Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1565/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1565/2009-
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria JUDECĂTOR 2: Popa Aurora
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - judecător
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în B, sector 5, strada--14, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR -cu sediul în O,-, județul B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O,-, județul B-în reprezentarea MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu.ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.893/LM din 5 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-, având ca obiect:litigiu de muncă, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, consilier juridic, în baza delegației nr.582/III.1/2008/16.11.2009, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, intimata reclamantă, prin registratura instanței, la data de 3.08.2009 a depus concluzii scrise, după care:
Reprezentanta recurenților pârâți, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurenților pârâți, susține recursurile și solicită admiterea lor așa cum au fost formulate și motivate în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.893/LM din 5 iunie 2009, TRIBUNALUL BIHORa respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR PUBLICE și în consecință:
A obligat pârâții să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 01 decembrie 2006, la zi și pentru viitor.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, față de MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR PUBLICE și a obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare achitării drepturilor sus menționate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
Reclamanta, este grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita.
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de
50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
În considerentele acestei decizii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a reținut că rezultă fără echivoc faptul că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Instanța de fond a reținut că, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum a arătat ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței. [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a constatat că în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar în ipoteza adoptării unei soluții contrare în recursul în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
În ce privește noțiunea de "discriminare", ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a avut în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).
Astfel, tribunalul a apreciat că, adopta o soluție contrară în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept. Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.
Tribunalul a constatat că potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, instanța de fond a reținut că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Răspunderea Ministerul Economiei și Finanțelor Publice rezultă și din prevederile art. 3 din nr.HG 208/2005 și ale art. 3 din nr.HG 386/2007.
Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală a Ministerul Economiei și Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, art. 1084 cod civil și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța de fond a admis acțiunea, în sensul că a obligat pârâții să plătească reclamantei sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu data de 01 decembrie 2006 la zi și pentru viitor, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumei acordate reclamantului, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamant, ci avându-se în vedere că acest pârât, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții. MINISTERUL PUBLIC dispune de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
Față de împrejurarea că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHORa solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii ca neîntemaite a capetelor de cererea privind actualizarea cu n indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, respectiv ca lipsit de obiect pe cele vizând plata pentru viitor a acestor drepturi bănești.
Consideră că, în mod nelegal instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești actualizată cu rata inflației, întrucât MINISTERUL PUBLIC ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, potrivit dispozițiilor art.14 alin.2, art.29 alin.3 și art.47 din Legea nr.500/2002, astfel că s-a stabilit în sarcina recurentei o obligație imposibilă. Plata sumelor reprezentând indicele de inflație s-ar putea face numai prin intervenția legiuitorului, în lipsa acestei intervenții obligația nu este întemeiată, nu are bază legală și nu se justifică.
În fine, privitor la operarea mențiunilor corespunzătoare drepturilor câștigate în carnetul de muncă susține că această dispoziție este și ea nefondată întrucât potrivit dispozițiilor art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, singura categorie de drepturi bănești ce se pot înscrie în carnetele de muncă sunt cele care se includ în retribuția tarifară de încadrare, ori drepturile acordate de instanța de fond nu se includ în retribuție ci se adaugă la aceasta.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și exonerarea acestuia de la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate.
Prin motivele de recurs s-a invocat că greșit a fost reținută calitatea sa procesuală pasivă ca urmare a faptului că în calitate de coordonator al acțiunilor cu privire la sistemul bugetar, pregătește proiectele legilor bugetare anuale, de rectificare. Nu există raporturi juridice de muncă între reclamantă și acest minister, ci între aceasta și MINISTERUL PUBLIC, căruia îi incumbă executarea obligației de plată potrivit OG nr.22/2002.
Atât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cât și MINISTERUL PUBLIC, sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Intimata reclamantă prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu conform articolului 3041Cod de procedură civilă, instanța constată că acestea sunt nefondate, astfel că, urmează să le respingă ca atare pentru următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței prin ambele recursuri sunt neîntemeiate, soluția pronunțată fiind legală și temeinică bazată pe aplicarea corectă a dispozițiilor legale și a probelor administrate.
Acțiunea reclamantei, în calitate de grefier în cadrul Parchetului, vizând drepturi salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 47 din Legea nr. 50/1996, care se refereau la salarizarea judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și pe dispozițiile OG nr. 137/2000
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, se constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Această decizie este obligatorie pentru instanțe potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă și față de această situație soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la actualizarea sumelor întrucât prin neachitarea drepturilor bănești datorate cu titlu de spor de risc și suprasolicitare, conform art. 47 din Legea nr.50/1996, așa cum s-a stabilit și prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii, reclamanta a suferit o pagubă ca urmare a devalorizării monedei naționale, pagubă ce se impune a fi reparată în condițiile prev. de art.1084 Cod civil iar în ce privește înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă această dispoziție din sentință este în conformitate cu prevederile art.1 și 2 di n Decretul nr.92/1976.
Nici recursul declarat de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE nu este fondat, xcepția lipsei calității procesuale pasive invocată nefiind întemeiată în condițiile în care recurentul are atribuții privind coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale ale legilor de rectificare, precum și legile privind aprobarea contului manual de execuții, conform articolului 19 litera a din Legea nr. 500/2002, iar articolul 19 litera g din același act normativ prevede că MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor, relevant fiind și articolul 28 din lege care statuează că acest minister elaborează proiectele legilor bugetare anuale, ținând seama și de propunerile ordonatorilor principali de credite, precum și articolul 14 din lege care interzice orice cheltuială din fondurile publice dacă nu are prevederi bugetare.
Cât privește activitatea instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, aceasta este finanțată de la bugetul de stat - conform articolului 131 aliniatul 1 din Legea nr. 304/2004, astfel că, fără alocarea fondurilor necesare de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, plata drepturilor salariale acordate prin această hotărâre ar deveni neexecutabilă, ori, neexecutarea hotărârii nu ar asigura finalitate procesului civil, iar reclamanta ar fi lipsită de un bun - dreptul de creanță recunoscut prin hotărâre judecătorească, o astfel de situație constituind o încălcare a articolului 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel că recurentul justifică calitate procesuală pasivă în astfel de litigii.
De altfel, conform prevederilor legii fundamentale - Constituția României, articolul 148 aliniatul (2) - prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
În aceste condiții, corect a reținut instanța de fond calitatea procesuală pasivă a acestui recurent, criticile aduse hotărârii urmând a fi înlăturate ca nefondate.
Având în vedere răspunderile și obligațiile ce-i incumbă conform prevederilor legale mai sus enunțate, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE urmează a găsi soluțiile financiare necesare punerii în aplicare a dispozițiilor date de instanță în ceea ce privește drepturile salariale acordate, aceasta constituind un drept și o obligație acestui minister de a face propuneri executivului în acest sens, fundamentat pe găsirea unor surse de finanțare legale.
Față de considerentele mai sus expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, Curtea, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate, menținând ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în B, sector 5, strada--14, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR -cu sediul în O,-, județul B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O,-, județul B-în reprezentarea MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu.ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.893/LM din 5 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.concept decizie -
Data:24.11.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:24.11.2009
8 ex.
6 com.
Data:
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Bocșe Elena
