Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1660/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1660
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 871 pronunțată la data de 28 mai 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Școala Generală și Primăria comunei, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, recurentul solicitând judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 3 noiembrie 2009, reclamantul-recurent a depus concluzii scrise.
Văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 871 din 28 mai 2009 Tribunalului Arad, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Școala Generală și Primăria, având ca obiect plata diferențelor salariale în sumă de 1334 lei și a primei de vacanță pe anul 2008, în sumă de 632 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că sentința civilă nr. 402/10.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- nu îi este opozabilă reclamantului, nefiind pusă în executare și nefiind alocate nici fonduri pentru plata drepturilor solicitate și că reclamantul nu se află în nici una dintre situațiile discriminatorii sau pretins discriminatorii despre care se face vorbire în dispozitivul hotărârii invocate, în condițiile în care a avut calitatea de profesor pensionar și a lucrat o perioadă determinată cuprinsă în intervalul 17.03.2008 - 30.06.2008.
De asemenea, hotărârea judecătorească invocată a analizat raporturile de muncă ale autorilor acțiunii reprezentați de sindicat, fără să țină seama de modificările aduse acestora prin legile speciale de salarizare ale personalului din învățământul preuniversitar, respectiv prin Ordonanța Guvernului nr.10/2007 și Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, în sensul că angajatorul a fost obligat să calculeze drepturile salariale pornind de la salariul minim pe economie, așa cum a fost stabilit prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Cu privire la plata primei de vacanță, a apreciat tribunalul că atâta timp cât reclamantul a avut calitatea de angajat bugetar nu poate pretinde alte drepturi salariale decât cele stabilite prin legile organice de salarizare ale personalului din învățământul preuniversitar în vigoare în perioada de referință, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996 și ale art. 3 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, care prevede o derogare expresă în sensul că interzice expres salariaților instituțiilor publice, salarizați de la bugetul statului prin legi speciale de salarizare de a negocia și stabili clauze referitoare la drepturile de salarizare a căror cuantum și acordare au fost stabilite prin dispoziții legale.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul de a obliga pârâtele să-i plătească diferențele salariale de care au beneficiat și celelalte cadre de la Școala Generală.
A arătat că instanța a înțeles greșit că el ar dori alte drepturi salariale decât cele stabilite prin legi organice, din moment ce el pretinde aceleași drepturi cu ale colegilor de muncă, încălcându-se prevederile art. 49 alin.2 și 3, art.50 alin. 3, 7 și 10, art. 51 alin. 8 din Leghea 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare, care dispun că un pensionar angajat temporar prin cumul, cum este și cazul lui, beneficiază de toate drepturile salariale ale cadrelor didactice.
În ce privește prima de vacanță pentru perioada respectivă, instanța greșit a reținut că nu este îndreptățit la acordarea ei, cât timp școala i-a emis adeverințe care confirmă că sumele solicitate de el îi pot fi plătite așa cum s-au plătit și celorlalți.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din analiza hotărârii recurate, rezultă că prima instanță a reținut o corectă situație de fapt și în mod legal a respins acțiunea pe baza actelor și probelor de la dosar, făcând o corectă aplicare a textelor legale incidente în cauză.
Astfel, prin acțiune, reclamantul a cerut obligarea pârâților la plata sumei de 1334 lei reprezentând diferențe salariale pentru perioada de 17.03-30.06.2008, cât a desfășurat activități de predare în calitate de profesor suplinitor la Școala Generală, și a primei de vacanță pe anul 2008, în sumă de 632 lei.
A arătat că este îndreptățit la acordarea acestor drepturi în baza sentinței civile nr. 402/10.07.2008, prin care Sindicatul Democratic Aaf ormulat acțiune în justiție în numele membrilor de sindicat, având câștig de cauză și fiind pusă în executare de către pârâți, iar el nu a beneficiat de efectele acestei hotărâri, întrucât nu a avut calitatea de membru de sindicat, iar acordarea primei de vacanță de justifică în temeiul dispozițiilor art.53 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Reclamantul având calitatea de profesor pensionar și angajat ca suplinitor la Școala Generală, doar pentru o perioadă de 3 luni în anul 2008, nu se află într-o situație discriminatorie față de personalul didactic - membrii de sindicat -, care au beneficiat de drepturile acordate prin sentința civilă nr. 402 din 10.07.2008 a Tribunalului Arad, prin care s-au analizat raporturile de muncă ale acestora la data respectivă, deci anterioară perioadei angajării reclamantului, și prin care școala pârâtă a fost obligată să calculeze și să acorde drepturile salariale personalului didactic la nivelul celor stabilite pentru data de 31.12.2007 pentru salariații ale căror salarii au fost diminuate începând cu ianuarie 2008 și în concordanță cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 10/2008 și 15/2008.
Cât privește plata primei de vacanță, corect a reținut tribunalul că nu-i poate fi acordată reclamantului pentru anul 2008, întrucât nu a făcut dovada că a beneficiat de concediu de odihnă pe acest an, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 37 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv pe anii următori.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantului, declarat împotriva sentinței civile nr. -.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală și Primarul comunei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /23.11.2009
Tehnored.: L/ 2 ex./23.11. 2009
Prim inst.: -
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
