dețin hotărâri judecătorești.
Ca urmare, HG nr.232/2005 constituie un act de recunoaștere din partea Ministerului Justiției cu privire la dreptul reclamantei de a încasa sumele reprezentând prima de concediu pe anii 2001-2002, recunoaștere ce întrerupe termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 din Codul muncii cu referire la art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958.
În același sens sunt și dispozițiile art.166 alin.2 din Codul muncii, care prevăd că termenul de prescripție este întrerupt dacă intervine o recunoaștere din partea debitorului privind plata drepturilor salariale.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor a fost, de asemenea, respinsă; potrivit art.1 din OG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor) prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume:pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Economiei și Finanțelor pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor. Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Motivele de recurs au fost arătate în cererile de recurs.
Ministerul Justiției a criticat sentința pronunțată de Tribunalul Bacău doar în ceea ce privește soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune și de obligare a acestuia în contradictoriu cu ceilalți pârâți la plata primelor de concediu pentru anii 2001 și 2002 în sumă actualizată la data plății efective.
Celălalt pârât a criticat sentința instanței de fond doar cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive și obligarea sa la alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi.
În drept ambii recurenți au invocat cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În esență Ministerul Justiției a invocat două argumente: primul se referă la nerespectarea deciziei nr. XXIII/12.12.2005 pronunțată de J care este obligatorie conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă, iar secundul la greșita apreciere că HG232/30.03.2005 constituie o recunoaștere de datorie și totodată o cauză de întrerupere a cursului de prescripție extinctivă.
Ministerul Economiei și Finanțelor a reiterat apărările din întâmpinarea la cererea de chemare în judecată.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Verificând sentința recurată în limitele în care cauza a fost devoluată de către cei 2 recurenți, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Recurentul Ministerul Justiției este de rea-credință când afirmă că prima instanță a refuzat să soluționeze pretențiile din cererea de chemare în judecată în acord cu Decizia nr. XXIII/12.12.2005 a care a fost pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Prima instanță nu a reținut nimic contrar acestei decizii care într-adevăr conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Dimpotrivă a achiesat la concluzia exprimată de J cu privire la data de la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani și anume de la 01.01.2003.
Prin decizia mai sus-menționată nu a dat o dezlegare în drept și în ceea ce privește cauzele de întrerupere a termenului de prescripție.
Afirmațiile recurentului ar fi fost întemeiate dacă prin această decizie ar fi spus expres sau implicit că nr.HG232/30.03.2005 nu constituie un act de recunoaștere de datorie, or problema întreruperii cursului termenului de prescripție extinctivă nu a fost pusă în discuție prin actul de sesizare, recte recursul în interesul legii.
Punctul 3.2. din nr.HG232/30.03.2005 nu face nici o distincție, astfel că susținerea că prin aceste dispoziții nu au fost avute în vedere și drepturile salariale solicitate de reclamantă este nefondată.
Rezultă deci că prima instanță a apreciat în mod corect că pct.3.2. din cap.VI al nr.HG232/1.04.2005 constituie un act voluntar și neîndoielnic din partea debitorului de recunoaștere a datoriei.
Referitor la recursul declarat de celălalt pârât, Curtea constată că acesta face o confuzie între obligația de alocare a sumelor stabilită prin sentința recurată și procedura administrativ - fiscală.
Obligația stabilită prin hotărârea instanței de fond își are izvorul în dispozițiile legale care prevăd că Ministerul Economiei și Finanțelor este administratorul bugetului de stat.
Aspectele invocate de recurent care fac referire la necesitatea existenței unei hotărâri de guvern sau lege de rectificare bugetară și la lipsa raportului juridic dintre el și reclamantă, sunt irelevante deoarece procedura de rectificare a bugetului de stat este ulterioară stabilirii creanțelor, făcând parte dinfaza de executarea titlului executoriu.
Față de aceste considerente Curtea va respinge ca nefondate recursurile.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții - pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr.1564 din 09.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații - pârâți: Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent./
Red.dec.rec.O- 17.03.2008
Tehnored.B- 18.03.2008
2 ex.
Președinte:Busuioc AnamariaJudecători:Busuioc Anamaria, Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol
