Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1573/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1573/
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
GREFIER - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 434/11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă 434/2009, Tribunalul Covasnaa admis, cererea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta, SRL și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 841,4 lei cu titlu de garanție nerestituită și a dobânzii aferente de 150 lei. A obligat de asemenea pârâta să plătească reclamantei suma de 534,5 lei, cu titlu de despăgubiri rezultate din ore suplimentare efectuate de aceasta în perioada 1.05.2007 - 23.05.2008.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Reclamanta a avut raporturi contractuale de muncă pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 1.05.2007 și 23.05.2008, când au încetat ca urmare a înțelegerii părților, în condițiile art. 55 lit. b) din Codul Muncii. În perioada de referință a ocupat funcția de casier(4,21), calitate în care a exercitat și îndeplinit atribuții de gestionar al bunurilor și valorilor preluate, conform contractului de garanție în numerar depus la fila 5 din dosar.
Cum rezultă din adeverința de la fila 36 din dosar, în perioada mai 2007 - 23.05.2008, reclamantei i s-a reținut cu titlu de garanție suma de 858 lei, fără ca această sumă să-i fie restituită la data încetării contractului de muncă.
Din același document rezultă că, reclamanta a produs societăți o pagubă de 902,9 lei care a fost acoperită din garanția nerestituită și suma 44,40 lei, drepturi salariale cuvenite la plecare din unitate(36).
Potrivit art.16 din 22/1969 privind angajarea, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor, la încetarea raporturilor de muncă, garanția bănească reținută, împreună cu dobânda aferentă se restituie integral salariatului, cea ce în speță nu s-a înfăptuit.
Procedura aplicată de pârâtă de acoperire a pagubelor pretins cauzate de reclamantă din garanția constituită, contravine dispozițiilor art. 164 alin.(2) din Codul Muncii care statornicește că " Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă, exigibilă și constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă".
Deci, în speță pârâta a procedat nelegal prin reținerea garanției pentru a se dezdăuna, contrar regulii instituite de textul legal precitat.
Așadar această pretenția privind garanția reținută și nerestituită se constată întemeiată.
Capătul de cerere privind orele suplimentare efectuate de reclamantă în perioada în care a avut raporturi contractuale cu pârâta, respectiv 1.05.2007-23.05.2008 este întemeiat, de observat că potrivit prevederilor contractului individual de muncă s-a convenit ca salariata să presteze 8 ore zilnic însumate săptămânal la 40 ore.
Din fișele de pontaj depuse cu titlu de exemplificare pentru lunile mai, iulie, august 2007( 56-58), se poate cu ușurință constata că a fost evidențiată ca timp de lucru 12 ore zilnic, alături de ceilalți salariați, cea ce conduc spre concluzia că în perioada cât reclamanta a fost salariată a societății a prestat muncă de 12 ore zilnic, deci a efectuat muncă în afara duratei normale a timpului de lucru săptămânal în accepțiunea art. 117 din Codul Muncii.
Statele de plată depuse la filele 53, 55, depuse de asemenea tot cu titlu de exemplificare atestă fără nici un fel de dubiu faptul că, pentru reclamantă la calculul drepturilor salariale s-a avut în vedere salariu de bază de 660 lei( prevăzut în contractul individual de muncă), fără alte adaosuri, respectiv sporul pentru ore suplimentare.
În lipsa probelor care se impuneau a se administra de societate pârâtă, în raport de art. 287 din Codul Muncii prin care să demonstreze, potrivit art. 161 alin.(1) din același cod că drepturile cuvenite pentru orele suplimentare au fost achitate reclamantei, instanța consideră că și acest capăt de cerere este justificat, urmând a se admite.
Dispozițiile art. 163 alin.(1) din Codul Muncii, statuează că, plata drepturilor de natură salarială se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și orice alte documente justificative ale efectuării plății către salariatul îndreptățit.
Drept urmare, instanța având în vedere cele expuse anterior, concluziile scrise privind precizarea pretențiilor îndreptate împotriva părții adverse, depuse la 7 mai 2009( 62-63), ținând cont de art. 129 alin.(6) pr.civ, urmează a admite acțiunea reclamantei și a dispune obligarea societății pârâte de a proceda la plata sumei de 841,4 lei, garanție reținută, nerestituită la data încetării raporturilor de muncă cu dobânda aferentă de 150 lei și plata de despăgubiri rezultate din ore suplimentare efectuate de aceasta în perioada 1.05.2007 - 23.05.2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta - SRL Tg. S în termen, motivat.
În recurs sunt criticate doar dispozițiile din sentință privitoare la plata despăgubirilor pentru orele suplimentare efectuate și acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 500 lei pe care-l consideră mare în raport cu munca prestată de avocat.
Se arată că instanța nu a ținut seamă de dispozițiile art. 119 și 120 din Contractul de Muncă, ce prevedeau remunerarea orelor suplimentare cu un spor la salariu, doar dacă nu era posibilă compensarea cu ore libere plătite.
În speță, salariatei i-a fost acordat un spor la salariu de bază pentru orele suplimentare, deci nu se impun despăgubiri.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul formulat raportat la probatoriul administrat la fond, instanța reține neîntemeiat recursul.
suplimentare au fost prestate de reclamantă. Acestea se compensează cu timp liber corespunzător, fie se plătește un spor la salariul de bază pentru munca suplimentară care nu poate fi mai mic de 75%. Din statele de plată a salariilor depuse în probațiune la fond, nu rezultă că s-a acordat acest spor, acolo fiind menționat doar salariul de încadrare.
În lipsa dovezilor încasării acestui spor, susținerile recurentei sunt nefondate.
În ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat în sumă de 500 lei, instanța constată că în temeiul art. 274 alin. 3 Cod pr. civ. nu se poate reține că acest onorariu este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii, munca prestată de avocat, valoarea onorariilor minimale din onorariilor avocaților.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. instanța va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat e recurenta - SRL Tg. S împotriva sentinței civile nr. 434/2009 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 17 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. AP - 7.01.10
Dact. GG - 20.01.10
4 ex.
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Camelia Juravschi, Cristina Ștefăniță
