Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1564/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1564/2009-R
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria JUDECĂTOR 2: Popa Aurora
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - judecător
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul SPITALUL MUNICIPAL cu sediul în S,strada -,nr.2-4, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în O,-,.1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 794/LM din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect:litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul pârât Spitalul Municipal S-prin reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.10/16.11.2009, a avocatei -eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, lipsă fiind intimata reclamantă -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta recurentului pârât, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului pârât susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în totalitate a hotărâri atacate și în consecință să fie respinsă cererea intimatei ca nefondată, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.794/LM din 18 mai 2009, Tribunalul Bihora admis in parte acțiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu pârâta SPITALUL MUNICIPAL si in consecința a obligat pârâta sa plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite pentru perioada martie 2003-iunie 2006,care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
A fost obligată pârâta sa efectueze mențiunile corespunzătoare in carnetul de munca al reclamantei.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamanta a fost încadrată în cadrul unității pârâte în funcția de farmacist, iar mai apoi, începând cu data de 01.06.1997 a fost încadrată ca și farmacist diriginte.
În urma verificării gestiunii farmaciei prin raportul nr.611 din 3 februarie 2003 s-au constatat grave nereguli în conducerea gestiunii farmaciei ajungându-se la concluzia că reclamanta nu mai întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a gestiona în continuare bunurile încredințate, încălcând prevederile Legii nr.22/1969.(filele 126-127).
Urmare a auditului întocmit de ec. auditor în cadrul serviciului de audit intern din cadrul B, prin raportul întocmit la data de 07.04.2003 s-a constatat o serie de nereguli în gestiunea farmaciei Spitalului Municipal S, aflat în responsabilitatea reclamantei, rezultând o pagubă de 52.721,80 ron.( filele 109-125).
Unitatea pârâtă prin dispoziția nr.52/03.03.2003 a dispus în temeiul art.52 alin.1 litera "c" din Codul muncii suspendarea contractului individual de muncă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, întrucât s-a formulat o plângere penală împotriva salariatei pentru fapte incompatibile cu funcția deținută de acesta, fiind cercetată în dosarul penal nr.2817/2003 sub aspectul comiterii infracțiunii de delapidare prevăzută și pedepsită de art.215 Cod penal. ( fila 107).
Prin decizia nr.94 din 23.06.2005 a încetat acest contractul individual de muncă al reclamantei în urma cererii de pensionare pentru limită de vârstă. (fila 108).
Prin rezoluția procurorului din dosar nr. nr.422/P/2002 din 28 aprilie 2004 se confirmă propunerea de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art.228 al.6 raportat la art.10 lit."b" din pr.penală deoarece faptele săvârșite de reclamantă nu sunt prevăzute de legea penală.(filele 2-3).
Tribunalul a constatat că, împotriva rezoluției procurorului s-a formulat plângere de către pârâtă care a fost respinsă prin rezoluția procurorului din dosar nr. 39/VIII.1/P/2004 la data de 17 iunie 2004.( filele 4-5).
Prin sentința penală nr.241/09.12.2004 este respinsă de către Judecătoria Salonta plângerea formulată de pârâta împotriva Rezoluției nr. 39/VIII.1/P/17 iunie 2004 data de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta în dosar nr. 39/VIII.1/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta ca inadmisibilă.(filele 6-8).
Prin decizia penală nr.243/R/19.04.2006, Tribunalul Bihor admite recursul penal declarat de pârâtul Spitalul Municipal S împotriva sentinței penale nr.241/09.12.2004 pe care o casează și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.(filele 9-10).
Judecătoria Salonta pronunță sentința penală nr.232/09.11.2006 prin care respinge plângerea formulată de pârâta împotriva Rezoluției nr. 39/VIII.1/P/17 iunie 2004 data de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta în dosar nr. 39/VIII.1/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta.(fila 11).
Prin decizia penală nr.337/R/18.04.2007 Tribunalul Bihora respins ca nefondat recursul penal declarat de Spitalul Municipal S împotriva sentinței penale nr.232/09.11.2006 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care o menține în totul.
Instanța de fond a reținut că, pentru ca salariatul să fie repus în situația anterioară emiterii deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, în urma fazei penale este necesar a se fi constatat inexistența vinovăției penale. Din analiza rezoluțiilor parchetului mai sus enunțate și a deciziilor penale a rezultat că s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul ar.10 lit."b" din Codul d e procedură penală, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, astfel încât această condiție este îndeplinită.
Potrivit art. 52 alin.2 din Codul muncii "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) si c), daca se constata nevinovăția celui in cauza, salariatul își reia activitatea anterioara, plătindu-i-se, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Referitor la cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă cu titlu de pierderi salariale, instanța de fond a constatat că acesta nu a fost dovedit prin probele administrate în cauză, calcul efectuat de pârât, care de altfel a fost contestat de reclamantă, care la rândul său a refuzat efectuarea unei expertize contabile. În plus, deoarece s-a constatat îndreptățirea reclamantei de a beneficia de despăgubire pentru pierderile salariale suferite numai până la data încetării raportului de muncă dintre părți(23.06.2006-data pensionării pentru limită de vârstă), instanța de fond a reținut că din calculul depus de nu se pot extrage cu exactitate sumele pretinse de acesta până la data de 23.06.2006.
Față de acestea, tribunalul obligat pârâtă la plata către reclamantă a diferenței de drepturi salariale cuvenite pe perioada martie 2003-iunie 2006, cuantumul exact și reactualizat al acestora potrivit indicelui de inflație la data plății urmând a fi determinat ulterior, cu ocazia executării, conform disp. art. 371 ind.2 alin. 3 Cod procedură civilă.
În temeiul art.6 din Decretul nr.92/1976 instanța de fond a obligat pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei în ce privește vechimea în muncă aferentă perioadei martie 2003-iunie 2006.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor morale instanța de fond a reținut că simplul fapt al afirmării existenței unei daune morale nu este suficient pentru conturarea acestor daune si acordarea lor.
De altfel în Monitorul Oficial nr. 763/12 noiembrie 2007, fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XL (40) din 7 mai 2007 -decizie care statuează că acordarea de daune morale este admisibila numai in măsura in care in cuprinsul contractului colectiv de munca sau contractul individual de munca au fost incluse clauze exprese in acest sens.
Pentru aceste considerente si raportat la faptul ca suntem in prezența unei răspunderi civile contractuale si nu delictuale, instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
Instanța nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate de către părți întrucât acestea nu au fost justificate cu chitanțele aferente plății efective a onorariului avocațial solicitat.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termenul legal, recurs, pârâtul Spitalul Municipal S, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii reclamantei ca nefondate, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 indice 1, recurenta critică sentința ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele argumente:
-potrivit contractului de muncă încheiat la data de 1.04.2002, reclamanta a fost încadrată în cadrul unității în funcția de farmacist, iar mai apoi -diriginte -, iar prin decizia nr.94 din 23.06.2006 a încetat acest raport de muncă, în urma cererii de pensionare pentru limita de vârstă a acesteia.
În urma auditului efectuat de economist -auditor în cadrul serviciului de audit intern a B, prin raportul întocmit la data de 7.04.2003, s-au constatat o serie de nereguli și grave deficiențe în gestionarea farmaciei Spitalului Municipal S, aflată în responsabilitatea reclamantei.
-văzând această stare de fapt, conducerea Spitalului Municipal S, prin decizia nr.52/3.03.2003 a dispus în temeiul art.52 alin.1 din Legea nr.53/2003, suspendarea contractului individual de muncă până la soluționarea definitivă a plângerii penale formulată împotriva reclamantei, iar această decizie se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, a fost emisă cu respectarea legii și nu a fost contestată de reclamantă;
-odată ce măsura suspendării contractului de muncă a fost una legală, necontestată, s-a produs încetarea temporară a efectelor acestui contract, suspendare care determină și suspendarea executării obligațiilor reciproce și interdependente ale celorlalte părți contractante, în esență suspendarea efectelor contractului de muncă determinând suspendarea efectelor principale: prestarea muncii și plata salariului;
-având în vedere că suspendarea contractului de muncă a fost cauzată de o faptă imputabilă salariatului, legea prevede în mod expres că pe durata suspendării, salariatul nu va beneficia de nici un drept care să rezulte din calitatea sa de salariat.
Față de aceste aspecte, consideră că se impune respingerea acțiunii reclamantei în totalitate.
În drept invocă dispozițiile art.52, art.283 alin.1 pct.a din Legea nr.53/2003, art.73 din Legea nr.168/1999 republicată și art.304 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Intimata reclamantă, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu și-a comunicat poziția cu privire la recursul formulat.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art.304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată următoarele:
Criticile aduse sentinței de către recurent sunt neântemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, bazată pe analizarea corectă a stării de fapt și aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Așa cum a reținut și instanța de fond, din actele dosarului, rezultă că reclamanta a fost angajată în calitate de farmacist în cadrul unității recurente, iar prin Dispoziția nr.52 din 3.03.2003 emisă de Spitalul Municipal S s-a dispus, începând cu data de 3.03.2003 suspendarea contractului de muncă, în temeiul art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești în dosarul penal nr.2817 în care reclamanta era cercetată sub aspectul comiterii infracțiunii de delapidare.
Art.52 alin.1 lit. c stabilește: că, "contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului, in cazul in care angajatorul a formulat plângere penala împotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti"
Potrivit art.52 alin.2 "In cazurile prevazute la alin. (1) lit. c), daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea avuta anterior si i se va plati o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului".
Cum din analiza rezoluției Parchetului și a deciziilor penale depuse în copie în dosar, și enumerate în cuprinsul sentinței rezultă că s-a dispus neânceperea urmăririi penale, respectiv că fapta pentru care s-a formulat plângere penală împotriva reclamantei nu este prevăzută de legea penală, reclamanta este îndreptățită în baza art.52 alin.2 din Codul muncii la reluarea activității anterioare și la plata unei despăgubiri egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului (în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale).
Este adevărat că prin decizia nr.94 din 23.06.2006 a încetat raportul de muncă al reclamantei în urma cererii de pensionare, însă, acest aspect nu constituie un impediment pentru plata drepturilor salariale de care a fost lipsită, pe perioada suspendării contractului, actualizate la zi la data plății, raportat la dispozițiile art.52 ain.2 din Legea nr.53, fapta imputabilă care ar fi determinat suspendarea contractului de muncă nefiind dovedită de pârâtă, soluțiile pronunțate în procesul penal având putere de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Ori în speță, în procesul penal s-a stabilit că fapta imputată contestatoarei nu există.
Față de cele reținute, instanța în baza art.312 ain.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în totalitate sentința recurată.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul SPITALUL MUNICIPAL cu sediul în S,strada -,nr.2-4, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în O,-,.1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 794/LM din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care le menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.concept decizie -
Data:24.11.2009
Jud.fond Fl./
dact.
data:24.11.2009
4 ex.
2 com.
Data:
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Bocșe Elena
