Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi bănești
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 151
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Bârsescu Nicolae
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în V-D, împotriva sentinței nr. 1885 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamantul recurent și reprezentantul pârâtei intimate Primăria municipiului V-D - prin primar.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava, sub nr-, din data de 6.11.2008, după casare cu trimitere spre rejudecare, conform deciziei nr. 1353 din 23.10.2008 a Curții de APEL SUCEAVA - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului V D - prin primar, ca în baza art. 25, 26, 39 alin. 1 lit. d, din Legea nr. 53/2003, art. 24 alin. 2 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic să emită o dispoziție prin care să i se acorde un procent de 30% din salariul de încadrare cu titlu de spor de confidențialitate și mobilitate, începând cu data de 1.01.2007.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în baza art. 25, 26 din Legea nr. 53/2003, și art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic este îndreptățit a pretinde de la angajator un spor de 30% din salariul de încadrare cu titlu de mobilitate și confidențialitate. Această obligație este prevăzută în mod expres în art. 24 alin. 2 din Legea nr. 514/2003 în care se prevede că în termen de 60 de zile autoritățile publice, instituțiile publice și toate celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de această lege privind drepturile și obligațiile consilierilor juridici.
În același sens art. 16 din Legea nr. 514/2003 printre drepturile și obligațiile consilierilor juridici figurează și obligația de a păstra secretul și confidențialitatea activității sale, obligația de a se deplasa la instanțele în care este implicată organizația în schimbul unei indemnizații.
În opinia reclamantului acordarea acestui spor reprezintă o obligație și nu o posibilitate încât dreptul pretins este justificat.
Prin sentința civilă nr. 1885 din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată acțiunea reclamantului cu motivarea că actele normative indicate de reclamant reglementează în mod general obligațiile și drepturile consilierului juridic, inclusiv cel de fi salarizat, însă cu privire la obligația acestuia de a asigura confidențialitatea și păstra secretul profesional eventualele sporuri ce i s-ar cuveni trebuie să fie negociate cu ocazia încheierii contractului de muncă.
Ori, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că între angajator și reclamant s-ar fi statuat o asemenea clauză încât acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, temeiul legal constituindu- art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că dispozițiile art. 25 din Legea nr. 53/2003, Legea nr. 314/2003cât și cele cuprinse în art. 29 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și art. 60 alin.2 din Statutul consilierilor juridici au caracter imperativ, obligatoriu și nu facultativ sau negociabil.
Așadar, angajatorul în raport de activitatea pe care o desfășoară recurentul are obligația de a acorda sporul de mobilitate și confidențialitate existând texte de lege ce justifică pretențiile sale încât se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate cât și prevederile legale în materie, curtea constată că recursul nu este fondat.
Atât doctrina cât și practica judiciară s-au pronunțat în mod constant în cazuri similare statuând că acordarea de către angajator a sporului de confidențialitate și de mobilitate este o posibilitate și nu o obligație. Acest drept se acordă în anumite condiții, funcție de posibilitățile financiare ale organizației, de natură și complexitatea activității angajatului și dacă această clauză este negociată cu ocazia încheierii raporturilor de muncă.
Ori în cauză nu s-a dovedit că părțile ar fi convenit asupra acestui drept, printr-o clauză expres prevăzută în contractul de muncă încât față de prevederile generale ale Codului muncii, ale Legii nr. 514/2003, Legii nr. 188/1999 și art. 60 din Statutul consilierilor juridici pretențiile recurentului apar nefondate, cum corect a stabilit și prima instanță.
Așadar, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1885 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 25.02.2009
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Pungă Titus, Bârsescu Nicolae
