Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1606/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1606/2009-
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina | - - | - JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționareacererii de revizuire introdusă de revizuentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în SMp -ța - nr. 3-5 județul S M, TRIBUNALUL Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O parc nr. 10 județul B,,toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, împotriva deciziei civile nr. 1175/2009-AR din 30 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că intimații persoane fizice au depus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 13.11.2009 și 16.11.2009, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza articolului 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire față de prevederile articolului 322 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, după care rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1175/2009-AR din 30 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, s-a luat act de renunțarea la recursul formulat de reclamații, -, Timea, Tarța, împotriva sentinței civile nr. 262 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
Au fost respinse ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, în contradictoriu cu reclamații, -, Timea, Tarța, intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE și CURTEA DE APEL ORADEA, împotriva sentinței civile nr. 262 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Problema în discuție, și anume aceea a îndreptățirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic în cuantum de 50 %, a făcut obiectul recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a practicii neunitare constatate la nivelul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul și a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG. nr. 83/2000.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe, cu privire la problemele de drept judecate, potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă.
Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanții recurenți au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Satu Mare, iar potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, beneficiau de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul brut lunar, dispoziție legală abrogată prin art. 1 indice 1 pct. 47 din OG. nr. 83/2000.
Art. 1 indice 1 din nr.OG 83/2000, prin art. 30 alin. (2) din OUG. nr. 177/2002 a fost la rândul său abrogat, însă prin art. 41 lit. "a" din OUG. nr. 27/2005 a fost abrogată și OUG. nr. 177/2002.
Din cele expuse mai sus, s-a reținut faptul că salariații din justiție au beneficiat de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % aplicat la salariul brut având un drept de creanță, deci un bun în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO, iar prin abrogare, reclamanții au fost lipsiți de acest bun fără a li se oferi o compensație în acest sens. Mai mult, conform art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, lipsirea de proprietate se poate face doar pentru cauză de utilitate publică, ori, din cuprinsul OG. nr. 83/2000 ce a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate reține care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților, celuilalt personal auxiliar din justiție, de dreptul lor de creanță referitor la sporul din litigiu, ce reprezintă un bun.
Tocmai datorită faptului că ulterior abrogării, salariile din justiție au fost majorate, această dispoziție apare ca fiind lipsită de utilitate publică, existând astfel un conflict, o neconcordanță între reglementările interne și CEDO.
Conform art. 20 alin. (2) din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele, tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții legale mai favorabile.
Este cert că potrivit celor expuse, există conflict între art. 1 pct. 42 din OG. nr. 83/2000, ce a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că are aplicabilitate dispoziția din cel din urmă act normativ enunțat, favorabilă reclamanților, lipsirea acestora de dreptul protejat fiind nejustificată.
Cât privește critica invocată de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, se apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea în contradictoriu cu acesta, reținând că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.
În acest sens este de relevat că potrivit art. 15 din HG. nr. 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de reclamanți, nu pot fi plătite decât în măsura în care pârâtul va aloca sumele necesare plății acestora, iar obligația impusă în sarcina acestuia nu a fost stabilită în virtutea unor raporturi de muncă între pârâtul recurent și reclamanți, ci în considerarea faptului că acesta, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie s asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Justiției dispunând de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat, întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire, scutită de plata taxelor judiciare de timbru, recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, solicitând admiterea acesteia și modificarea deciziei.
Prin motivele depuse la dosar, s-a invocat că decizia s-a pronunțat după ce Curtea Constituțională se pronunțase asupra conflictului de natură constituțională, Decizia Curții Constituționale de la 27.05.2009 fiind act nou, ce nu a putut fi depus dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, publicarea în Monitorul Oficial fiind la 03 iulie 2009.
Conform acestei decizii nr. 838/2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, Parlament și Guvern, reținând că Înalta Curte de Casație și Justiție, în exercitarea atribuțiilor conferite de articolul 126 aliniatul 3 din Constituția României, are competența de-a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, neputând însă să instituie, modifice, abroge norme juridice cu putere de lege, să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
După pronunțarea deciziei, instanțele nu mai pot aplica cele stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/2008 decât cu ignorarea articolului 11 aliniatul 3 din Legea nr. 47/1992.
. s-au invocat dispozițiile articolului 322 punctul 5 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea cererii de revizuire.
Examinând decizia supusă cererii de revizuire, prin prisma excepției de inadmisibilitate invocată din oficiu, instanța constată următoarele:
Potrivit articolului 322 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, evizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile reglementate expres în punctele 1 - 9 din articolul invocat.
Din analiza deciziei ce face obiectul acestei căi extraordinare de atac, pronunțată la 30.06.2009 de Curtea de Apel Oradea sub nr. 1175/2009-AR, se reține că prin aceasta s-a luat act de renunțarea la recursul declarat de către reclamanți, iar recursurile MINISTERULUI JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE au fost respinse ca nefondate.
Ca urmare, întrucât nu s-a procedat de către instanța de recurs la o evocare a fondului cauzei - sentința fiind menținută în întregime, nu sunt aplicabile dispozițiile articolului 322 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, astfel că, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE CA INADMISIBILĂ cererea de revizuire introdusă derevizuentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în SMp -ța - nr. 3-5 județul S M, TRIBUNALUL Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O parc nr. 10 județul B,,toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, împotriva deciziei civile nr. 1175/2009-AR din 30 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
decizie: TD /25.11.2009
Complet fond:, R Fl.
în 2 ex.: /26.11.2009
46 comunicări cu:
MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR,cu sediul în B sector 5-,MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, reprezentat prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în SMp -ța - nr. 3-5 județul S M,TRIBUNALUL Satu Mare,cu sediul în S M- județul S M,Curtea de Apel Oradea,cu sediul în O parc nr. 10 județul B,,toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Satu Mare, cu sediul în S M- județul SPreședinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
