Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1638/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1638/
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, împotriva sentinței civile nr. 1387 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 octombrie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 20 octombrie 2009, apoi pentru astăzi 23 octombrie 2009, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1387 din 25 iunie 2009, Tribunalul Harghitaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, iar pe fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință:
- a obligat pârâta Curtea de Conturi a Românei să plătească reclamantului, pentru perioada 20.03.2006 - 01.04.2006 sporul de stabilitate, precum și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu rata inflației, până la data plății efective;
- a obligat pârâta Curtea de Conturi a Românei să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului drepturile stabilite prin hotărâre;
- a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de reclamant;
- a respins ca prescrisă cererea reclamantului de obligare a pârâtei Curtea de Conturi a României la plata sporului de stabilitate, precum și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, aferent perioadei 01.11.2000 - 19.03.2006;
- a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata pentru viitor a drepturilor solicitate.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs atât Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H cât și Curtea de Conturi a României.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca urmare a lipsei calității procesuale pasive.
În considerentele recursului, chematul în garanție a subliniat faptul că, Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite și nu poate fi obligat la plata unor drepturi de orice natură către salariații altor instituții. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite.
Curtea de Conturi a României este o structură absolut autonomă cu un buget propriu și subordonată direct Parlamentului României.
La rândul său Curtea de Conturi a României a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantului.
În argumentarea recursului, pârâta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale cuprinse în art. 6 alin. 2 din nr.OUG 160/2000 și ale art. 8 din nr.OG 83/2000.
În acest sens, pârâta Curtea de Conturi a României a arătat, în esență că, salariații care ocupă funcția de controlorii financiari nu mai pot beneficia de sporul de 50 % din salariul brut precum și de sporul de doctor sau de doctor docent, în procent de 15 % din salariul de bază brut, în condițiile în care prin OUG nr. 24/2000 au fost abrogate dispozițiile art. 6 alin. 2 din nr.OUG 160/2000.
De asemenea, pârâta a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat întemeiată cererea reclamantului pornind de la ideea că este necesar aplicarea unui tratament egal în materie de salarizare, în condițiile în care, dispozițiile nr.OUG 137/2000 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1325/2008 a Curții Constituționale, dacă din conținutul acestora s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Reclamantul nu a formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea atacată, Curtea constată că recursurile pârâților sunt fondate având în vedere următoarele considerente:
În fapt, reclamantul a solicitat acordarea unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada 01.11.2000 - 01.04.2006.
Instanța de fond, după ce a constatat intervenită prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 20.03.2006, a concluzionat că cererea reclamantului este întemeiată pentru perioada următoare, dispunând obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata acestui spor în favoarea reclamantului.
Tribunalul Harghitaa constatat că într-adevăr dispozițiile legale care prevedeau acordarea acestui spor controlorilor financiari au fost abrogate ( art. 6 alin.2 din nr.OUG 160/2000 ), însă a considerat că acest act normativ de abrogare este contrar dispozițiilor art. 41 alin. 2 și art. 16 alin. 1 raportat la art. 15 alin. 1 și art. 53 din Constituție, deoarece încalcă drepturile constituționale ale reclamantului privind securitatea și sănătatea în muncă precum și dreptul la un tratament egal în materie de salarizare și de asemenea vine în contradicție cu Protocolul 12 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Pornind de la aceste constatări, instanța de fond a concluzionat că reclamantul este îndreptățit la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică precum și sporul de stabilitate pentru perioada în care nu a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Curtea constată că într-adevăr este incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, din mai multe puncte de vedere:
În primul rând instanța de fond a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, care stabilesc că doar Curtea Constituțională poate constata neconstituționalitatea unei ordonanțe. Tribunalul Harghita nu are competență în această materie și nu putea să constate că actul de abrogare nu este în conformitate cu principiile cuprinse în Constituția României.
În al doilea rând, instanța de fond nu a arătat în ce măsură, în mod concret, în cauză sunt incidente prevederile Protocolului 12 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Este adevărat că art. 20 din Constituția României stabilește prioritatea normelor cuprinse în convențiile internaționale la care România este parte, însă, pentru a putea constata încălcarea Convenției prin actul de abrogare a dispozițiilor referitoare la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de stabilitate, este necesar a se arăta în mod concret în ce constă această încălcare.
Trebuie subliniat faptul că din analiza art. 1 și 3 din nr.OUG 160/2000 rezultă faptul că indemnizația prevăzută în anexa acestei ordonanțe reprezintă unica formă de remunerare a controlorilor financiari.
Ca urmare, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, controlorii financiari nu mai beneficiază de acest spor de stabilitate.
În fine, instanța de fond a argumentat hotărârea sa, susținând că reclamantul se află într-o situație comparabilă cu cea a magistraților pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 21/2008, a stabilit că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine și după abrogarea dispozițiilor legale care cuprindeau acest drept.
Acest argument nu poate fi primit pentru că decizia la care s-a făcut referire menționează în mod expres care sunt categoriile socio-profesionale față de care instanțele sunt obligate să facă aplicarea dispozițiilor legale în sensul mai sus arătat. Nu se poate aplica prin analogie, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție altor categorii de salariați altele decât cele expres și limitativ prevăzute în această dispoziție.
Prin urmare, constatându-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile, și în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice H și Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței civile nr. 1387 din 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamantul
Menține dispozițiile referitoare la soluționarea excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.
Tehnored.
6 exp./07.12.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
